1,039 matches
-
mai poate îngădui evadări în ireal. Proiecțiile referitoare la viitoare ipostaze ale sale sunt sumbre: Mă chinuie gândul că încet, încet va trebui să devin un bolnav adevărat... Că tot ce iau acum drept lenevie și odihnă va deveni un prizonierat teribil... Mi-e frică de scoborâș... mi-e frică să nu ajung a umbla cu două bastoane, sărind ca o broască...350. În acest roman, singurul statut pe care personajul pare să-l accepte este acela de bolnav. Orice experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
său balet mecanic față de viermuiala rapacității ce-l înconjoară. În contrabalans, Marlowe este posesorul unei stricte „conștiințe private” - de fapt, un set de reguli care-l ajută să supraviețuiască încercărilor brutale ce alcătuiesc însăși esența lumii în care a plonjat. Prizonieratul său ține și de un soi de magie căreia nu i se poate sustrage - așa cum, în opinia lui W.H. Auden, lectura romanelor polițiste ține mai degrabă de o vrajă bolnăvicioasă decât de arta autentică (vezi celebrul său eseu The
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
extraestetice ale demersului. Din moment ce nu ești capabil să gestionezi forma, nu vei reuși să domini nici conținutul. Implicit, Chandler introduce în discuție o judecată de gust și una de stare: inabilitatea scriitorului stârnește o explicabilă iritare din partea cititorului. Serialul, foiletonul, prizonieratul nu arareori iritant al literaturii cu „va urma”, promovate în urmă cu câteva decenii, și-au pierdut puterea de fascinație asupra cititorului modern. Acesta a devenit adeptul eficacității și al rezultatului scurt. Când a pus jos cartea, el dorește să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai mică atingere a unui bărbat - e alcătuită din idoli infailibili, ce nu pot fi doborâți de dovezi de felul celor furnizate de Marlowe. Detectivul se simte învins, incapabil să găsească o cale spre mintea fetei care optase pentru un prizonierat de bunăvoie în casa umbroasă a familiei Murdock. Plăpândă, înfricoșată, nesigură pe sine, cu certe propensiuni masochiste, dar redevenită brusc fermă atunci când își simte primejduit spațiul de protecție antimasculin („...n-am vrut să fiu nepoliticoasă, s-a smiorcăit. Dar mă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îi opunea virulența unui verb corosiv, menit s-o strivească"124. Un episod capital al biografiei argheziene, de care se leagă ombilical o importantă parte a literaturii polemico-pamfletare, este, fără îndoială, cel legat de colaborarea la Gazeta Bucureștilor și de prizonieratul de la sfârșitul anului 1918 (până la 1 ianuarie 1920), moment care coincide cu prima mare represiune politică a ziariștilor în România 125. Publicistica politică, neinvestigată până acum, ne relevă în Arghezi un analist de forță, un comentator avizat al scenei politice
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
transforma, fără voie, în zel și exces de ospitalitate. Capcanele și dorințele ospitalității sunt multiple, greu de înțeles și gestionat; legile și regulile ospitalității spuse, scrise sau doar subînțelese sunt adesea încălcate; de aceea, ea poate deveni cu ușurință claustrare, prizonierat, conflict insolubil între identitate și alteritate. Dar ospitalitatea mai înseamnă, în toate timpurile, și un mod de a te pune în valoare, de a-ți asigura prestigiul și onoarea, o anumită imagine dorită cu ardoare. A nu avea oaspeții așteptați
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în care se încadrează și Valéry. Meditativ cu vizibile deschideri metafizice, pronunțându-se (repetat) pentru dicțiunea clară, el reactiva programatic imaginea creatorului de tip laborios, cu rădăcini în marile modele de pretutindeni: "Păstrarea unor forme tradiționale ale poeticii nu înseamnă prizonierat al tradiției uscate și reci: înseamnă doar recunoașterea unui principiu poetic adevărat de veacuri acela că lirismul este o substanță a spiritului, că producerea lui implică o disciplină a spiritului, că e o oglindă a macrocosmosului" (Poezie și modă poetică
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
c-am ieșit din labirint”, se arată pregătit pentru a pune întrebarea necesară și justă. Durerea lui Ștefan (-Eliade) rămîne de nevindecat pentru că n-a găsit-o la vreme. De aceea s-au abătut asupra oamenilor calamități cosmice, războiul, pribegia, prizonieratul; în cele din urmă, seceta, secerînd multe vieți în Moldova și în toată țara. Într-un cuvînt, labirintul este o cale pierdută. Se poate spune că romanul Noaptea de Sînziene se afla în proiect încă din 1938, sub forma micului
