835 matches
-
m-a pus și pe generic, ca asistent de regie - atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare, uitându-se concentrată la mine, prizonierul ei. — Ce s-a-ntâmplat cu prietenul dumneavoastră? am întrebat. — Dumnezeu să-l aibă în pază, dar pentru fiecare poveste de succes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar nu vărsase nici o lacrimă. Rămăsese tăcută, mândră, în picioare, cu brațele încrucișate, fără să pună întrebări și fără să răspundă. Avea un nume frumos: Thusnelda. Dezertorii spuneau că Arminius era ros de neliniște la gândul că soția lui era prizoniera romanilor. Iar puternicul dux Germanicus fusese tulburat peste poate. — Nu știu ce-aș fi făcut eu, le mărturisise prietenilor, dacă aș fi avut o asemenea soartă. Însă împăratul Tiberius, fără de milă, poruncise ca femeia să fie dusă departe de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îmbarce împreună cu escorta, aplecându-se deasupra unei grămezi de zdrențe și ridicând, cu degetele sale subțiri, o bucată de mătase colorată. Ce se întâmplase timp de șase ani acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o cupă, nici o farfurie, nimic. La capătul scărilor care coborau spre mare putrezea o veche barieră de lemn, ce împiedicase trecerea prizonierei. Alte bariere interziceau accesul în grădină, spre porticuri, spre terase. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acolo, cu oamenii aceia plini de cruzime care păzeau o singură prizonieră lipsită de apărare? Nu rămăsese nici un bibelou, nici o cupă, nici o farfurie, nimic. La capătul scărilor care coborau spre mare putrezea o veche barieră de lemn, ce împiedicase trecerea prizonierei. Alte bariere interziceau accesul în grădină, spre porticuri, spre terase. El mergea într-o liniște desăvârșită; pașii i se întipăreau în praf. Cât suferise, la ce se gândise, cât plânsese, unde-și căutase o ascunzătoare, unde încercase să-și găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cât suferise, la ce se gândise, cât plânsese, unde-și căutase o ascunzătoare, unde încercase să-și găsească somnul? Ce colțișor își alesese ca să moară? Nu avea nici un indiciu, cu excepția faptului că majoritatea încăperilor fuseseră închise sau zidite. De acolo, prizoniera nu văzuse nici cerul, nici marea. Fusese îngropată, în așteptarea morții. Mergea; poruncea prin gesturi să se deschidă ușile, să se îndepărteze mormanele de lemn putred și de mobile distruse. Trecea dincolo de ele. Foștii temniceri se grăbeau să elibereze trecerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o prizonieră de două șiruri de soldați germani care nu se opreau pe drum în mansiones, pregăteau supe de carne sărată, se spălau pe apucate în pâraie, beau acea cervisia din orz și hamei, își instalau taberele în păduri, iar pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un spațiu intim, ah, și atunci parcă nici n-ar fi fost nimic real; doar o spaimă viscerală pe care o traversez doar eu, venită poate din prea marea apropiere dintre doi aștri, În al căror câmp magnetic se află prizonieră ființa mea, cu toate reacțiile și manifestările ei. Dar poate nu e decât singurătatea, din a cărei burtă se varsă o cohortă de gângănii negre ce se aruncă peste imaginația mea leneșă, fugărind-o până ajunge să confunde stările de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde în carouri, de parcă biata fată fusese îndesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de viață. Rezolvă cu salata fără ca măcar să-i fi aruncat o privire, dar apoi aproape că am sărit din loc în clipa în care ea s-a ridicat drept în picioare, atât de dreaptă pe cât îi permiteau reținerile siluetei ei prizoniere, și ceva pe care îl pot doar descrie ca fiind interes îi străbătu fără nerv fața. În mod deloc surprinzător, nu mă privea pe mine, ci pe cineva sau ceva din spatele meu. M-am întors ca să dau cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
