559 matches
-
în timp ce muncitorii și cârciumarul îl contrazic), rezultând că personajele au trăit în două faze temporale diferite, adică Gore a ieșit din timp. Iancu Gore se dovedește incapabil să recunoască revelația divină (apariția sacrului) în curgerea timpului, el trăind exclusiv în timpul profan care este definit de Mircea Eliade ca „nonexistență, irealitate”. Neînțelegând ce i s-a întâmplat, el se descarcă printr-o reacție nervoasă profană: "„Mama voastră de nebuni”". Personaj banal, Iancu Gore trăiește un eveniment insolit: ieșirea din timp, pe care
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea metafizică indiană, existentă în mai multe din scrierile sale. Nuvela prezintă o discuție stranie purtată într-un tren de patru prieteni, care evidențiază existența misterului sacru în profan/cotidian. „Podul” are la bază teoria ambivalenței evenimentului, adică a coexistenței în aceeași ființă sau în același lucru a două universuri contrarii („coincidentia oppositorum”). Nuvela încearcă să evidențieze existența unor semnificații secrete, transcendentale, în întâmplări aparent banale. Într-una din
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
interzise”. În teoria lui Durkheim, sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
moștenit coroana, fiul lor mai mare Hyrcanos al II-lea, care a devenit mare preot și fiul cel tânăr, Iuda Aristobulos al II-lea care a preluat comanda armatei. Klausner a susținut că prin prosperitatea statului și cuceririle realizate, regele „profan” din Casa Hasmoneilor a adus, fără intenție, iudaismului spiritual, mai multe foloase decât cei mai evlavioși dintre conducătorii acestuia. „Poziția negativă față de acest rege din partea doctorilor timpurii și mai târzii ai religiei, dovedește,” spunea Klausner, „o lipsă de aprofundare în
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
nr. 2, 15-21 ianuarie 2003.</ref> Poveștile istorisite de învățător contribuie la o redescoperire a spațiului „mitic”, uitat de contemporani, scoțând în evidență incompatibilitatea dintre lumea sacră și lumea profană și imposibilitatea înțelegerii sacralității lumii de către cei ce trăiesc în timpul profan. Nuvela „” a fost tradusă în peste 15 limbi străine, fiind una dintre cele mai traduse scrieri ale lui Mircea Eliade. Învățătorul pensionar Zaharia Fărâmă (fost director al școlii primare de pe strada Mântuleasa și inspector școlar) pătrunde într-o zi caniculară
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
dimensiune atemporală și criptică. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că naratorul din scrierile lui Eliade are rolul de a cripta sensurile lucrurilor, făcându-le accesibile doar persoanelor inițiate. Hierofaniile sunt anticipate de identificarea unor indicii, sacrul fiind de altfel camuflat în profan. Poveștile lui Fărâmă nu urmează un fir narativ cronologic, fiind fărâmițate în mai multe momente narative din viața unor personaje legate între ele prin descendență sau soartă și care se întind pe o perioadă mai mare de 200 de ani
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru a se integra timpului sacru. Spre deosebire de doctorul Zerlendi din „Secretul doctorului Honigberger” care, datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, a reușit să treacă „dincolo”, cei trei orientaliști din „Nopți la Serampore” refuză să accepte
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecești ''hieros'' (sacru) și ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a susținut că hierofania desemnează, în orice religie, diversele forme sub care se manifestă sacrul. MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale în domeniul istoriei și filosofiei religiei se numără: "Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne" (1936), "Traite
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
aceeași invitație la empatie și reflecție asupra condiției umane, în era plină de paradoxuri a digitalului, programul de competiție Searching for Transcendence propune o incursiune fascinantă în subconștientul nostru individual și colectiv, la granița ambiguă dintre real și virtual, dintre profan și metafizic - duminică, de la 15:00, la Cinema Muzeul Țăranului. De asemenea, la Cinema Muzeul Țăranului mai puteți prinde reluarea programului The Alchemy of the Frame - sâmbătă de la 16:30. Guy Maddin în premieră românească: Berlinale @ BIEFF 2017 - Nostalgia for
Weekend-ul premierelor la BIEFF by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105652_a_106944]