2,086 matches
-
în ziua de azi se întâmplă la fel: omul bogat/îndestulat, trece nepăsător pe lângă cel lipsit, ca și cum ar trece pe lângă un gard. Cum să înțeleagă el suferința săracului, valoarea banului sau să aibă simțul cumpătării dacă el are mereu de prisos? Înțeleptul Solomon spune că : "Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului și ce este amar i se pare dulce"(Pilde 27:7). Nici sărăcia nu este o virtute: unii ajung în starea aceasta din cauza lenei și a patimilor. Este reprobabilă
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
adaugă Țină, pregătindu-se de plecare la nepoți. Eu plec la Anastasia. Dacă vă e foame sunt de toate în frigider. Vedeți, în discuțiile voastre, să nu aplicați ceea ce spunea Iorga: „Este o anume educație care nu taie ramurile de prisos, ci începe prin a smulege rădăcina”. Gata! Am plecat! Pa! Dincolo se auzea cum Țină se pregătește de plecare. Apoi clinchetul cheii în ușe răsucindu-se. -Mă apuc să citesc românul tău. -Eu am să răsfoiesc pagini din agendele tale
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
acestei realități pe nume. "... Într'un stat, care politicește e vasal și-și varsă sângele la comanda altora, care etnic e o cloacă internațională și economicește o colonie, care își trimite - prin decalaj, concesii, dobânzi - peste granițe prinosul brazdei și prisosul muncii, ar fi o nebunie să muncești mai mult decât strictul necesar. Statul român actual nu apără bogățiile țării și nu garantează munca națiunii. Nu, pentru că nu e sfatul național al Românilor ci, statul sucursală la gurile Dunării al burgheziei
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
Virgil Ciucă. Va fi, sper, o colecție antologica fără sfârșit... FemeiaStie.ro: Înțeleg, vă doresc de pe acum succes în continuitatea proiectului. Dvs. înșivă sunteți un titan febril al literaturii contemporane, cum v-ați autocaracteriza? Romeo Tarhon: Voi evita cuvinte de prisos pentru a mă autoprezenta. Paginile internetului și ale rețelelor de socializare pot dezvălui suficiente informații despre mine accesandu-mi numele, fiind o persoană publică, angrenata în multe activități. Am pregătire universitară de biolog specialist, chiar am profesat ani buni în domeniul
INTERVIU CU MAESTRUL RIMEI, ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354935_a_356264]
-
și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 606 din 28 august 201 [Corola-blog/BlogPost/355296_a_356625]
-
lumină. Și să aflăm și drumul îndărăt, pe care ne putem întoarce, după urmele lăsate de cenușa presărată. Cenușa o reprezintă cuvintele de legătură, acele ligamente care unesc părți de propoziție și de vorbire, în chip logic, fără întortocheli de prisos. Pentru Stan M. Andrei gramatica nu mai e un obiect plicticos, agasant, fără poezie, ci o materie din care poți scoate adevărate comori, săpând și cercetându-i adâncurile. Iată cum sunt poemele lui: „în apa inimii sunt înmuiate/ și cu
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355498_a_356827]
-
dar, de cele mai multe ori, din credința nestrămutată că pot arunca cu încrâncenare sămânța trezirii, dintr-o prea lungă noapte în care zorii întârziau să se-ntrevadă. Deci, o enumerare sintetică a acestui aberant itinerar programatic nu ni se pare de prisos: - aprilie 1968 - plenara C.C. al P.C.R. care a dezbătut "Legea învățământului în România", adoptată de Marea Adunare Națională, lege care a stabilit, printre altele, prelungirea duratei învățământului obligatoriu de 10 ani; - august 1969 - Congresul al X-lea al P.C.R., care
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XXI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356770_a_358099]
-
vers, o fărâmă de cuminecătură, un strop din potirul cu vin de împărtășire la Cina cea Sfântă unde erau adunați ucenicii laolaltă. Fie ca aceste cuvinte să adune cât mai mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumetă. Un galop al cailor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezești, ai
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