întreabă clienții unde găsesc chestii și io-i duc la culoaru’ corect și din astea - pe vremuri n-aș fi putut face așa ceva. Nu că m-ar fi lăsat să umblu io prin magazin, în orice caz - doar mă țineau prizonieră la casa de marcat. Doar la asta eram bună. De dimineață am ajuns foarte devreme ca să umplu la loc rafturile și să fac verificarea. Io și Sheila așa ne distram și-ncercam să terminăm repede ca să ne putem duce într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-ți bicicleta! Domnul Guerevici Îl Împingea de umăr pe Jim. — Du-te după ei! — Dar, domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît de mult ca și ciudatele soții ale soldaților britanici. Nu pot merge cu ele - sînt prizoniere. — Du-te! Pe bicicletă! Nu poți trăi pe stradă! CÎnd Jim rămase ferm lîngă ghidon, domnul Guerevici Îl mîngîie solemn pe cap și o porni Înapoi pe partea cealaltă a drumului. Își reluă așteptarea În spatele ziarului, urmărindu-i pe japonezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fără dinți. O prind de braț și o țintuiesc pe loc. Respiră cu gura deschisă. Răsuflarea ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i spun să se ducă dracului, că nu mă cunoaște deloc, că‑i vine ușor să‑și compenseze bâlbâiala prin obrăznicie. Dar și mai mult aș fi vrut să‑mi apăs receptorul de buze și să‑i șoptesc disperată: „Sunt prizonieră mai mult decât Îți poți Închipui - te rog, o, te rog, vino și salvează‑mă din iadul ăsta În care mi se spală creierii. Ai dreptate, lucrurile stau exact așa cum ai spus, dar eu nu sunt așa cum crezi!“ Dar n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se uita cu un aer amuzat-răutăcios la bungalourile tăcute și cuminți și la piscina lor cu apă filtrată, ca o prințesă În turnul ei căutînd o cămașă pe care s-o Îmbrace, ca o prizonieră a bunelor intenții ale profesiei medicale. Adevărata ei casă era vizuina drogaților, și salteaua pătată de puroi, tărîmul fără de speranță al Împărtășirii acelor, În care nu se făceau niciodată judecăți morale. Pe fundalul Residenciei Costasol, cu vilele sale impecabile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
există între noi doi și de care mă pot agăța să nu cad cu totul în ficțiune. Eu cred că sunt per sonajul tău, nu pot să-ți explic de ce. Da, sunt convins că sunt Edo! îmi retrag mâna căzută prizonieră, ducând lingurița la gură, înfulecând din savarină și rugându-mă în sinea mea ca el să nu fi perceput nimic din toată această frământare. — Totuși, dacă ai fi Edo, îi spun eu cu un glas străbătut de îndoială, ar trebui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar mă strânge cu strășnicie. Ai spus ceva despre un premiu la olimpiadă, continuă el, preocupat. E adevărat? Am uitat complet de diplomă. îmi întorc fața, să nu mă vadă îmbujorându-mă, și o pornesc iar la drum, cu mâna prizonieră pentru totdeauna parcă în mâna lui. — Nu contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
bebeluși scâncesc cu putere, bine înfășurați în pături groase. Stupefiat, maiorul continuă să fixeze scena cu gura căscată. Atitudine de loc aristocratică, dar pe moment, ineditul întâmplării face uitată "morga" obligatorie la un nobil militar prusac. Herr Major, mă consider prizoniera dumneavoastră. Faceți ce credeți de cuviință cu mine, dar aveți milă de aceste suflete nevinovate. Femeia cere clemență pentru copii nu cu glas umil, dimpotrivă, aproape poruncitor, de parcă soarta ei și a micilor creaturi nu ar fi la discreția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de transmisiuni care aproape că blochează holul, pregătite pentru evacuarea ce începuse odată cu apropierea românilor. Intrați! Intrați! Sper că sunteți mulțumită de condițiile oferite, spune rânjind batjocoritor Schultz făcând loc tinerei femei să intre. Odată intrată în cameră, împinge brutal prizoniera către un scaun. Se întoarce către soldatul care o însoțește. Tu, poți pleca! Și închide ușa. Schnell!153 Fără