11,078 matches
-
unei lumi, chiar dublată permanent de plonjări specifice realismului magic. Se desprind din tabloul unui sfârșit de familie Jozef Lewandowski, aristocratul pierdut prin iubire în geografia unei țări de neînțeles, și Elena - călugărită Cornelia, sora Liviei. Jozef încearcă să rămână prizonierul recluziunii artistice, în vreme ce Elena, trecând prin persecuțiile creștinilor, găsește cheia mântuirii prin suferință și altruism. De partea cealaltă, securiștii sunt schițați prin scurte biografii cinice, remarcabile prin grotescul participării la noua istorie. Mișu Verea este legionarul convertit, Vasile Fătu, fost
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
urmat de mai mulți liberali. Fostul președinte al filialei PNL Sector 2, Dan Cristian Popescu și-a anunțat, joi, demisia din partid, explicând că actuala conducere a partidului este de vină pentru decizia sa. Popescu declară că PNL a devenit prizonierul "obsesiilor" lui Crin Antonescu, și al unor lideri care au probleme cu legea, cu morala și cu bunul-simț.
PNL: Dan Cristian Popescu era exclus din partid din luna iunie () [Corola-journal/Journalistic/42476_a_43801]
-
Dan Cristian Popescu, fostul lider al PNL Sector 2 a demisionat din partid. El susține că PNL a devenit prizonierul "obsesiilor" lui Crin Antonescu, și al unor lideri care au probleme cu legea, cu morala și cu bunul-simț. "Constat, cu regret, că, astăzi, Partidul Național Liberal a devenit prizonierul obsesiilor unui singur om, Crin Antonescu, și al unor lideri care
Dan Cristian Popescu, demisie din PNL. Atac la Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42481_a_43806]
-
2 a demisionat din partid. El susține că PNL a devenit prizonierul "obsesiilor" lui Crin Antonescu, și al unor lideri care au probleme cu legea, cu morala și cu bunul-simț. "Constat, cu regret, că, astăzi, Partidul Național Liberal a devenit prizonierul obsesiilor unui singur om, Crin Antonescu, și al unor lideri care au probleme cu legea, cu morala și cu bunul-simț. Crin Antonescu și unii liderii ai PNL sunt incapabili să înțeleagă că obsesia lor față de o persoană - Traian Băsescu- nu
Dan Cristian Popescu, demisie din PNL. Atac la Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42481_a_43806]
-
să se sinucidă. Cartea este formată din câteva scenete largi întrerupte de capitole epistolar-poetice ale mezinului scriitor, rătăcit în propria memorie. A. R. Deleanu are multă disponibilitate pentru teatralitate, știe să însceneze și să creeze dialoguri tensionate, deși rămâne, inevitabil, prizonierul poeziei. Splendidă, ultima parte a cărții este un amplu monolog poetic despre utopiile paradisiace și apocalipsa sufletească. Sunt pagini încântătoare, numai bune de pus în ramă. În schimb, debutul cărții este călcâiul lui Ahile: deși are sensul lui în dispunerea
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Vorba-i cum îl ducem și unde-l ducem de-aici. Mi-i sete, șopti rănitul. Dă-i să bea, o rugă bătrâna și ascultă, ca o șoaptă fierbinte, vocea băiatului ei adunată din scrisoare: Aici sunt de toate națiile prizonieri: ruși, belgieni, olandezi, francezi, polonezi, apoi din aliați: italieni, unguri, cehi, slovaci, croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
am scăpat! Am scăpat!" Dar ce-l aștepta! Trebuia să se cațere ca o pisică, să urce pe vagon și de pe vagon pe vagon, sărind și menținându-și echilibrul, silindu-se să nu amețească și să cadă, să ajungă la prizonieri. Greutatea mare, însă, nu era asta. În zgomotele trenului nu putea fi auzit, nici zărit de jos căci, norocul lui, nu era lună. Încă nu răsărise luna, motiv în plus să se grăbească. Greutatea mare și grija care-l stăpâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n streașina vagonului. Fața spânzurată-n gol. Cu dreapta, ținând ștanga cu mânerul în jos, căuta să apuce ciocul metalic, țâmburușul, ca o creastă slobozită în cuibarul ușii masive ce rula pe șenile și avea să fie trasă dinăuntru, de prizonieri. "Sări!" auzi o voce, și-ntr-un soi de uitare de sine, sări. CAPITOLUL 12 Dormi cel mai bun somn din vara aceea, acolo-n mașină, cât ținu drumul și pe câmp, cât se ocupă doctorul de rănit. În somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se caută, cel mai adesea, "contribuțiile originale"; iată-le, măcar în parte. Pervertirea temporalității în opera poetului, un vizual care nu crede în puterea privirii, cu o atitudine "predilect oximoronică"; Emil Botta este, pentru Carmelia Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
