12,874 matches
-
fiind în contradicție cu ordinea morală și cu bunul-simț, era totuși silită să țină seama și chiar să se plieze adesea, pe tăcute, unui alt verdict, venit din obscuritate (mă rezum doar la emisfera de plăsmuire a artei). Cînd au priceput că nu e lesne să dărîmi pe mentori, pe experții veritabili, care propagau o altă învățătură că a lor, emisarii stăpînirii și-au schimbat tactică. În loc să-i decapiteze, ei s-au străduit să-i seducă. Asupra celor care aveau căderea
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
Cabinetul 2... tăia și spînzura la figurat, căci la propriu nu-l lasă inima slabă... Purta un nume frumos, de voievod, si acumulase, odată cu anii, destul țesut adipos, altminteri contraindicat cardiacilor. Pesemne, dacă mai trăiește, nici pînă astăzi n-ar pricepe de ce-i plăceau cîntecele legionare ăluia roșcovan și pistruiat care zburase din redacție. Stupiditatea este căptușeala prostiei. Iar prostia n-are leac. Cu arătătorul la tîmpla stai și te gîndești: - Cine ne-a condus înainte de decembrie ^89? - Dar cine ne-
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
ne-a întrebat dacă sînt... nelămuriri, iar eu am ridicat mîna: - Daca ereditatea nu se justifică, aș dori să mi se explice cum de semăn eu, nu exclusiv fizionomic, cu părintele meu? Prin ce "mecanism" anume se produce asemănarea? Am priceput, dar n-am înțeles... Omul de la catedră și-a strîns hîrtiile și le-a strecurat în servietă, surîzînd ambiguu: - A învăța înseamnă a te îndoi... Și, binevoitor, se aplecă în fața întregului amfiteatru. Aplauze. Mai mult ce pot spune? Un adevăr
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
de pe Planetă Roz). Dvs. ce/cine sunteți? - În zilele când rozul este maț, matrozul, vrând-nevrând, se adumbrește, iar rozmarinul bate-n bleu-marine.... - (Ceva despre) genială "incoerenta"; cum prinde la publicul mediu pregătit? mai are timp să facă efortul de a pricepe? Ce zice cititorul modern: decât să mă forțez cu Foartă, mai bine o citesc pe Sandra Brown!... - Pe Sandra, cu căldură, o recomand, si eu, "cititorului modern" (și brownian). Cât despre mine însumi, quinquagenar și rac, e greu, cam greu
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
al metafictiunii; IQ-ul artistic foarte ridicat, hedonismul picant al scriiturii, aerul de prospețime amuză(n)ta, tandrețea ușor cinica (à la Kurt Vonnegut) și naturalețea alternării registrelor imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei "spirite literatoare" sau profani care nu se pricep decît (cel mult) la calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
n)ta, tandrețea ușor cinica (à la Kurt Vonnegut) și naturalețea alternării registrelor imprimă prozelor sale un "high touch" de o calitate puțin obișnuită. Se pricepe de minune să atragă cititorii - fie ei "spirite literatoare" sau profani care nu se pricep decît (cel mult) la calculatoare -, în capcanele ironice ale unor scenarii pasionante, scăpărînd de verva imaginativa, iar efectele speciale - realmente, inepuizabile - valorifica la maximum spectacolul multicolor al vieții de zi cu zi din tînără noastră societate de consum. Știe, de
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
Fandacsia-i gata. Totuși încă n-am ajuns acolo fiindcă mai avem cultură. Mă întreb doar cîți și dacă. O lume se termină atunci cînd nu mai înțelege valorile aceleia aflate pe locul penultim într-o cronologie mereu discutabila. Astăzi mai pricepem, cît-de-cît, ce e un gentleman, însă nu mai știm (nu mai simțim) ce e onoarea cavalerilor. Prea puțini 'ntelegem finalul lui Don Carlos. Și e limpede că tocmai pentru asta sîntem condamnați în, de și la fel ca lumea în
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
s-o ocrotească, o fac așa cum i-a învățat tătucul lor Stalin. Amestecul brutal al politicienilor în chestiuni care nu-i privesc ar trebui să se soldeze cu măsuri aspre. Dar la noi se pare că prea puțină lume a priceput că epoca dirijismului a apus demult. Am văzut ce-a știut să facă statul cu întreprinderile și simțim pe propria piele efectele bunăstării de tip socialist. Numai un rătăcit în economia de piață precum Ion Iliescu (și acoliții săi) își
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
care a piedut-o, ci dimpotrivă, îl îndepărtează de toate, amenințînd să-l arunce, treptat, în brațele morții. Pe insula e înnăbusitor de cald, si Robinson observa că păsările își caută răcoarea într-o mlaștină. Cufudîndu-se și el în mîlul răcoros, pricepe că gazele emanate de mlaștină sînt halucinogene. Cu mințile tulburate de dor și de aburii aromați ai mîlului, Robinson își amintește de York, orașul tinereții sale, de familia pe care a lăsat-o în urmă, de aventurile sale pe mari