un cuvânt, militarul trage ușa după el. Coboară iute scările, către camera maiorului von Streinitz. Și acum, am rămas numai noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de familie, despre meseria umilă pe care o avusese înainte... Aici o întrerupsei: "în politică n-are importanță situația umilă de la care a pornit cineva, dimpotrivă, în revoluția proletară asta e un atu." Dar Matilda parcă nu auzi. Ea era prizoniera mediului ei concret, de-acolo, de la arhitectură, ideile generale când o ispiteau, starea ei de spirit devenea, ca la unii credincioși, habotnică, în discuțiile obișnuite, intratabilă; acum însă pentru ea și pentru colegii ei era pur și simplu caraghios ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
abandon uluit și total... VII ...Farmecul unei ființe străine pe care o iubim întîia oară e farmecul primordial la care ar trebui să ne oprim. E cel pur, numai el ne redă o libertate despre care nu știam că e prizoniera unei melancolii adânci, a cărei euforie ne poate chiar face să ne credem fericiți... Găsisem nu numai firești și proprii ființei mele bucuriile apropierii de moarte, dar începusem chiar să cred că această apropiere e singura care avea valoare și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
din viața ei, certitudinea unei depline detașări? Iată capcana. Desigur, încă o oră, apoi ne vom despărți și, cum se spune, după aceea fiecare va merge pe drumul său. Ora trecu însă și nu plecai. Iar ora următoare era deja prizoniera încărcăturii celor două, în timp ce sentimentul detașării, în loc să se diminueze, sporea, se lărgea, diminuîndu-se însă pe nesimțite impulsul inițial, de a o părăsi, căruia omul din pădure îi dădea curs fără șovăire, fiindcă el nu gândea; ce e rău dacă rămîn
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe pat. Se uita la mine lung, dar cu privirea într-o parte. Mi-era greu să-mi dau seama dacă era sub puterea unei obsesii, dacă gândea cu intensitate, sau pur și simplu nu gândea nimic, ci era doar prizoniera unei apăsate inerții psihice. Mă îngrijorai: nici o stare de spirit nu seamănă cu alta în felul de a se manifesta, cum nici o frunză dintr-un arbore nu se mișcă la fel sub influența vântului, care nici ea nu e la
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chiar muntele împins din adâncuri spre cer de o enormă erupție. "O! făcu Suzy cu ochii holbați de încîntare, așa ceva n-am mai văzut..." Palele albicioase acoperiră soarele și cerul deveni mat. Apoi undeva sus se întunecă, lăsând jos parcă prizonieră lumina care acoperise toată ziua muntele. "E sus de tot, zise Suzy contemplând bivolul geologic care ne uluise și care într-adevăr continua să urce, putem să mai schiem... vezi, zise, așa se strică vremea aici sus, nici nu bagi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poveștilor de război care să-i devoreze cortexul! De acest colonialism cerebral nu ar fi responsabil un singur om, ci sute de scriitori geniali sau ratați, gata să provoace o criză de schizofrenie universală de pe urma căreia lumea s-ar trezi prizoniera propriei realități paralele... „Ei? Stradă, cortex... Îți sună vreun clopoțel?...“ „Deloc.“, am negat. „Aceeași imitație, doar că acum e și ceva din Barth și Kundera. A luat de unde-a putut, pramatia; credea că nu se prinde nimeni!?“ „Bravo, dom’ profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Bucureștiul viselor mele, cel pe care nu-l văzusem niciodată sau pe care bunicu’ Vitalian îl pierduse la o partidă de cărți: robust, consolidat, în cercuri concentrice prin care invadatorii nu puteau trece, iar femeile frumoase se rătăceau și rămâneau prizoniere. Capitala Mittel-Europei rezista neatinsă. Armura ei de straturi și epoci o proteja cu eleganța și răceala unui tablou medieval, de care e mai bine să te ferești, dacă nu-l poți aprecia. Doar balegile caleștilor de pe Ring, aplatizate de coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]