1,727 matches
-
casă. Din cămăruța roșie, continua să răzbească murmur de glasuri. Mi-am spus că, cu cât discutau mai mult, cu atât mai bine. Fiecare minut care trecea ar fi putut să-i apropie tot mai mult și, totodată, scurta răstimpul primejdios. Când o să li se facă foame, probabil că or să se arate. Dar erau, desigur, prea agitați ca să mai simtă foame. În ciuda temerilor care mă frământau, eu eram flămând. Un timp, am ronțăit biscuiți sărați cu măsline, apoi am răzuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
s-o scutur, dar părea să fi căpătat brusc o forță extraordinară, iar eu mă simțeam extrem de slab, și însuși faptul de a o atinge devenise foarte neplăcut! Trupul rigid îi tremura din cap până-n picioare, ca străbătut de un primejdios curent electric. Fața îi era congestionată, scăldată în lacrimi, iar din gură i se prelingeau picuri de salivă. Vocea, răgușită, sfredelitoare, striga întruna; părea o făptură terorizată, sugrumată de furie, care scuipa obscenități, scotea un urlet de panică paroxistică, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de vorbă cu ea, dar o singură dată și foarte pe scurt. — Tu? Să stai de vorbă cu ea? Ai înnebunit? În momentul acela am auzit un zgomot cumplit, de fapt, zgomotul de care mă temusem de când mă îmbarcasem în primejdioasa mea aventură. În camera de sus, Hartley începuse deodată să strige și să izbească cu pumnii în ușă: „Dă-mi drumul, dă-mi drumul!“. Am alergat afară din bucătărie, trântind ușa în urma mea, și am zbughit-o pe scări. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu vină. M-am mai gândit și la alte modalități de a-l îneca. Nici una nu era ușoară. Cel mai mult mă atrăgea lupta dreaptă, care, însă, oricum nu putea fi prea dreaptă, din moment ce Ben era un om puternic și primejdios; și dacă avea să mă rănească serios în timp ce eu aș fi încercat să-l rănesc pe el, atunci aș fi înnebunit de-adevăratelea de necaz. Un complice mi-ar fi fost de mare folos, dar mă legasem față de mine însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am vorbit niciodată de imposibilitatea de a ieși din mare în alte locuri. Niciodată nu i-am recomandat să folosească treptele de lângă turn; de fapt nici nu înlocuisem funia legată de balustradă și, pe o mare furioasă, treptele erau la fel de primejdioase ca și „muntele“. Niciodată nu „urmărisem“ marea, pentru siguranța lui Titus. Acționasem astfel din simplă vanitate și dintr-o stupidă mândrie indirectă pe care mi-o însușisem din încrederea lui Titus în tinerețea și vigoarea lui, din agilitatea de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
taina asta exact acum? Puteați continua să mă țineți mult și bine în necunoștință de cauză. — Ar fi trebuit să-ți spunem de mult, repetă James. De fapt, situația nu ar fi trebuit să aibă loc. Dar orice minciună e primejdioasă din punct de vedere moral. Vrei să spui că s-ar fi putut să aflu! — Era o barieră între noi. Și o... și o... James găsi până la urmă cuvântul potrivit: o fisură. — În concepția ta despre tine însuți. — În... în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi redobândi vărul, de a doborî bariera pe care el și cu mine o înălțasem atât de ingenios între noi. Eram despărțiți pe vecie. Și mi se părea curios că acest lucru nu se întâmplase mai de mult, atât de primejdioși eram unul pentru celălalt. A doua zi mi se punea pur și simplu problema umplerii timpului până la ora patru. La început, mi se părea o problemă absolut de nerezolvat, și aveam impresia că o să încep să urlu înnebunit de atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o să plec într-o zi să vizitez deliciosul mic teatru din Londonderry, dar mi se părea mai plauzibilă ideea că n-o s-o fac. La „Leul Negru“ nu voiam să mă duc din pricina vecinătății cu Hartley, din pricina ostilității curioase și primejdioase a mușteriilor și din pricină că aș fi putut da peste Freddie Arkwright. Și-apoi, trebuia să păzesc telefonul. Căutarea unei arme însemna cel puțin o ocupație. Doamna Chorney lăsase în pod felurite unelte pe care le cercetasem la lumina zilei, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
