95,170 matches
-
nu știu cine aruncă de-a valma sperlă grăunțe și sare Cineva seamănă în mine ca-n brazdă și colții balaurului și cutiile goale de plastic Așa că dă și tu ce poți - un strop de salivă de pildă clipa ta de prezență privirea PETRU Primăvara sîngele omului e negru ca Aheronul cel plin de bărci și la fel de rece Leagănă prizonieri palizi leagănă călători taciturni intrați în vadul lui Ce ritual frigid și absurd - spun Cît trece rîul orice călător este un rege - îngîn
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
a iubi un poet... D Lestine iterare 77 În seara asta În seara asta Este Noaptea Muzeelor. În seara asta metroul Urcă Pe verticală. Nu mai coboară. Rămâne În istorii. Un motor Ce se pune în mișcare înghițind Lemne, Explică privirilor Viteza luminii, Teleportările, Gândirea roboților. Noi nu avem de ce să urcăm Cu metroul; Mergem la pas De la muzeu la muzeu. Admirăm oceanele Expuse, Tot albastrul, Fiecare planetă... Dispariția din context Dispariția Din context A domnițelor S-a dovedit a fi
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
râuri de argint Am construit poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea lor... Pocale și săbii. Iar femei Și iar pocale... Intersectându-se Printre priviri Și fulgere. D Lestine iterare 79 Capcana măștii de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi fost furat Dar e focul nostru Și cerul ne aparține... Doar
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
de argint Nu vom cădea În capcana Măștii de argint, Căci norul de dincolo Există. Focul Se poate Să ne fi fost furat Dar e focul nostru Și cerul ne aparține... Doar zeii, Pentru puțină vreme, S-au îndepărtat De privirile noastre. Priveliște cu nori Norii îi despart în două Cu dosul palmei, cu pumnul închis Ori cu fulgerul... când plouă, Nu doar când cerul e întredeschis; Norii îi îndepărtez ori îi aduc aproape, Pot chiar să-i iau în mâini
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
Dan Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
a aflat încă moașă să le tragă afară un văl de cheaguri plutind peste circumvoluțiuni obsesii le-am spune dacă aici n-ar fi aproape nimic de care să te legi aproape nimic să te ajute să mergi mai departe privirea strînsă pumn ținînd oasele în loc să nu se risipească Maestrul intravenos dacă ai putea înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai poate face nimic" lumina e fard meșteșugit peste fețe în trecere te privesc dar lucrează în altă parte te-au învățat să iei distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
n-aud. Nu am întotdeauna mărunțișul la mine, mă scotocesc până găsesc să-i dau altceva. Astăzi, de pildă, mi-a dispărut ochiul al treilea, din frunte, și am scris, cu degetul muiat în vin, pe luciul oglinzii: „Aici odihnește privirea mea către mine, fie-i țărâna ușoară!"
Epistolă din Sebastia by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Imaginative/6384_a_7709]
-
Leo Butnaru ÎN AL ZECELEA CER Nu doar cele nouă ceruri dantești - în al zecilea cer se află poezia - în cerul gurii lui Dumnezeu... CUM CITEȘTE SFÂNTUL Cum citește un sfânt? Întâi de la privirea lui se aprinde primul cuvânt care cu flăcăruia sa luminează următorul cuvânt ce se aprinde și el în continuare de rând luminând și aprinzând al treilea cuvânt ce-l luminează și-l incendiază pe următorul... Anume așa citește un sfânt
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
27 aprilie 2007 Luna nouă La luna nouă stau și scriu prin seară Ca la o întronare de crai-nou Într-un palat de grâu și de secară; Sau numai a expresiei crai-nou. Momentului când omu-ntâia oară Își saltă-n cer privirea, un ecou. Sau când, pe stâlpii Porții-i și lintou, Brâncuși, să spui, sărutul și-l scoboară. Părelnică, arginturi și zăpadă, I-ai sări-n barcă, tremuri, să nu cadă, De prin albastrul mult, neprihănit. Și sufletul se umple de-
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
contaminate de-o eczemă atîrnă de stîlpii lor despuiați, sperietori din altă lume în care-și ascut ghearele tulpini de iederă moartă. Roase de lepră fațade, se fărîmă arabescurile îi refuză soarelui frunțile brăzdate de griji; geamuri negre își ațintesc privirea într-un interior dezgolit, neantul. Uite-acolo o față de om, rînjește-n barbă, mîna împunge c-un deget aerul. Pe pereți graffiti ne arată drumul spre plajă: un marinar orb cu trei însemne bărbătești: primul, piciorul de lemn, al doilea, ghioaga
Poezie by Carmen Elisabeta Puchianu () [Corola-journal/Imaginative/6903_a_8228]
-
dacă de circumstanță. De conveniență. Că trebuie să facă, totuși, ceva, înainte de a mi se abandona mie. Și eu o am acolo, pe pămînt, pe brazde, pe frunzele putrezite de astă-toamnă. Printre știuleți verzi, halucinant de verzi. Printre pănuși. Cu privirea ațintită spre un porumb gălbui, mieros și, în închipuirea mea, dulce. Olga e deja pierdută. E senzuală și simțurile ei au pierdut-o. Cum și pe mine m-au pierdut simțurile. Și ne-au salvat, ne-au recuperat, ne-am
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
