872 matches
-
cazul acesta grebla te va pocni peste nas. Știi povestea cu grebla? O știu, rămâne el pe gânduri. — Ce-ai rămas așa? —” Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Nu te-am știut poet, Cezar. Mi-a plăcut foarte mult Octavian Goga și mi-au rămas în minte versurile acestea din poezia „Revedere”. Multe se vor schimba în cei doi ani de Africa, Teofana, și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
De acord. — Peste doi ani, indiferent ce se va întâmpla, că te vei căsători tu, că mă voi căsători eu, ceea ce sunt sigur că nu, că nu vom fi căsătoriți niciunul, „Îmi vi deschide poarta mie Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Ca să fiu în tonul poeziei lei Octavian Goga, continuă Teofana: „Îți voi deschide poarta ție, Când te întorci din pribegie Străin cu pași rătăcitori.” Unde? Când? — Cred că până la 15 iulie și acolo se încheie anul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nu, că nu vom fi căsătoriți niciunul, „Îmi vi deschide poarta mie Când mă întorc din pribegie Străin cu pași rătăcitori?” — Ca să fiu în tonul poeziei lei Octavian Goga, continuă Teofana: „Îți voi deschide poarta ție, Când te întorci din pribegie Străin cu pași rătăcitori.” Unde? Când? — Cred că până la 15 iulie și acolo se încheie anul școlar. Deci ne vom întâlni după doi ani în ultima duminică din luna iulie pe banca noastră din parc. Până atunci rupem legătura definitiv
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
greu, cu nici doi ani în urmă, printre târfoștine, jagardele, parapante și coarde patentate, mai mult sau mai puțin exotice) și de care s-a și amorezat sado-maso, la superlativ, are tendința statornică și perversă de a pleca hai-hui, în pribegie, cu săptămânile și cu lunile și de a reveni la hoceag, când te-aștepți mai puțin. Ca acum, spre o pildă. Cele câteva porții de bruftuluieli și de cafturi educative, încasate pe fundalul idilei, de la blândul Boss, adus pe culmile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
este un aspect fundamental în totalitatea mecanismului uman a cărui declanșare este evocat aici. Alături de persoana spre care tinde dragostea revărsată din prea-plinul nostru afectiv, obstacolele și imprevizibilul existenței viitoare par, și adesea, se dovedesc, ulterior, mai ușor de înfruntat. Pribegia și aventura ontică în doi prin culoarele destinului sau, mai exact, împletirea a două destine în demersul de tranzitare a existenței profane reprezintă un nivel superior, ca aport de forță constructivă, abordării vieții de unul singur. Alegerea unui partener în detrimentul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să cuprindă, într-o privire, întregul pământ. Mai mult decât asta: copilul de numai câteva ceasuri arăta deja ca unul de doi ani. Era voinic și puternic. Ca Făt-Frumos din basmele românilor. Evident, imaginea era mai mult închipuită decât reală. Pribegia tinerei familii a continuat. Ea s-a stabilit în orașul Sutri, într-o margine a așezării. Și, din nou, a intervenit legenda. Cică Roland a mers la școală la vârsta de patru ani. în paranteze fie spus, nici feciorii de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era su pusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. Și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors, iarna cu felinarul pentru contra lupilor în brațe, credeam c-am să îmbătrânesc
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aveam zece ani ne-am pomenit împinși din sărăcie în sărăcie și mai lucie cu ajutorul unui preot bogat din Fârțănești. Nu mai încăpea de bunicu. Și a făcut ce-a făcut de l-a trimis cu numeroasa lui familie în pribegie de post, tocmai la Stoicani. Casă grea, condiții de viețuit pe măsură. Nenea Ion, Jan, cel mai vârstnic unchi, era impiegat de mișcare la Ianca, în apropiere de Brăila. De acolo mai trimetea după puteri oarecare ajutor repede pier dut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
oi împotrivi.” Am pornit să buchisesc literele întortocheate de pe manuscris. Când am terminat de citit, am înțeles că era un act din 1720, prin care Mihai Racoviță voievod îi făcea dreptate lui Ion Neculce, fost hatman, întors în țară din pribegia în „Țara Moscului”, începută în 1711. Bătrânul, care mă urmărea atent,mi-a făcut semn din priviri, să-i citesc și lui. Așa am și făcut: „Facem știre cu această carte a domniei meli tutror cui să cade a ști