aproape geometrică, a situării persoanelor și a rolului fiecăreia în spectacolul programat. Tocmai această pro-gramare dinainte asigură imensul paradox al spontaneității teatrale. Emil Botta gestionează de multe ori frânturi de imagini, așa cum geometria plană gestionează frânturi de corpuri. Un geometru prizonier al planului își va imagina, probabil, plutirea corpurilor în spațiu, în timp ce corpurile tridimensionale se vor strădui să pătrundă sensul suprafeței. Pentru a câștiga încă un plan e nevoie de un salt imens, spectaculos, un fel de mutație genetică. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
împotriva voinței celui care l-a creat: Singur, blocat în singurătate. Mâinile mele au creat hotare. Avea dreptate Adam. Odaia mea e un balon suspendat în atmosferă, o navă pilot, la cheremul hazardului, sedusă și biciuită de loteria vântoaselor. Sunt prizonierul propriei mele singurătăți. Mâinile mele au creat hotare... (Râsul tăcut) Arătam că în prozele lui Emil Botta se pot decupa aceleași "scheme poetice ale vieții lăuntrice" pe care le descoperim și în versuri. Principiul de recuperare este cel al bumerangului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poetul, narcisiac, se autocontemplă: Lașitățile mele vor fi transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a oglinzii. Emil Botta este prizonierul propriului său sistem de oglinzi ("Voi fi prizonierul oglinzilor"). Dar mai mult decât atât, el devine una cu oglinda. Este iarăși o devenire circulară, care nu oferă scăpare: Revin iarăși în fața oglinzii, revin la "motivul oglinzilor". Da, da, fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
transpuse prin oglinzi, motivate amabil și îmi vor fi atribuite intenții pe care niciodată nu le-am știut. Avem aici mărturisită fără echivoc capacitatea de a deforma a oglinzii. Emil Botta este prizonierul propriului său sistem de oglinzi ("Voi fi prizonierul oglinzilor"). Dar mai mult decât atât, el devine una cu oglinda. Este iarăși o devenire circulară, care nu oferă scăpare: Revin iarăși în fața oglinzii, revin la "motivul oglinzilor". Da, da, fața mea e sclipitoare, scânteietoare ca și fața oglinzii. (Hop-la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
spre Basarabia. Abia după ce au ajuns dincolo de Nistru a început greul și pierderile de vieți omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
omenești de ambele tabere și jalea cu adevărat. Au venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De menționat că rușii îi luaseră prizonieri pe români
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
venit vești că cutare a murit, ba că altul a dispărut sau că a fost luat prizonier și tristețea a devenit tot mai apăsătoare. Petrache al lui Agripina a fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De menționat că rușii îi luaseră prizonieri pe români. Petrache s-a coborât de pe drum puțin mai în
