1,457 matches
-
ce-și îndreaptă petalele spre „soarele ei” - atât o transformase revederea boierului care îi întra în curtea casei. Făcându-i plecăciuni, dar privindu-l fix în ochi, i-a zis cu o voce de soprano lejeră. - Urcați, boier dumneavoastră în prispă și, deschizându-i portița de la pridvor, adăugă: tocmai pregătisem ca să mâncăm, așa că... să nu vă fie cu supărare dacă vă rugăm să binevoiți a cinstiți o țuiculiță de prună și să gustați din bucatele noastre. Năică, repede!... aleargă și scoate
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
-n mâlc prin luminișuri călăuzind poteci ce hașurează-n zori plaiul încă iernat al Măgurei dinspre miază-noapte de Rucăr. Țărani dovedind în nevoiașe lucrări de fâneață și hotar că prididesc să le facă față, cu mai puțină sprinteneală ca altădată. Prispa colibei cocoțată p-un tăpșan adună mintenaș doi moșneguți de-ai locului, ce-și rețin cu greutate patima limbariței. Îndeobște ursuzi, cu flecăreala abia pe la apusul soarelui - când n-are mărul cocean și omu-i amărăștean - îi înteții dintr-odată mierea
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
urmat când au venit mămica și tăticul acasă! Mezina super-cosmetizată, puii morți, jale mare și botez... Eiii, idee! Da’ ce-mi faci tu? Unde mă mai duci? Ce să spun, Dumnezeule? Nebunii și talente ascunse. Eram, în aceeași vară, pe prispa casei: mămica, sora, fratele și eu. Ei înșirau tutun pe sfoară, o treabă destul de enervantă, însă tutunul, probabil, din cauza mirosului puternic, de drog, îți dădea niște stări de somnolență. Eu, plină de talente ascunse, trebuia să fiu cea mai bună
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
Tatăl meu își are mormântul lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
primii pași făcând cărare, Și-un zarzăr vesel, pârguit, Sub triluri de privighetoare, Un pumn de colb de vară-ncins Din ulițele-acuma goale, Și lângă Crivățul aprins, O pârtie-n omătul moale, Mi-ar umple aurul curat Din lutul prispei ars de soare, Iar din șindrilă, picurat, Argint de rouă lucitoare, Din verdele-aguridei crud, Rugini de toamne în ulcioare, Iar din ogorul încă ud, O brazdă numai de sudoare, M-ar așeza printre feciori, Din satul meu în sărbătoare, La
PRIBEGIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360294_a_361623]
-
bine te sârgui, Nu scuzi că tot cu așa tărie stimulezi, Ajuți pe slabi da prostia n-o încurajezi. Cât îmi place caracterul tău constant, Uitătură-ți dulce din cubul echidistant, Că miștorețele nu-și găsesc vreo intrare Din silabisile prispe te conteplu cu mirare! De-ai ști cât îmi place al tău interior, Or voi să regrete acei ce văd un exterior, Ce-or sti ei da cutremurându-se la o privire, Că's răi, tot dezvelinduli-se la o mica
CÂT ÎMI PLAC ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360432_a_361761]
-
nepoata vine lângă mine “Hristos a Inviat”, Bunică! Valeriu Cercel POEZIE DE PAȘTI Când Paștile se-apropie mereu Sunt luat de amintiri și dus agale, Copil mă regăsesc în satul meu La casa bătrânească de pe vale; Simt și acum, pe prispă, dimineața, Cernându-și fluturașii de ninsoare, Cum îmi ating cu gingășie fața Cireșii alintându-se în floare, Și-aud la fel, venind peste câmpie Spre deal zorit, urându-mi „ziua bună”, Un soare îngânat de-o ciocârlie Cu-o veste
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
al zilei ca niște ființe fericite ale cerului... Într-o astfel de primăvară, după o zi de plimbare cu animalele prin pădure, m-am întors acasă obosit și, dup masa de seară, m-am culcat să mă odihnesc. Dormeam pe prispă cu luna și cu stelele și cu luceafărul în capul meu, în valea Bucovului cântau brotăceii, un adevărat concert în luncă, undeva prin vecini la o casă părăsită cânta o cucuvea care mă speria de câte ori o auzeam, iar pe ulițele
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
două păsări, zice-se că sunt sufletele celor doi copii, pe care le hrănește cu grăunțe furate de-acasă...Acum pe foametea asta el cară grâul din hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