fără nicio direcție să te trezești parcă mai singur în propria-ți piele să sari totuși ager din pat să faci câțiva pași sprinteni prin casă brusc să alergi să treci dintr-o cameră în cealaltă să-ți arunci haotic privirile în toate ungherele în toate părțile ca și cum ai căuta un reazem anume ceva miraculos ceva decisiv pentru viața ta de acum înainte Să-ți apară fulgurant câteva chipuri din copilărie câteva siluete din adolescență să te intersectezi fantomatic cu ele
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
se topesc pe limbă - direct din copilărie Concomitent îmi explodează în memorie întâmplări fabuloase dintr-o biografie străină până când un detaliu tăcut un tremur cald de petală mă fac să dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
dispar după colț în cea mai intensă lumină Îmi reazem privirea de câteva cuvinte incerte de câteva siluete fosforescente La mici intervaluri întorc o foaie sorb din ceașca amară De cealaltă parte e o zi limpede un cer hașurat de privirile tale ca două sintagme ermetice Câteva sunete familiare mă prind mă înconjoară cu brațe strident-fantomatice Atunci ochii mi se deschid larg precum niște găuri negre deasupra în spațiu Brusc alerg jur împrejur ca într-o farsă ca într-o ramă
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
morții de noi apoi cântăm cântăm fericiți ca și când nimic și nimeni nu ne-ar mai despărți pe noi cei de aici de ei cei de dincolo ca și cum îi și vedem la rându-le fericiți cum cad puțin pe gânduri cu privirea dusă departe-departe prin locuri de demult - pământești - doar de ei știute doar de ei bătute cu piciorul Și iarăși ridicăm paharul cu licoare și vărsăm un strop pentru ei și-i vedem parcă prin străvezimea licorii cum la rându-le
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
hârșâind lamele primitive pe vinete gresii unuia dintre ei i s-a poruncit să vegheze luna neclintită îi era fața înfiptă în orizont- înfricoșătoare bornă pe frontiera celor care dintru început altceva nu au deprins decât să ucidă. schimbau complice priviri, hohote vulgare neștiutori de legi și cutume; încă o dată trecură, rând pe rând șuierătoarele oțele pe lespezi în orbitoare tăișuri își priveau falangele păroase, încruntați, exorcizând moartea beau esențe nebune. ei nu au iubit niciodată ei nu știu că undeva
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
de val pe malul mediteranei mii de săgeți înspumate glasul Ailei s-a ridicat deasupra ei și din vârful acela de munte se prăbușește ca o acvilă regală nu pot să privesc zborul dar zborul Ailei mi se lipește de privire cu el o să călătoresc mereu până când zborul se va preface în lumină lumina de deasupra luminii * câteodată Aila e ca un bumerang în formă de pasăre când zboară privește cu o pereche de ochi negri când tace perechea de ochi
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
Moașa nu se vedea nicăieri. Și nici n-o mai văzură din ziua aceea. În fața ușii, stătea senin un bărbat ca o libarcă, îmbrăcat în haine nemțești și cu o mică geantă în mână. Nane și Rață schimbară rapid o privire și apoi urmăriră silueta subțire, aproape cilindrică a bărbatului necunoscut. Moașa intrase în pământ. Nu era nici în prăvălie, nici afară. Dispăruse fără urmă. Prin geamul de argint, peruchierul le zâmbi întrebător și le făcu semn din ochi, ca și cum i-
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
e asta, Rățoiule?" Nu doar ei, ci toată Strada Mare fu cuprinsă de uluire. Glasurile sticloase și zgomotele săniilor oprite pe neașteptate îi făcură și pe cei care nu văzuseră încă namila să stea pe loc și să caute cu privirea sursa acelei emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase în fața ospătăriei lui Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
lumea la adăpost doi pași mai încolo sub streașina Parlamentului pe ușa căruia ele n-avuseseră voie să intre pe cealaltă colină deasupra ecluzei lângă Chateau Laurier printre nori ies deja stelele din coiful colonelului By iar acesta își mută privirea direct în decolteul unei trupeșe mexicance în timp ce tovarășul ei de excursie mânuiește o cameră video în spatele Curții Supreme n-a căzut picătură de ploaie și pe malul multicolor în același roi de albine anii din urmă și cei pe care
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm în mână și continuând să rupă îngânat, în voie, crâmpeie de cântece care-i mergeau la suflet, s-a îndreptat spre drumul din marginea apropiată
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cap, că în salturile sale, el se mai folosea și de o pereche de aripi albastre. Acestea învăpăiau aerul neclintit al înserării cu un nimb transparent în spatele său și nu la toți le era dat să le vadă. Alții, cu privirea mai ageră, susțineau cu înfocare una și mai și, că pe sub țoale, pe trupul lui, zăriseră unduindu-se și străfulgerând în razele lunii ceva ce aducea cu niscaiva solzi tot din aur curat. Făcute ferfeniță, hainele îi răspândeau o mireasmă
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
era plăcută, cu aerul încurajator al începutului de primăvară, dulce ca o promisiune, cu o lumină neobișnuit de limpede, copacii decupându-se puternic de parcă ar fi fost un colaj. În rest, verde. Mai stătu așa o vreme, apoi desprinzâdu-și anevoie privirea de la fereastră, cercetă bolnava. Dormea. La cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]