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ale filosofiei): romantism + iluminism, care au dus la teza lui Marx că lumea trebuie schimbată/răsturnată); realism (a vedea cum este lumea); modernism + postmodernism (de ce este). Această ultimă întrebare l-a dus, de fapt, la transmodernism, pentru că poetul nu acceptă prizonieratul nici în lumea recreată de spirit, nici în "concretul" postmodernist, ci el se retrage la o margine de existență. Mai bine zis între lumi, iar nu în lumi. Aici, la margine de existență, ninge alb. Ninsoarea albă este metafora revelatorie
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
asta. totul se desăvârșește până la desăvârșire. Deci totul este o încercare. Chiar și încercarea este o încercare de a se încerca"394. Dar pentru a te încerca trebuie să fii la limită, între, ca Nimeni, acolo unde nici o apartenență, nici un prizonierat (Eminescu vorbește de împietrirea în sclav sau în împărat) nu te pot opri în vreun cerc strâmt. Vom înțelege de ce Caragiale refuza înregimentarea într-un grup politic, ideologic sau literar, căci asta presupune închiderea într-o lume, renunțarea la încercare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de puncte exterioare. Felul straniu cum femeia se răsucea sub mângâierile lui și-afară din calea lor crea ceea ce un observator superficial, prizonierul unui referențial euclidian, ar fi numit contratimpi. Totuși, deși sensibilizat la asprimile detenției, pentru Rică problema acestui prizonierat nu se punea; în cazul postulatelor, e de-ajuns să le ignori spre a fi liber de rigorile lor. Așa se face că întâlnirea "ratată" cu începutul actului erotic îl lăsă cu mâna nu atât goală, cât plină de un
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
său. Debutul literar datează din 1910, când G. publică o schiță în „Ramuri”. În 1916 îi apare la București volumul Două Siberii, o proză ce relatează în stil literar experiența participării forțate la luptele împotriva rușilor, alături de austro-ungari, și a prizonieratului. Scopul principal al scrierii este de a-i convinge pe românii din Regat de necesitatea intervenției în Transilvania, de a-i familiariza cu ideea alianței cu Rusia. Cartea conține un bogat și interesant material faptic, extras din împrejurări excepționale, prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
intervenției în Transilvania, de a-i familiariza cu ideea alianței cu Rusia. Cartea conține un bogat și interesant material faptic, extras din împrejurări excepționale, prin care G. fixează, cu aplicație de scriitor, momente de război și tipuri revelate de condițiile prizonieratului. Romanul Cartea facerii (I-II, 1928-1931) ilustrează viziunea autorului în legătură cu efectele războiului asupra conștiinței și realității românești. Sunt urmărite mutații importante - ruperea unor obișnuințe nefaste, solidarizarea, intensificarea sentimentului național -, care pot constitui premisele unei posibile regenerări, ale unui nou început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
Eu însumi sunt prizonierul ei ... /Prizonier, eu nu respir decât / în amplul du-te-vino al suveicii.” Se află sugerate aici și poetica textului ca textură, ca țesătură, și tehnica țeserii, și depășirea texturii prin trăire legendară, dar mai ales sentimentul de prizonierat al artistului în perfecțiunea artei sale. Poeme-replici sunt majoritatea producțiilor lui D., care uneori și-a mărturisit sursa (Mistrețul cu colți de argint, balada devenită emblemă a poeziei sale, studiată în școală și epuizată de numeroase analize didactice, este o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
este chiar ciudat (sau poate nu). Relația dintre cei doi, așa cum se vădește din text, are, pentru durata care precedă acțiunea piesei, o istorie destul de vagă, doar sugerată, ceea ce este cu atât mai bine. Ariel, odată salvat de Prospero din prizonieratul lui vegetal, îi este aservit, ca spirit, unor țeluri magice. Cum anume îl slujește timp de atâția ani știm numai din câteva aluzii. Astfel, Prospero îi amintește duhului cât de ușoare lucruri i-a cerut (ușoare măsurate cu puterile lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
la o soră de-a ei. Ca militar în termen tata a luat parte la luptele din Dobrogea, de la Turtucaia, de unde s-a salvat trecând înot Dunărea. în luptele din munții Buzăului, a fost rănit, și făcut prizonier. Suferințele din prizonierat i-au marcat înteaga viață. Ca prizonier a petrecut o iarnă pe un vapor vechi fixat în Marea Nordului unde iarna, zicea el: când aruncam apa din lighian de pe vas, cădea în apă mării ca un bulgăre de ghiață. Primăvara a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
un material despre V. Alecsandri: l-a corectat cuvânt cu cuvânt, adăugând o mulțime de virgule: "pentru exprimare corectă să nu fugi de virgule"... M-a primit, apoi, întotdeauna cu încredere, chiar la o discuție a mărturisit groaznice suferințe în prizonierat după 1942 191 (până în 1946), cât de bolnav a fost și cum le spălau rușii creierele: Am avut mare noroc să scap cu mintea întreagă". Știa că este spionat și nu se exprima politic niciodată. Mi-a dat cu autograf