în mahala. Ei constituie amintirile mele și bune și rele, de pe vremea când „mă ridicam și eu, copăcel, la casa părinților mei”. În ei am deschis ochii, cu ei mi-am legănat zilele și serile. În poveștile lor adormeam, pe prispa moromețiană, cu ochii la cer, numărând stelele și hârjonindu-ne că nu ne ajunge pătura. Eram mulți, dar niciodată n-a fost vorba să nu-mi facă și mie un locușor, cea de-a 8-a fată a domnului Marcel
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
pierde târând doar plânsu-n taină prin ochi de piatră seci. Sunt cuiburi de iubire pe sub cărări de suflet în care timpul toarce în nesfârșite veri, o lacrimă ce arde cusută-n veci sub zâmbet ești Tu eternul care lăsata-i prispa ieri! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: Autobiografie / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AUTOBIOGRAFIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340346_a_341675]
-
apoi, din neatenție, și în mlaștină reușind să se înnămolească. Plină de bun simț, a scos câteva mugete dar, în afară de Bibănel, nimeni nu a băgat-o în seamă. Iar Bibănel, că tot era pe la prânz, din cauza stresului, a adormit pe prispă. Chiar visa că este invitat la o nuntă și băga în el sarmale la disperare iar o cumătră cam abțiguită îi făcea ochi dulci. La un moment dat însă cumătra cea șugubeață i-a băgat un cot în coaste atât
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
de alcoolic cu vechime: - Băăă! Un’ei vaca că te omor! Acu’ te omor cu paru’! Frica de moarte l-a scos însă din belea pe bietul Bibănel care a intrat imediat într-o pasă mistică. S-a ridicat de pe prispă și mimând extazul a intrat în mocirlă bâiguind câteva vorbe pe care și le mai aduce aminte de la părintele Ghelasie: - Deschisu-s-au porțile iadului iară cele păcate cuprins-au precum mâlul bahnelor ființele cele nevinovate... Mățău, un cartezian convins
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
fiindcă avea atelaj, adică o cotigă trasă de un măgăruș scheletic, veni el cu o poveste de tot râsul cum că Bibănel ar fi în satul de dincolo de mlaștină, încoclițat cu o văduvă și că acum stă toată ziua pe prispă și vorbește singur, așa cum o făcuse toată viața. Adică nu chiar singur, ci cu răpciuga aia de Crapu, câinele... Aici putem vorbi de un adevărat miracol! Acela că oamenii nu l-au făcut bucăți pe nemernicul de Schinu ci s-
SFÂNTU BIBĂNEL PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340452_a_341781]
-
S-a căsătorit și au pregătit drumul meu pe pământ. Nu împlinisem un an când părinții au cumpărat o căsuță în comuna de peste deal, Mitocu-Dragomirnei și ne-am mutat împreună cu bunica, Domnica, (mama tatii)și sora lui, Sanda. Aici pe prispa acestui lăcaș mi-am lăsat toate amintirile copilăriei mele de aur, primii fiori de iubire, primele dezamăgiri, cu necazuri dar și mici bucurii și întâmplări ce nu se pot uita vreodată. Voi descrie cândva acele clipe cu candoarea și farmecul
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
de tristețe, apoi de bucurie, cu dorințe împlinite sau cu dezamăgiri. Sunt stări care m-au măcinat când gândurile îmi zburau mereu acolo unde am văzut lumina zilei, unde bucuria de a trăi și tot universul copilăriei, mă așteptau pe prispa casei părintești, acolo unde ne așteptau copiii noștri alături de mămuca și tătuca socru, amândoi octogenari. Deseori când discutam despre toate astea cu unii care au ajuns de mult timp în America îmi spuneau că sunt bazaconii, romantisme de-ale mele
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
cu oameni înăuntru? Că sunt bătrâni, femei cu copii de țâță, evazioniști, fermieri, politicieni, IT-ști, urmăriți penal, NUP-iști ... înăuntru sunt oameni! Poate o fi fost doar în cărți, dar, în vremea lui, Jupuitu cel cu fonciirea se așeza pe prispă - „ai, mă, să plătești? Plătește cât ai, lasă că vă știm noi! Vă rog să rețineți că nu pun cazul în care corporației (pardon, calculatorului) i s-a părut evident că, dacă moșii ăștia chiar n-au avut nicio penalizare