Iată cum o imagine îți poate vorbi și schimba viața radical. Uneori Îl vezi, însă nu-L recunoști, sau, mai trist, NU TE RECUNOAȘTE, așa cum s-a întâmplat cu Iisus din Geamia Sf. Sofia. Și atunci, cuvintele, întrebările devin de prisos: “M-am oprit cu dinții în miezul cuvântului tocmai la timp pentru a cumpăra de la puștiul cu fes vișiniu câteva acadele, fistic și susan de mai an. În jurul nostru, brâu de feline parșive, ochii ferestrelor se opinteau, trudeau să translateze
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
făcută scoică, mi-ai terfelit dulcele iad în pragul de sus al cerului. În palme se despică ochiul. Uite cum doarme lumina! Între dune, valul sărat, mă scaldă în răcoarea fierbinte a ghețurilor. Nu-s ciobul schilodit pe fruntea vieții, prisosul infinit îl pun pe pânză, adună-ți pașii de pe urmă și nu plânge rătăcind ființa, și mâna de întinzi, ți-atingi voința. Nu vreau să vând cuvintele ușor, nici valsul nu îngăduie să vină, dar cred în cercul necuprins de
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
cerul de pământ.” (Am plâns aceeași lacrimă amândoi) Atâta doar că rămâne un gol imens, undeva, în suflet ori în inimă, pe care nu avem forța să-l eliminăm prin altă iubire ce ni s-ar părea a fi de prisos. Nicio altă iubire nu poate înlocui iubirea adevărată, cea prin care ne-am manifestat, am crescut și prin care am dat viață altor făpturi pe care le-am învățat să iubească la fel de curat. Se naște o întrebare la care nu
ÎN NUMELE IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355025_a_356354]
-
doar jumătate din cuprinsul volumului a putut vedea lumina tiparului sub inspiratul titlu „Lupii la mare” și apărut prin grija editorului Jozsef Pildner, care scria, cu ocazia apariției cărții: „După ce citești poeziile lui Iancu - Vale, orice notă biografică este de prisos, viața pălind în fața scrisului. Totuși, este de datoria editorului să repereze existența oricărui autor. Născut în Pietroșița, este crescut și educat în spirit comunist. Studiile le începe în comuna natală, continuându-le la Sinaia și în alte orașe din tara
TAINA SCRISULUI (19) – ÎNGER SECHESTRAT de ION IANCU VALE în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355028_a_356357]
-
o casă din plăci de beton. Dar unde eram eu? Ascunsă în mine, fără curaj, trebuia să iau o hotărâre. Firește,din lașitate, am dat la științe economice și cum era de așteptat nu am luat examenul de admitere. De prisos să spun că n-am putut ingurgita terminologia epocii de aur, nereușind să memorez decât o singură lecție din tot balastrul scris în cartea de economie politică, o carte albastră, subțrică, dar imposibil de învățat. Simțeam că îmi torturez mintea
PROBA DE LUCRU de CARMEN BARBU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355059_a_356388]
-
Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pe Râușorul în devale era o casă mare și frumoasă cu două curți în capete spre uliți, cu prispă naltă, 14 stâlpi crestați în meșteșug și acareturi în prisos. Stăpână era Maria lui Ilie născută-n primul an de veac și care a adus pe lume patru feciori și-o fată - ca patru brazi și-o căprioară. Războiul crunt a fericit-o cu-un erou și prețul păcii a
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (IV) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355726_a_357055]
-
mai fost odată în Rucăr o Mărie de poveste născută de Poțincu și luată în pereche de Fărcășanu. Iubind în mult arta cu acul, fusul și suveica a adus în podoabă casa, satul și-apoi locuri străine. Cu suflet în prisos a ființat o școală de artă românească și a școlit ani cincisprezece în Bucureștiul capitală. Marele Iorga îi lăuda strădanii și-i răspândea faima în țară și în depărtări ... A fost pe-atunci o rucăreancă s-arate lumii ce n-
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (II) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355728_a_357057]
-
duios în noaptea depărtării când te priveam de sus. O, nu pleca! Mai lasă-mă să te privesc cum te-am privit de-atâtea ori din ceru-nsingurării mele și-n schimbul adorării dă-mi tot ce-i în tine de prisos - dă-mi chiar durerea, dar cu ea dă-mi și speranța că odată iubirea va țâșni din primul nume de femeie. Cum între timp se ridicase și se-ndrepta cu pas grăbit spre-un pom din mijlocul grădinii, din spate
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