între superstiție și religie? Presupun că orice religie este o superstiție. Religia este o putere, puterea, de pildă, de a te transforma sau chiar de a te distruge. Dar și asta-i o năpastă. Exercitarea puterii este o desfătare foarte primejdioasă. Calea dreaptă este singura cale, dar e foarte abruptă. — Eu credeam că oamenii religioși sunt indivizi foarte slabi care venerează ceva puternic. — Așa gândesc ei. Cel ce venerează, conferă obiectului venerat putere, o putere reală, nu una imaginară, acesta este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru că trebuise să apeleze la „trucurile“ lui pentru a-mi salva viața? Aceasta să fi fost ultima picătură și cu alte cuvinte, până la urmă să fi fost tot vina mea? M-am dovedit eu oare o povară nerecunoscătoare, un atașament primejdios? Acum îmi dădeam seama, cu tristețe, de semnificația ultimei vizite a lui James. Venise să încheie pace cu mine, dar de dragul lui, nu de-al meu, venise să rupă o ultimă legătură și nu să o îmbunătățească. Știa foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dat perioadei de experimentare a drogului LSD. Iubita eroului legendar Robin Hood. Orășelul în care s-a născut Shakespeare. Ratat. În Antichitate, cea mai îndepărtată și necunoscută zonă, capătul lumii. Primul între egali (lat.). Relația între veri e o vecinătate primejdioasă (fr.). Gelozia se naște o dată cu iubirea, dar nu moare întotdeauna o dată cu ea (fr.). Nu are decît un singur cusur: este insuportabilă (fr.). Nu iubești decît o dată, prima dată (fr.). Rațiunea de a fi (fr.). Soțul (fr.). Stîngăcie (fr.). Pe poante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de camarazii săi... „.. Băieți !”, li se adresă căpitanul, camarazilor săi. Glasul ușor tremurat, suna totuși sigur pe el și hotărât, să nu provoace panică. „.. Băieți, trecem printr-o cumpănă !.. Am mai trecut, și am scăpat... cea de acum pare mai primejdioasă..!” „.. Au fost informați în amănunt.. poala muntelui este împresurată cu trupe de securitate și miliție... Căile de retragere ne sunt tăiate... șansele noastre sunt minime..!” Pentru o clipă ochii îi scăpărară în întuneric... Sunt ceasuri de primejdie, care-ți strânge
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Răzvan Rădulescu mărturisește că poezia eminesciană îl „lasă rece”, în timp ce proza i se pare „greoaie”, „discursivă, plicticoasă”, „sub nivelul minimei lizibilități”. Z. Ornea este de părere că Eminescu nu poate fi socotit „poet național” pentru că are idei conservatoare, avertizând asupra „primejdioasei sanctificări a operei eminesciene”. Nicolae Manolescu respinge de asemenea ideea de poet național, pledând pentru „despărțirea” temporară de Eminescu, singura în măsură să permită o recuperare autentică. Mircea Cărtărescu face un portret grotesc al omului Eminescu, într-un text-colaj compus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286762_a_288091]
-
Constituției mai curând decât au fost soluționate. Conflictul politic din vara anului 2012 a dezvăluit ambiguitățile reglementării relației dintre instituția prezidențială și guvern, confuziile privitoare la procedura de suspendare care amestecă răspunderea politică cu cea legală și totodată cât de primejdioasă poate fi o majoritate parlamentară lipsită de scrupule în a exploata în favoarea sa aceste neclarități. Toate acestea au demonstrat cât de vulnerabile la arbitrar sunt instituțiile democratice din țara noastră atunci când se confruntă cu o majoritate parlamentară hotărâtă, având un
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
că deține și legitimitate electorală decurgând direct din suveranitatea poporului care și-a exprimat clar opțiunea și a mandatat-o la alegerile locale? Or, trebuie s-o spunem: legitimitatea conferită de electorat prin alegeri nu înseamnă nimic sau devine extrem de primejdioasă dacă nu este dublată și nu se petrece în limitele legitimității conferite de Constituție. Să nu ne iluzionăm crezând că nu s-ar fi putut petrece așa ceva. Nu trebuie să sondăm prea adânc ori prea departe în istorie pentru a
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Nou care a început să se formeze pe la 1770. De altfel, în hrisovul domnesc al domnitorului Moldovei Mihail Șuțu, din 1795 se menționează că Adjudul Nou s-a fixat pe moșia serdăresei Elena Canta (Helencu). Speriați de revărsările repetate și primejdioase ale Siretului unii locuitori ai Adjudului Vechi au căutat un loc mai ferit. Acest loc a fost găsit în zona confluenței Trotușului cu Siretul. Așa cum l-am cunoscut eu, în copilărie, Adjudu Vechi era un sat frumos, cu oameni gospodari
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