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Cum nu Îl găsește, de altfel, nici deosebit de respingător: un cîmp plin de stîrvuri sau un oraș În flăcări au o anumită frumusețe a lor. Se simte legat de Balcania pentru că acolo, și numai acolo, se simte ca acasă după pribegia dintru Începuturi. Povești precum cea spusă de Aleișa, așa ciuntită cum este - ar fi vrut ca ea să vorbească o engleză mai bună - Îl umplu de mîndrie, căci vorbesc despre un timp cînd lumea era Încă tînără și oricine putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aur Evul de foc cu steaguri pășind, și fiicele noastre ieșind să pună pe frunțile porților laur. Din când în când cîte-o lacrim-apare și fără durere se-ngroașă pe geană. Hrănim cu ea nu știm ce firavă stea. [1938] * ANI, PRIBEGIE ȘI SOMN Anii se vor lungi încet, încet, cu tot mai mari pași de la oraș la oraș. Mă opresc cu ochii în huma săracă, mi se pare că anii aceștia de osteniri fără zare, de rătăciri și aureole amare, vor
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
știam mai multe despre moarte decât știu morții. Dar capul meu (presupun că era capul) clocotea de vedenii, năluciri, halucinații. Care nu erau visuri sau coșmaruri. Coșmarurile au o portiță de scăpare... Amintirile cele mai pregnante sunt cele ale vagabondărilor, pribegiilor, În care Îmi simțeam inima grea. Într‑una din aceste vedenii mă găseam pe o stradă, Într‑un oraș, În căutarea unui loc unde trebuia să‑mi petrec noaptea. În cele din urmă l‑am găsit. Am intrat În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tâlcul adânc al acestor ani de încercări, revăzu totul... - Vasilica... Vasilica!... se pomeni el murmurând. Ce ciudat sună... își zise el, parcă ar fi nume de clopot!... Întreaga ei viață a fost ca rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, o pribegie de copil al nenorocului, o poveste tristă... un apus de viață... Si ne iartă nouă greșelile noastre... Era în ziua de Sf. Apostoli Petru și Pavel... A doua zi dupa înmormântarea Vasilicăi Copacii din cimitir se clătinau în răstimpuri, la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Unde era mai bine decît În așternut, În bar sau discotecă? Decît În fața televizorului, a ordinatorului? Ce războaie se duceau acolo, Doamne! Ferește-ne, Cerule, de unul ade vărat! Numai Rusoaica vroia un prăpăd total. În patruzeci de ani de pribegie, se Întărise cîndva un popor. După patruzeci de miliarde de ani s-ar fi născut - iar -, dintr-o altă supă originară, alți parameci, alți dinozauri, alte maimuțe, pe care un alt Darwin, cu voia aceluiași știut-neștiut Dumnezeu, le-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și trăind în robie la marginile imperiului. Exclus el însuși, Moise le arată acelor excluși conținutul religiei sale, complotează cu ei încheind un legămînt pentru a părăsi vitregia Egiptului în căutarea unui ținut al vieții libere. Și împreună iau calea pribegiei. Pe scurt, Moise a reușit acolo unde faraonul dăduse greș. Neîndoios, evreii proiectează asupra acestui prinț străin și asupra straniei lui religii aspirația de a-și recăpăta libertatea. Au găsit în el o călăuză, iar în credința lui o învățătură
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
autor de dedicații, versuri ocazionale trecute În albume. Dedicațiile epuizează retorica luminii solare și a florilor. Într-un loc (Buchet) aduce elogii calului favorit al domnișoarei Măria Docan, numită și Mitica. CÎnd e mai filozof, Alecsandri scrie despre dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rămas, călugărindu-se sub numele de Rafail. Sofronie i-a fost părinte spiritual. Acum este pe moarte și Răzvan trece printr-o clipă de descumpănire - îmi spune mama lui. Îi scriu cu gândul să-l îndemn la un an de pribegie prin lume. Știe câteva meserii, se poate descurca oriunde, și vreau să-i spun așa: dacă se duce, și anul de rătăcire în lume este o reușită, se va întoarce în comunitate împlinit. Dacă nu este o reușită, cu atât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să înscrie nevoia și dorința de a vrea cu orice preț „să putem să trăim în țară la locul nostru”, într-o vreme când mutarea de pe o moșie pe alta era un fenomen relativ obișnuit, actele de bejenire și de pribegie fiind destul de frecvente. Merită să fie remarcată conștiința acestor oameni că aparțin țării în care s-au născut și trăiesc, și dorința de a rămâne aici. Din cuprinsul zapisului de danie aflăm cum s-a ajuns la respectiva soluție, care
