588 matches
-
un limbaj ininteligibil) Plutonierul: (ajuns la masa lui, își face pasiența și rîde în hohote) Trimisul lui Dumnezeu: (cu o violență surprinzătoare) Rușine! (toată lumea a tăcut) În genunchi! Și cereți-vă iertare! Nu mai aruncați cu păcate unul în fața celuilalt! Profanare de morminte! Ăsta e păcatul pe care l-ați făcut! Căiți-vă și refaceți-i mormîntul! (cei trei refac masa) Rugați-vă, să nu vă pomeniți și voi cu mormîntul vandalizat! Fiecare din aceste mese este un viitor mormînt... Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dezbaterii. Ceea ce a introdus ipso facto în aceasta din urmă ideile paria care, atîta vreme cît domneau ideile Irecuzabile, rămîneau Intangibile. Astfel, sacrul a putut fi discutat și criticat public de către profan fără a fi fost invadat și devastat de profanare. Cu toate că era înscrisă încă de la origine în logica Renașterii, laicizarea a fost o consecință tardivă, rămasă de altfel incompletă în unele țări, și a fost nevoită să regreseze, în cursul acestui secol, în virtutea impunerii Sacralității unei noi ordini în jumătate
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
superb pentru ca acesta să se prăbușeasă (simbol al declinului culturilor). Vezi de asemenea mitul Sodomei și Gomorei. Simbolizarea cea mai elocventă este potopul, trimis de divinitate ca pedeapsă, și mijloc de purificare. Așa cum epoca mitică s-a cofruntat cu pericolul profanării, epoca științifică se vede și ea expusă aceluiași pericol într-o măsură cu atît mai rare, cu cît nivelul ei evolutiv este mai ridicat în privința ingeniozității tehnice. Ea dovedește de ce este în stare spiritul uman dacă este dirijat metodic. Dimpotrivă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la nivelul profunzimilor magice, care astăzi nu mai sînt însă decît superstiții fără fond, el este înclinat să creadă că orice explicație naturală nu este decît profanare. Și totuși aici, ca pretutindeni profunzimea misterului nu poate fi salvată decît prin eliminarea oricărui element miraculos. După dogmă, mîniat pe urmașii lui Adam, Dumnezeu-Tatăl nu poate fi împăcat decît printr-un sacrificiu sîngeros. Coboară el însuși din Cer sub
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
evr. haššiqûș mĕšômēm, anagrama lui ba’al šămēm). Reconsacrarea a fost celebrată pe 25 Kislew (noiembrie-decembrie) în anul 165-164 î.C. (1Mac 4,36-59). Din acest fragment se observă că criteriul alegerii datei a fost pur și simplu „reparator” întrucât profanarea a avut loc în aceeași zi. c) Nu e ușor de stabilit cu ce regularitate a fost celebrată această sărbătoare. Având în vedere luptele care au urmat în anii 165-164 î.C. e dificil de crezut că sărbătoarea a putut
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
influența cananeeană este considerabilă; 2Reg 11 relatează că revolta împotriva uzurpatoarei Atalia are loc chiar sâmbăta, fără ca autorul sau cel care a transmis povestirea să fie scandalizați de acest fapt care, câteva secole după aceea, ar fi fost considerat o profanare a sărbătorii. A se vedea, de exemplu, situația din perioada revoltei Macabeilor (1Mac 2,29 ș.u.; 2Mac 6,10 ș.u.) în care se punea problema per-misiunii de a lupta în bătălie sâmbăta; în primă fază, răzvrătiții au preferat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
învinuit brutal de intervenții în textele eminesciene și de tipărirea acestora din interese pecuniare: "...mai tîrziu, pe cînd artistul era cu mintea bolnavă, s-au făcut în opera lui publicată în volum îndreptări, purgări și omisiuni cu desăvîrșire arbitrare [...] de profanare nu e capabil decît un om fără inimă și cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nici o ridicare de suflet pe deasupra egoismului strîmt, nici o emoție, cum să zic?, impersonală." În
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
restrîngem comunicarea prezidențială la expresia ei televizuală. Deplasările în străinătate sînt cu precădere modalități de comunicare a mesajelor cu țintă internațională, dar și internă. Acestora li se adaugă gesturile cu forță simbolică, precum participarea la manifestațiile de masă cauzate de profanarea cimitirului din Carpentras sau chiar audiența acordată conducătorilor liceenilor în cursul evenimentelor din noiembrie 1990. Cu toate acestea, pentru marele public, logica funcționării ține de aspectul pe care tocmai îl vom analiza, adică de participarea la un eveniment sau de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine un adevărat intermediar pentru ea, aducându-i în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