tristețea, perechea edenică, Dumnezeu sunt piese ale unui puzzle ce amintește de “o combinație de vis” (Doi adolescenți). Viața este surprinsă nefardată, iubirii i se aduce un elogiu profund, impostura în dragoste este demascată. Poeta mărturisește deschis, fără ascunzișuri de prisos, fără pudori inutile, ceea ce se întâmplă în interiorul sufletului ei. Starea de tristețe a Danielei Voiculescu prinde, cu fiecare vers, un contur nou. Imaginile se îmbină natural, într-un amestec perfect de modern și romantic. “La malul Mării Imbrium” este o
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
acum, doar mie, o slujbă pentru iertarea tuturor păcatelor mele, plătesc, iți dau bani câți imi ceri...acești bani să fie doar pentru tine...am mulți bani în această geantă! - Dacă ai așa de mulți bani, care-ți sunt de prisos, înseamnă că din tot ce este pe lumea asta, ai ales să te iubești doar pe tine! Iubirea de sine este mama tuturor păcatelor și a tuturor problemelor! Nu ai întâlnit pe nimeni, în drumurile tale, care să aibă nevoie
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.10 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368762_a_370091]
-
cine-i dăruie un leu. În gând duce mulțumirea cu rugăciuni, la Dumnezeu. Alții îi întind o pâine cu milă de la Tatăl Sfant. Să-și ducă de azi pe mâine, povara vieții pe pământ. Sau o haină ce-i de prisos îi dă om de omenie. Ca Iarna cu timp friguros să nu-l ducă-n veșnicie. De-i bătrân și neputincios, îl sprijină și-l mângâie om cu suflet mărinimos. Pentru sfântă-mpărăție. Pe creștetul de ani mulți nins, mâna
MILĂ PENTRU CERȘETOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368887_a_370216]
-
zbatere de vânt speranță-n inima încă e vie eu vreau să tac într-un cuvânt. UITAT-AM... uitat-am azi de cele sfinte și cerul nu mai da folos, uitat-am rostul Tău Părinte, nimic nu ne mai da prisos. Uitat-am ce e în Biserici, cătăm cu ochii la lumini, rămas-am doar niște neferici cu inima îngropată spini. Nu ne mai poartă gându-n ruga, Cămară Ta nu o mai știm, astăzi suntem mereu pe fugă, de mult
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
un obiect vestimentar în sărmanele lor straițe... Tot atunci am băgat la cap (firește, într-un chip insuficient deslușit) că a omeni înseamnă cu mult mai mult decât a trata rece și politicos pe unii dintre semenii tăi dintr-un prisos al fățărniciei, atâta timp cât prin omenia sinceră și iubitoare ai posibilitatea să-i ajuți pe semenii cei mai oropsiți să-și redobândească demnitatea de oameni între oameni, cu toții egali în fața Creatorului. Mai târziu, prin cercetare atentă m-am lămurit că până
NEOMENIA ŞI NERUŞINAREA – DOUĂ DIN REALIZĂRILE DE HARAM ALE POSTDECEMBRISMULUI ROMÂNESC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368886_a_370215]
-
mine dar furnicarul străzii îți ascunde urma pașilor și nici ochii tăi nu mai luminează asupra mea să mă ghideze. Simt că te pierd... Mă dor amintirile ce le-ai înghesuit la mine în suflet ca pe niște lucruri de prisos de care ai vrut să scapi. M-am așezat pe trotuarul viselor lângă o iluzie ce vindea speranțe am vrut să-mi vând dorul de tine dar... nimeni nu l-a vrut. Îți amintești îmi spuneai că ești cel mai
DE DOR... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1649 din 07 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368923_a_370252]
-
prietenă, e pe marginea unor nisipuri mișcătoare, spre care era capabilă să se avânte, deși în sinea ei știa că aceea e o cărare ce ar fi dus-o la pierzanie. Nu știam ce să-i spun. Cuvintele erau de prisos. Îi intuiam starea de spirit și o înțelegeam. Într-un fel, simțeam că suntem asemănătoare în multe privințe. Uneori, când viața ne pune dinaintea unor probe extreme, iese la iveală din profundul nostru, persoana care noi suntem cu adevărat. Atunci
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
după o gâză deasupra apei. - Tu m-ai sărutat sau orășeanca? Uitându-se galeș la Ionel, Anica evită răspunsul și schimbă voit vorba. - N-ar fi cazul să prindem unul pentru cină? Cred că marinarii-și umplu așa timpul de prisos. Ionel vizitează din nou cabina și revine în cocpit cu o mare undiță cu mulinetă și o cutie cu momeli. Deschizând cutia perorează profesional: - Asta-i pentru crap, aceea pentru știucă iar cealaltă pentru somn. Pe care o alegi? - Eu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]