O altă robinsonadă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17771_a_19096]
-
cele 51 la suta de acțiuni ale sale acestei firme, o mai curînd tristă valoare simbolică. Anume că la noi vrabia din mină a fost păstrată pînă cînd era pe punctul de a se transformă în purice. Atît cît mă pricep, probabil că mulți dintre cei care vor să cumpere o Dacie la prețul ei de azi sînt viitorii revoltați de prețurile pe care le va avea ea după ce va deveni un Renault, cu nume autohton. Totuși, privatizarea "Daciei", mult întîrziată
Dacia care nu mai e Renault-ul care va fi Dacia by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17792_a_19117]
-
cu turn din Copou/ voi reciti versurile poeților morți,/ pînă mă voi naște din nou" (Casă memoriala). Relicvele istoriei constituie alibiuri ale palingeneziei: În jurul statuii lui Anastasie Fătu -/ parcă am fi la rozalii,/ lipsesc doar morții și togele române// Cine pricepe/ deznădejdea cintezei fără bărbătuș?/ Ea ne convinge că sîntem vii/ în pădurile virgine,/ desenate pe ălei de copii..." (După-amiază cu actori). Scurgerea timpului, în ciuda aparentelor de moarte și descompunere, are, de fapt o natură senzuala: Că somnul soldatului/ sub pătură
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
-i drept, e posibil ca el să fie, totuși, chiar Santiago, dar eu una mă îndoiesc că o asemenea interpretare e utilă în logica globală a românului. Angela Vicario, fata necinstita, se îndrăgostește pătimaș de mire, din clipă în care pricepe că l-a pierdut, odată cu dezvăluirea rușinii ei. Angela, e, de altfel, un personaj foarte interesant: placiditatea ei are un tragism nobil. Nu face absolut nimic pentru a-și ascunde vină, desi fusese sfătuita cum să procedeze în această privință
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
mai urca. Acolo șoseaua era într-o pantă abruptă. Camionul a tras pe dreapta, s-a oprit. Apoi, șoferul german îmi făcu, nerăbdător, semne, prin geamul deschis al cabinei. Nu înțelegeam de ce. Neamțul a dus degetul la gură. Atunci, am priceput. În mână țineam o sticlă de un litru, pe jumătate plină cu ersatz-ul cazon, primit dimineață, reglementar, împreună cu coltucul de pâine neagră, tare ca piatra. M-am dumirit pe loc. Neamțul vrea să bea și el ce beam eu. M-
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
nu numai că gîndeam la fel, dar și acționăm la fel. Ne duceam să-i ascultăm pe Rege, pe Maniu. Ba mai mult, pe-atunci, imediat după război, era epoca organizațiilor clandestine împotriva comuniștilor și făceam și noi cum ne pricepeam. Eram niște amatori, altminteri entuziaști și hotărîți. Strîngeam arme - între noi funcționa un mic trafic de arme, ba primite, ba găsite, ba căpătate. Unii dintre noi au căzut în mîinile securității și au făcut închisoare. Alții au scăpat. Cînd ne-
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
pentru că în ea orice e posibil, miraculosul și sordidul, suavul și grotescul. E, cu siguranță, mai curînd o lume a dezamăgirilor, a înșelăciunii, a neputinței, dar tocmai prin faptul că acestea sînt asumate întotdeauna de o instanță superioară, care le pricepe un rost adînc, uneori explicat cu poate insistent moralism, alteori rămas suspendat, ele par suportabile. Apariția celor două masive volume conținînd nuvelistica lui Thomas Mann în traducere românească reprezintă un fenomen editorial, cel puțin în intenția Editurii Univers. Impactul pe
Calmul valorilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17185_a_18510]
-
am scris cîteva cărți... și am avut succes... Însă după 23 august viața mi s-a întors pe dos. Am pierdut reperele. Material ne-am descurcat... însă oamenii, agresiunea din toate părțile... mă simțeam rătăcită... oarbă... Cred că n-am priceput niciodată ce vor cu... aia... realismul lor socialist... un produs contrafăcut, o minciună, dragul meu domn... ceva atît de fals... Ori eu... mie să nu-mi dicteze nimeni ce și cum să scriu... eu mă consideram unealta harului... pentru mine
La 90 de ani, Ioana Postelnicu de vorbă cu Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Journalistic/17267_a_18592]
-
ziduri: se va trezi cu un/ scuipat între ochi sau cu un pumn în plex!)// Nu-mi face plăcere să scriu. Ca și cum ai schimba scutecele/ veacului. Ca și cum ai extrage măselele cariate. Poemul/ devine un post de prim ajutor cu "sanitari pricepuți".// Urăsc rămășițele lirismului strepezit. Nevoia de tragic/ e o gîlceavă în jurul paharelor. Ea nu are nimic în comun cu/ setea. Nimic cu îndîrjirea tulpinii de grîu în luturi/ sărace.// Știu bine crăpăturile lutului/ din sat. Tăcutele crăpături" (Oraș așteptîndu-și poetul