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în cadrul atotputerniciei stăpânirilor boierești și merită a fi mai bine cercetat și cunoscut. Nu avem în vedere pe boierii copărtași în diferite obști sătești, numiți și ei în unele acte răzeși, ci la țăranii cu asemenea statut. După moartea în pribegie a marelui vornic Vasile Costache, survenită în anul 1703, Torceștii par să fi ajuns în stăpânirea fiului mai mare, Constantin Costache, căci răzeșii din Umbrărești au cu el un proces, în anul 1722, pentru „o parte din vadul morii Torcești
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
data morții fiului lui Constantin și al Paraschivei, Ion Conachi, așa cum este prezentată în pomenita prefață, întrucât în 1711 el, Ion Conachi, nici nu era născut. Iordache Costache, mare vistiernic, stăpânul Torceștilor între 1752 și 1767, va muri tot în pribegie, ca și bunicul său, Vasile Costache, fiind ultimul dintre Costăchești care-și sacrifică tihna și viața, implicându-se fățiș în lupta politică a țării și timpului în care se năzuia spre restaurarea dreptului de a pune pe tronul Moldovei un
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a pornit la lucru, lumină din 64 lumină, fără capital, cotizații sau subvenții ș i fără statute”. Și tot aici marele nostru maestru Al. Vlahu ță plin de fericirea comunicației a „elevilor săi”, găsea clipe de mângâiere, uitând de drumurile pribegiei. Că se simțea așa de bine în mijlocul acestei societăți o spunea singur ades eori: „prefer mai bine să fiu membru în „Academia Bârlădeană” dec ât în cealaltă Academie.” În vâltoarea războiului au tipărit pe spezele lor „Calendarul nostru „ și broșura
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
arătând că miercuri și joi, 4 și 5 septembrie 1940, au fost „două zile tragice”, dând „complet dreptate îndoielilor Duduii”; după „48 de ore, toată situația” lui „este răsturnată” și află că „din nou trebuie” să ia „drumul amar al pribegiei”. Iată cum prezintă filmul evenimentelor, pe acest interval de timp, în Însemnările zilnice: luni, 2 septembrie 1940, l-a primit în audiență pe Valer Pop, „extrem de îngrijorat de situație” și care l-a informat de „valul de nemulțumire”, ce „crește
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
pregătește intens ca să-și asume a mia oară, asumarea asumării și reforma reformei. Văzând cu ochii, datorită eforturilor susținute ale guvernanților actuali, România se modernizează în ritm rapid, energic și radical, medicii, profesorii, studenții și ultimii meseriași pricepuți iau drumul pribegiei peste hotare, pensionarii se tratează de boli cu indiferență, ceaiuri și mai ales rugăciuni care dacă nu te duci la popă, ca să dai de parastas, nu te costă nimic. Numai eu, stau aici pe bancă și deplâng decesul statului social
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Explorări în dimensiunea antropologică a literarității, Editura Universității "Al.I. Cuza", Iași, 1995. Cornea, Paul, Interpretare și raționalitate, Editura Polirom, Iași, 2006. De Flers, Al., René, Radio Europa Liberă și exilul românesc, Editura Vestala, București, 2005. Djuvara, Neagu, Amintiri din pribegie (1948-1990). Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Humanitas, București, 2005. Dumitrescu, C., Vasile, O istorie a exilului românesc (1944-1989), Editura Victor Frunză, București, 1997. Eliade, Mircea, Memorii: 1907-1960, Ediție revăzută și indice de Mircea Hondoca, Editura Humanitas, București
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
tematică a unui fratricid național, Editura Polirom, Iași, 2006. p. 232. 103 Eva Behring, op. cit., p. 34. 104 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 511. 105 Eva Behring, op. cit., p. 36. 106 Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie (1948-1990). Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Humanitas, București, 2005, p. 121. 107 Nicoleta Sălcudeanu, Patria de hârtie: eseu despre exil, ed. cit., p. 182. 108 Ibidem, p. 181. 109 Monica Lovinescu, Jurnal: 1981-1984, ed. cit., p. 5
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]