prea mici ca să presupunem că ar fi avut o funcție utilitară. Mai aproape de noi, cine își mai amintește că acum cîteva secole diamantul încă era prețuit mai cu seamă pentru că, se credea, te apăra de otrăviri ; rubinul, pentru că îndepărta miasmele primejdioase ; safirul, pentru virtuțile lui sedative ; turcoazul, pentru că te avertiza de pericol ; și ametistul - așa cum o atestă sensul denumirii sale grecești, amethystos - pentru că risipea beția ? Atît în Lumea Veche, cît și în Lumea Nouă, aurul este în mod evident elementul în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
consumată cu același amestec de reverență pioasă și anxietate care, potrivit călătorilor din vechime, impregna ospețele canibale ale anumitor popoare. În ambele cazuri, este vorba de o comuniune cu strămoșii și totodată de încorporarea, cu asumarea tuturor riscurilor, a substanței primejdioase a unor ființe vii care au fost sau au devenit niște inamici. În condițiile în care creșterea animalelor, nerentabilă, va fi dispărut complet, această carne, cumpărată din magazine de mare lux, nu va mai proveni decît din vînătoare. Turmele noastre
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Labiș - de la moartea căruia se împlineau 40 de ani -, precum și a evenimentelor care neau apropiat atunci, mi-am imaginat că acesta va fi primit cu interes și că voi putea transmite măcar o parte din întâmplările traumatizante pe care valul primejdios al istoriei le-a aruncat asupra generației Labiș, așa cum pe drept cuvânt a fost numită acea grupare de tineri candizi și vulnerabili din care am făcut parte. Conștiința m-a obligat s-o fac: să dezvălui, în calitate de martor, pedepsit apoi
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
a face, deci, cu o inflație clasică, în care dezechilibrul structural era produs prin intrări masive, necontrolate și nemăsurate de masă monetară sub toate formele sale. "Dezastrul inflației atingea culmea și folosirea monedei era pur și simplu iluzorie, dacă nu primejdioasă, prin urmările cu caracter social ce le putea avea"694. Crizele hârtiei-monedă despre care discutăm și al căror apogeu poate fi localizat în perioada interbelică, fiind cauzate, pur și simplu, de intervenția directă în economie, în afara oricărei logici, a unor
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
ban care rezultă din cooperarea voluntară a indivizilor"991 reprezintă banii naturali. De asemenea, banii de credit sau banii din hârtie contemporani "nu reprezintă decât o formă derivată de monedă"992. Conform economiștilor austrieci banii de hârtie reprezintă o formă primejdioasă de bani și că inflația este un fenomen specific monede din hârtie. Ei militează, de aceea, pentru revenirea la aur ca garant al valorii monetare stabile. În concepția lor, banii ar trebui să fie fabricați în mod liber, piața fiind
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
pentru schimbul direct de produse. Ei nu înțeleg că schimbul de produse poate numai să succeadă și să vină ca urmare a unui comerț sovietic ideal organizat..."1203. Alfred Lemnitz arată că Lenin este cel care a "pus capăt experienței primejdioase a desființării producției de mărfuri și a banilor, precum și trecerii la schimbul direct de produse. (...) Trecerea la schimbul direct de produse presupune ca forțele de producție socialiste să fie foarte dezvoltate. Atâta timp cât mai există încă forme de proprietate, producția de
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
de grup sanitar: câteva scânduri legate cu sârmă de niște țăruși care aveau menirea să-l ferească de ochii curioșilor pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe cel care ar fi fost chemat acolo unde însuși regele merge pe jos. Odată terminată cu bine această tatonare primejdioasă, temerarii noștri exploratori s-au întors la comandantul lor, spre a-i raporta rezultatul cercetării pe un teren extrem de primejdios. Dar acesta nu rămăsese pasiv la un demers atât de "riscant". Mânat de o curiozitate specifică vârstei și funcției pe care o avea, caporalul s-a apropiat de unul din cele două gemulețe prin care se strecura lumina în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în afară de Dachau, a locuit o vreme, în Germania, și la Hotel Karlsfelofer, Hochstrasse nr. 6, 8047, Karlsfeld. Epistola începe prin a lăuda cărțile "Junimii". Desigur, ținuta grafică, altfel de aprecieri, asupra conținutului adică, erau, în anii aceia, de-a dreptul primejdioase, fiind suspect dacă te lăuda... dușmanul! Fără îndoială că este o adevărată întrecere între edituri de a da cărților o prezentare cât mai frumoasă, făcând un izbitor contrast cu ceea ce publicau editurile odinioară. Hârtia, coperta, totul era respingător. Mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]