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
pe scriitorii în nevoie, cu deosebire pe cei tineri. Dar undeva (la pagina 32) se vorbește și de talentul lui. Ceea ce este o vădită exagerare. De fapt, Corneliu Moldovanu, lipsit de har, este un scriitor fără operă, care s-a priceput de minune să acumuleze înalte funcțiuni oficiale (se pare că a fost un bun gospodar), ca director la Teatrul Național sau președinte la Societatea S favorabil - cum altfel? - placheta. A voit să-i mulțumească. Prin intermediul redacției, i s-a stabilit
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
Beowulf. Așadar suficient pentru a avea un învingător dinainte anunțat, cum s-ar spune, dar și loc berechet pentru surprize. Nu-mi pot închipui o mai fericită formulă de suspense și animare a serii. Urmărind discuțiile celor trei critici, am priceput cîteva lucruri: că romanele avîndu-l drept erou pe Harry Potter sînt o adevărată revelație, că Beowulf rămîne, orice i-ai face, tot Beowulf, că monografia Berlioz (o altă carte intrată în concurs) e teribil de plictisitoare, și că al patrulea
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
băiețelul, - și hoț și temător - cînd îmi ia banii, uitîndu-se la mine cu o frică încordată a lui, - să vadă dacă îi cer sau nu restul... Nu i-l cer niciodată. Îi zîmbesc acru, doar. Fără a-l face să priceapă că eu știu că mă trișează, regulat. O singură dată, rușinat de mica lui pîrleală ce mi-o aplică, serios, m-a întrebat, zîmbind fermecător, îngerește, ca toți îngerii pe care Renașterea, și nu numai ea, i-a pictat în
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
înțeles ce se întîmplă, pe măsură ce lucrurile s-au întîmplat. Bine ar fi să le fi înțeles. Și să nu-și piardă busola din pricina elogiilor îndoielnice. Ideal ar fi însă ca toți cei care își suflecă mîinile să guverneze România să priceapă, măcar de aici încolo, că nu poți face asta fără să ai la îndemînă oameni care să-ți spună cu exactitate cît e ceasul în industrie, cît în bănci, cît în sănătate și învățămînt și, cît în cultură.
Elogiile, ceasul și busola premierului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17402_a_18727]
-
că abstractul principiu al suveranității. Conducătorii care își imaginează că vor putea să cotonogească în numele dreptului celui mai tare trebuie să mediteze la ce i se întâmplă lui Milosevici. Nu știu câți dintre parlamentarii care-l priveau tâmp-flegmatic pe Tony Blair au priceput mesajul subiacent al tânărului premier britanic. Pentru că, deși extrem de limpede în expresia directă, cuvântarea a fost plină de subînțelesuri. Nu știu dacă, prea ocupați să răspundă la celulare și incapabili să-și depășească resentimentele de "stângiști" ce văd în Occident
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
lui altul! După ani buni în care considerentele sprijinitorilor pedeseristi, de genul: Îi votăm tot pe ăștia, pentru că și-au făcut plinul, iar acum se vor gândi și la noi!" mi s-ar părut absolut idioate, astăzi încep să le pricep subtilitatea: erau hoți, dar erau hoții noștri! Rupt în egală măsură de mase și de ideea de onestitate, regimul Emil Constantinescu se pune cu vigoare sinucigașa în afara competiției politice. Căzând dramatic în ochii votanților din 1996, el nu mai are
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
violenți. Citește ziarele, omule, si vezi-i cît is de blînzi? Uite că nu le mai citesc. De cînd au venit ăai nostriă, apucători cu forțe proaspete, nu mai vreau să știu. Cît despre violență, degeaba-mi bat gură, nu pricepi: una e cum sîntem, alta cum ne vedem". O antifilosofie a prostiei face parte cu brio din recuzita cinismului: " Am un singur dezacord cu L. La capătul cărții lui care a trecut neobservată, ceea ce arată în ce mizerie ne găsim
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
fac singuri (nu ne facem!) proști, nesimțitori. Așa le-a fost dat. Să ne mai și suparăm? Tot pe ei?". Sau, iconoclast: "Corelativ, nu am evlavie pentru scriitorii mari. Îi iau așa cum sînt și le tăi din crengi cît mă pricep. Și lor le-a fost dat". Chiar imaginea de sine a cărturarului e șarjata, necruțătoare. Diogene e, firește, un antinarcis: "Bătrînețea ieșită în lume e umilitoare. Ești urît, femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]