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fost luat prizonier și a fost pus să muncească cu alți prizonieri la refacerea unui drum. Într-una din zile, el s-a hotărât să fugă. Cum drumul era pe o câmpie, trebuia înălțat. De menționat că rușii îi luaseră prizonieri pe români. Petrache s-a coborât de pe drum puțin mai în câmp, prefăcându-se că-și face nevoile. Dar cu ochii pe santinelele rusești. Când s-a întors rusul cu spatele, a și rupt-o la fugă, imediat a sărit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe front, ci a luat parte la activități în cazarmă, căci războiul era pe sfârșite. Lucache s-a întors și el din război rănit la un umăr. Alții au rămas pentru vecie pe câmpurile de bătaie. Mulți au fost luați prizonieri în lagărele rusești, găsindu-și obștescul sfârșit. Puțini au fost cei care s-au mai întors acasă, căci unii au fost obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Elion, București, 2000; Reformă națională și cooperare, Ed. Elion, București, 2001; Anarhie și disciplina forței, Ed. Elion, București, 2002. O posteritate în cincizeci de pagini În urmă cu mai mulți ani, când ucenicia mea filozofică nu se încheiase și când, prizonier al genurilor consacrate și al gravităților duse până la capăt, eram străin de surâsul cu care, periodic, se cuvine să ne despărțim de noi înșine, un prieten, deschis către toate zările spiritului și interesat de toți oamenii ce l-ar fi
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pe Sadoveanu) și va fi rămas doar cu visul... Acum, la vremea redactării acestor pagini, refulările (și frustrările!) sexuale de atunci încă își spun cuvântul. Legătura Profesorului cu Teodora cunoaște momente de „îngheț”, pauze lungi, deoarece fiecare dintre ei este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își cunosc ezitările, inerțiile, teama de prejudecățile mediului social. Nici unul „nu face pasul”, nu are curajul să aducă vorba despre o posibilă conviețuire. Fiecare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
îți cată umbra arborilor zvelți: sub ei cu primitivă însetare să sorb până la fund uitarea clipei. Ci glasul ferm al unui om străvechi îmi dă porunci cu însăși șoapta mea să te iubesc cum n-am putut iubi când gândul prizonier zăcea-n umila carne. 28 iulie 2006 Dimineața devreme. Nu mai am somn, dar întârzii un pic în pat. Încă nu iau caietul lui P.H.L. de pe „noptieră”. Mă întreb ce mă atrage spre lectura unui autor despre care nu mai
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind cu ochi de prizonier străfundurile albastre ale cerului, apoi s-a întors spre mine și mi-a declarat cu o hotărîre în fața căreia nu mai exista echivoc: Și nici eu nu mă mai duc!... Cu cine să mă duc?... Cu Nuțu lui Răstoacă?... Ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe Pămănt. Apoi, știu de existența lui aici: Adam, Eva, Ela. Profesorul: Ai dreptate; crezi că trebuie să-l predăm autorităților? în laborator intră Evelin, îmbrăcat cu un halat al profesorului. Evelin: Eu mă consider musafir, nu un ostatec, nu prizonier care urmează să fie predat autorităților. Astă noapte am privit cerul și, pentru prima oară, m-am simțit un muritor, norocos că sunt găzduit de voi pentru un timp. Profesorul: Legile sunt făcute ca să nu fie respectate. Așa că tu, Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
celălalt decât numai după ce se vor fi recunoscut. Răposatul domn Masqueray, fost profesor la Facultatea de Litere din Alger, mi-a povestit cândva că, atunci când a ajuns la Paris în 1889, a însoțit, la un moment dat, un tuareg luat prizonier; l-a dus să viziteze Expoziția Universală. Acel om i-a mărturisit că, din tot ce văzuse, ceea ce l-a surprins cel mai mult a fost spectacolul străzii. El nu înțelegea cum noi putem merge atât de liniștiți în mijlocul mulțimii
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
morală". Este vorba de un secol al principiilor. Revoluția, care a moștenit de la monarhie liniile directoare ale politicii externe, a afirmat că nu avea în vedere altceva decât eliberarea popoarelor. După 1815, guvernele coalizate au invocat dreptul divin al coroanelor. Prizonierul de pe Sfânta Elena* le-a răspuns, de la înălțimea stâncii sale; el le-a amintit că a dorit să facă din Germania și din Italia mari națiuni unificate, după care a aruncat în mîinile democrației din Europa o armă cea a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]