identitate onorabilă - ,,noi suntem pur și simplu diferiți de voi” - spun ei. (Le Caisine, 2000, pp. 78-79) Deținutul trebuie să-și găsească un loc social în cadrul detenției - o identitate socială. Erving Goffman (1990, pp. 56-92) a descris perfect degradarea, mortificarea, profanarea, mutilarea pe care le suportă personalitatea celui închis în instituții totale. Aceste efecte conduc la depersonalizarea individului, depersonalizare care este fructul ,,pedepselor cu închidere” prezentate de G. Sykes (1958). Goffman prezintă și repersonalizarea (crearea unei noi personalități), dobândită grație sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
decid subit să le abandoneze și să revină, leibnizian, la cultivarea propriei grădini. Atîta doar că lucrurile nu se desfășoară deloc așa cum își imaginaseră cei doi noi proprietari ai barului, care pare să reactiveze răni adînci, sau să incite la profanări ireversibile, mergînd pînă la crima finală. Un roman profund corsican, cu accente de tragedie greacă antică. Pentru că, inevitabil, desfășurarea firelor narative conduce spre ideea că toate bunele intenții și visele de fericire sunt pînă la urmă măcinate de eterna propensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
caz, care i-ar fi fost vina? 2. Categoria soluțiilor de natură religioasă Aici trebuie să-l menționăm, în primul rând, pe R. Ellis 22 din Oxford, care, comentând poemul Ibis, a presupus că exilul lui Ovidiu s-a datorat profanării misterelor cultului lui Isis de către poet. În timpul acestor mistere foarte celebre în acea vreme (și la care însuși Ovidiu face referire în opera scrisă în exil), aveau loc ceremonii secrete, la care bărbății nu puteau lua parte. Printre adeptele cultului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
precedaseră, drept false religii, superstiții sau "vrăjitorie""26. Sub numele de "vrăjitorie" s-au adunat parcă toate relele posibile ale acestei lumi. Artizanii vrăjitoriei erau acuzați că ar practica deochiul și furtul manei, boala și sacrificiul uman, orgiile sexuale și profanarea celor sfinte etc.. Trimiterile lui Jean Servier sunt, în primul rând, la Jeanne Favret-Saada și la celebra ei carte din 1977, Les Mots, la Mort, les Sorts, unde sunt analizate practicile vrăjitorești din Bocage. Este o lucrare provocatoare, scrisă în
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
libertatea pe care și-au luat-o cei de la Charlie Hebdo..."199 A fost o libertate asumată de respectivii ziariști fără responsabilitate, chiar dacă nu încalcă legislația franceză. Nu au luat în calcul (sau nu i-au interesat) consecințele maculării și profanării figurii Profetului. După atentate, ziariștii francezi au continuat în aceeași manieră. Au preferat să sfideze Islamul publicând pe prima pagină a acestui ,,Journal irresponsable" (așa se autointitulează!) o caricatură cu Profetul Mohamed lăcrimând și ținând în mână o pancardă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
aștepta ca aceia care aderă la o credință religioasă să aibă atâta ,,toleranță" încât să înghită politicos ofense cu nemiluita la adresa figurilor sau simbolurilor-cheie din imaginarul lor spiritual"208. Din nefericire, n-au avut capacitatea de a tolera la nesfârșit profanarea textului sacru și macularea figurii Profetului. Or, imediat după atentate, milioane de oameni din întreaga lume s-au solidarizat cu victimele oribilului atentat. Je suis Charlie! au strigat cu toții. Puțini au avut curajul să spună: Je ne suis pas Charlie
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
contemporanilor să nu calce pe osemintele Eroilor Marelui Război. Din păcate, această „topografie” eroico-monumentală se confruntă mult prea des cu indiferența membrilor societății civile. Timpul și nepăsarea și-au pus amprenta asupra multora dintre aceste monumente și cimitire. Degradarea, abandonarea, profanarea, dispariția, sau chiar mutilarea lor, creionează o simptomatologie a celei mai periculoase „boli” a timpului prezent: boala spiritului identitar. Degradarea lor înseamnă, de fapt, erodarea românismului în fiecare dintre noi. Mediul citadin băcăuan a fost produsul exclusiv al principalelor funcții
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