Corporația absurdului: În noaptea de luni spre marți, moșii mei, de 80 și 90 de ani, s-au trezit cu gazul tăiat () [Corola-blog/BlogPost/338762_a_340091]
-
unele de altele. Era micuță, se ascundea ea bine, avea o iarbă mai înaltă, dar se vedea. Ea pândea prin gard, o vedeai, dar pentru că ea se simțea dincolo de gard era la adăpost. Partea amuzantă era că bărbac-su stătea pe prispă la zece metri mai încolo, iar ea de după gard îi punea ce vede pe uliță. Se auzea perfect. Asta este esența internetului și a reacțiilor de pe net acum, în care bunele practici, bunele maniere dispar brusc la niște oameni care
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
sare, realizat împreună cu un producător român de aparatură medicală. „A fost primul meu produs în serie. Îl avem și noi în magazin de vânzare”, arată el. Se mândrește că a fost unul dintre membrii echipei de management a proiectului Casă Prispa. Alături de Marilena Popa, a participat și la amenajarea unor apartamente din complexul rezidențial The Park. „Noi am amenajat trei apartamente pentru ei. Primul s-a vândut din momentul în care a fost gata”, spune Mihnea. Un alt proiect la care
GENERAȚIA B. Primul magazin de design românesc a avut vânzări de 100.000 euro () [Corola-blog/BlogPost/338576_a_339905]
-
Avram), un fel de alfabet al copilăriei (cum zice...am uitat cine zice). Valea se cheamă...Valea Zimbrului. Și e așa de frumoasă, încât îți vine sa-o strigi, și s-o iei acasă, și să stai cu ea pe prispă, de vorbă, de bucurie sau degeaba!...E frumoasă ca o singurătate înclinată blând (semn de respect și smerenie în fața celui de Sus, dar și la picioarele celor de Jos, care au sfințit aceste locuri și acum se uită la mine
Aici, toate casele sunt la marginea satului () [Corola-blog/BlogPost/339925_a_341254]
-
teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui schelet de casă. Dezbrăcați pân la brâu
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
fără hartă și fără tristețe și fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat scăpat de sub controlul operațiilor și oglinzilor divine, acest sat din care ieși exact în clipa când intri, acest sat unde viața și moartea stau pe prispă la taifas, picior peste picior peste picior peste picior...acest sat de lângă marginea spațiului și a timpului, de lângă inima inspirației și expirației domnului Necunoscut, acest sat... (Miroasa)...mă primește fără rezerve, îmi drăgănește zmeul, ne dă lapte și scrob, ne
Ciomege colosale şi gânduri fericite () [Corola-blog/BlogPost/339919_a_341248]
-
Stătea pe prispă cu mâinile atârnându-i pe genunchi și capul plecat. Palmele crăpate, peticite de bătături îl necăjeau. Degetele crispate, lipite de sudoare, modelau cu precizie forma cozii de sapă. Ochii erau obosiți de lumina zilei iar mintea-i alerga până hăt
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
o ignora. Ca și Primăvara, nici el n-avea timp de ea. Căruțele scârțâiau dureros pe drum. Toți se grăbeau spre casă căci noaptea nu era departe. Jumătate de Soare mai plutea încă deasupra Hobanei. Se ridică cu greu de pe prispă. Apă mai avea într-o găleată pe o bancuță din față chilerului. Apucă o moșoaică dintr-un par, o clăti, se spălă pe mâini, apoi își umezi buzele sorbind rațional din lichidul răcoros. Nu mai avea timp de dus la
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
gura vasului de lut cu gât cărămiziu și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia tandru pantalonii stăpânului. - Ieși! țipă bătrânul. Vrei să-mi rup gâtul?! Nici aici nu scap de voi! Afară, pe prispă acolo ți-e locul. Bătrânul acoperi oalele cu două căciulițe dacice de lut și le piti cu grijă după plită. Sus pe poliță hornului, deasupra cenușarului, stătea ghemuit un boț de mămăligă înfășurat în ștergar. Cu lehamite îl aruncă-n
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]