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în principal, originea în dualitatea contradictorie materie-conștiință, laitmotiv al cărții. Condiția materială a existenței e resimțită ca un „prizonierat”, ca o „eroare” sau o „mască” străină, care obligă eul spiritual la o viață improprie. Suferința de a fi vine și din imposibilitatea de a percepe mediul, non-eul ca pe un tot unitar, cert, semnificativ. În amețitoarea diversitate a lumii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
atenție! vehiculează numai jumătate de adevăr: am mai spus, scrisul nu se afirmă niciodată, în cazul lui Lovinescu, ca expresie a unei voințe aflate în război continuu cu pofta de viață și de libertate. În fapt, scriitorul acceptă cu plăcere prizonieratul și nu părăsește cu una cu două masa de lucru. Faptul se explică nu prin cine știe ce drastice comandamente morale, autoimpuse cu cenobitică severitate, ci prin aceeași carență de vitalitate manifestată într-o serie de "acte reflexe" și într-o disciplină
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
inclus în tema persecuției: aceasta presupune situația în care personajele principale se găsesc în ipostaza de a fi private de propriile drepturi civile, ca urmare a războiului. Romanul lui Alexander Soljenițin O zi din viața lui Ivan Denisovici vorbește despre prizonieratul într-un lagăr rusesc; este o experiență existențială extraordinară, reprezintă una din situațiile limită despre care vorbește Karl Jaspers, situație ce dau măsura umanității individului. Nu se poate vorbi despre stiluri clar definite în ficțiunea engleză după școala scriitorilor de după
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
direcției slavofile din teologia rusă, reprezentată de Homiakov; scrie importante lucrări despre Teodoret al Cyrului sau despre Sfântul Pavel. 15 Thomas Greenwood, filosof și logician, maître ès arts la Universitatea din Londra, un apropiat al lui Nae Ionescu din perioada prizonieratului său în Germania; în 1938, publică la Paris lucrarea Les fondements de la logique symbolique, unde împărtășește punctul de vedere naeionescian - exprimat de filosoful român încă din 1916 -, cu privire la falimentul logisticii școlii russelliene, într-un capitol intitulat L' Axiome de réductibilité
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din interiorul și exteriorul ramei/ cadrului transforma un text vizual într-un discurs care se axează pe captarea subiectului (iconicitatea realității privitorului) prin fotografie (indicialitatea formalismului) de către fotograf (simbolicitatea expresionismului). ÎI.2.b. Promovarea culturii vizuale Burberry Această formă de "prizonierat" în "turnură pictorială" pe care o trăim în secolul al XXI-lea implică, potrivit lui Schirato și Webb (2007: 66), o depășire a nivelurilor lingvistice ale imaginilor și o pătrundere în nivelul subconștientului, adică o înțelegere atât a identității intelectuale abstracte
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de absența aproape totală a randamentului, de ineficacitatea muncii. Căci recidivarea a jumătate din deținuți este consecința unei munci prost efectuate. Este demonstrat de numeroase studii că recidiva deținuților este consecința nu atît a caracterului și comportamentului arestaților, cît a prizonieratului care le distruge abilitățile de adaptare normală într-o societate liberă, creîndu-le o dependență totală de mediul penitenciar. De aceea discursurile despre eforturile de reintegrare a arestaților par deșănțate și demagogice cînd sînt făcute de personaje din administrație care au
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pattern funcționabil. Cum societatea se schimbă amețitor, ei constată că ceea ce era clasic, nu mai e atât de eficient. Sunt necesare inovații. Mijloacele media mai ales au cucerit tânăra generație. Mulți din copiii noștri sunt prizonieri ai calculatorului. Din acest prizonierat, unii ies fortificați, înarmați cu multe abilități... digitale, atât de solicitate de noua societate informatizată. Alții însă, sunt sleiți, devitalizați, storși de orice motivație care i-ar împinge spre a întreprinde o acțiune. Incapabili chiar să urmărească o idee, greu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ruperea existenței nu se produce numai În cazul dezorganizării cuplului de persoane. Ea se poate produce și din alte numeroase cauze, cum ar fi: pierderea capacității de muncă, infirmități fizice sau psihice, pierderea locului de muncă, accidente, catastrofe naturale, deportări, prizonierat, detenție etc. Orice schimbare În planul existenței este o schimbare resimțită de persoană ca având un caracter traumatizant, sufletesc și moral, care schimbă ordinea, ritmul de viață al acesteia, starea sa de echilibru. Condițiile oferite de lume expun persoana la
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]