armură. Spre final, unul dintre conspiratori se apropie tiptil de el, pe la spate, și-l înjunghie. În momentul următor, cu o veselie isterică, toți vrăjmașii lui Richard îl inconjurau și-i aruncau leșul de la unul la altul, într-o isterică profanare a celui ce a fost "tiranul". Isteria crește, ritmul profanator ajunge la paroxism, când, deodată, Richard rămâne în picioare, drept, nemișcat, în mijlocul cercului. Încheieturile armurii se înțepeniseră. În minutul care urmează, profanatorii dispar ca șobolanii care părăsesc vasul ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
r]delegii. De fapt este chiar dificil de g]sit un echivalent în dialectul pali pentru noțiuni precum vină, în contextul s]vârșirii unei fapte rele. În general, f]r]delegea este definit] că fapt] nes]buit], imoral], sau ca profanare. De fapt, neliniștea, îngrijorarea și temerile privind r]ul s]vârșit sunt considerate ca fiind obstacole în calea unei vieți morale. Astfel, desi conceptele de datorie și obligație sau cele de dreptate și corectitudine joac] un rol important în etică
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
îmbrățișează cu toată burta, după care trece la taclale, tolănit în fotolii din recuzita palatului. Ceva, totuși, s-a modificat în figura istoricului-șef: s-a cănit. Și-a schimbat, cum ar veni, părul. Cum să-i zic altfel, decît profanare, cohortei de mitocani care, trecînd prin țarcurile cu taxă, continuă să... viziteze nu lăcașul regilor onești ai României, ci castelul în care s-au lăfăit țoapele impostoare și invitații lor, alde Gadafi și compania. O circumstanță atenuantă: oare imperialul Versailles
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
medieval va reproșa femeii drama pe care este condamnat să o trăiască până la momentul Judecății. În încercarea de a accede din nou în spațiul-matrice, avatarii cuplului adamic vor parcurge un itinerariu labirintic într-un plan strict orizontal, căutând, prin de-profanarea umanului, să reintre sub zodia sacrului, mai ales prin incinta casei terestre a divinității - biserica. El însuși necesitate și șansă a Mântuirii, Fiul în-trupat nu "cade", nu se prăbușește sub povara vreunui păcat, ci este "trimis", Cuvântul fiind primit de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cimitir! Monumente, nu altceva! Octav: Nea Matei, dar monumentele astea sînt morminte... Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile astea în seama mea. Octav: Bun. Și, de fapt, ce vrei de la mine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
altceva! Octav: Nea Matei, dar monumentele astea sînt morminte... Morminte ale unor mari personalități! Nu se poate să... Matei: Măi Octav, tu ești un băiat deștept, da prost...! De ce să nu se poată?! Octav: Păi asta înseamnă profanare! Matei: De ce profanare?! Dimpotrivă, domnule, le mai reparăm... că arată destul de dărîmate... Octav: Și cine o să-ți dea aprobare pentru chestia asta?! Matei: Mă, tu lasă grijile astea în seama mea. Octav: Bun. Și, de fapt, ce vrei de la mine? Matei: Tu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav: Ăsta-i cuvîntul... Tomy: O, da, suveniruri! Ce suveniruri? Nae: ...Oase... cenușă... la săculeț... la pliculeț... Tomy: Oh, ce fel de oase... ce fel de cenușă...? Nae: Păi... istorice... oase de... Tomy: Oh, asta la noi s-ar numi profanare... Octav: Ei, spune-i că la noi se numește privatizare... Bă, ăsta ce face, ne ține cursuri de morală! Tomy: Aș vrea, totuși, să cumpăr ceva... Octav: Nae, am înțeles eu bine?! Ăsta vrea să cumpere ceva?! Tomy: Vederi aveți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și conceptele, iar uneori erau păstrate chiar aceleași cuvinte. Faptul că aceste cântece aveau un conținut monden, erotic și licențios, nu avea nicio importanță, fiind vorba de o practică veche, deja răspândită în Evul Mediu. Așadar, nimeni nu considera o profanare acest procedeu, dimpotrivă, era considerat drept un corectiv al cuvintelor, uneori chiar obscene, din textul profan: era un fel de convertire a muzicii. Pentru a facilita memoria creștinilor ce nu erau în măsură să citească muzica, se scria la subsolul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
structură, cu cel prin care noi ne-am vestit nouă înșine că Dumnezeu a murit. Limbajul sexualității [...] ne-a înălțat până la o beznă din care Dumnezeu e absent și în care toate gesturile noastre se adresează acestei absențe într-o profanare care în același timp o arată, o conjură, se epuizează în ea și se vede redată de ea purității sale vide de transgresiune"80. Prezența acestei sexualități excesive și transgresante în centrul comportamental al generațiilor occidentale sau occidentalizate de ieri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]