1,932 matches
-
vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort. George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând, începuse să vadă în el nu chiar un monstru ci, în mod profetic, un strigoi. Acum, devenit de două ori strigoi, îi apăru în fața ochilor minții, asociat într-un fel cu pescărușii hulpavi, și iscându-i o vagă înfiorare rece. Părea, într-adevăr, cu neputință să intri în mare din acel loc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea ortodoxă de a-și Întrerupe serviciul - deși era o procedură Împotriva regulamentului. Mulțumesc, sunteți un adevărat bărbat, Îi spusese Buonocore. Dumnezeu să vă răsplătească pentru generozitatea dumneavoastră. Apoi, În timp ce-și strângeau mâinile, pe un ton inspirat și profetic, aproape delirant, care Îl uimise, Buonocore Îi adresase pe nepusă masă o altă Întrebare legată de Biblie. Dar dumneavoastră, onorabile, ați Înțeles de ce Dumnezeu i-a cerul lui Avraam să i-l jertfească pe unicul său fiu Isac? Îi trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
s-a produs, nu avea cum să fie altceva decît un desen fără context, vag, lipsit nu neapărat de curaj, ci de speranță, și care chiar și așa, neterminat, era o exagerare. Și În nici un caz o astfel de Îndrăzneală profetică nu avea cum să dureze mai mult de o clipă sau două. Mult mai la Îndemînă Îți erau elementele prezentului care În clipa aia Îți umpleau viața. E foarte posibil ca mintea, ieșind din scurta stare de seriozitate, să fi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
evidență necesitatea propovăduirii principiilor de dreptate, pace și înțelegere, noțiuni pe care foștii profesori nu le accentuaseră în cursurile lor. De aceea, credea N. Nicolaescu, învățământul teologic avea nevoie de o schimbare: „Astăzi, când vedem împlinindu-se întocmai aceste cuvinte profetice, să ne aducem aminte că cei dintâi creștini s-au recrutat dintre pescari, plugari, muncitori manuali, hamali, sclavi, liberți și oameni săraci din popor, care năzuiau spre fericire, pace, dreptate și prosperitate nu numai în viața viitoare, ci și în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale lumii asiatico-mediteraneene și anume rolul izbăvitor al celui Drept („alesul“, „unsul“, „neîntinatul“, „trimisul“) pe care îl asimila însă cu proletarul 127. În plus, el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
conștiința națională labilă“, care merită o stăruință specială în dezbaterea de idei cu privire la geneza comunismului românesc. La finele acestor raționamente, Cioran pune o concluzie menită să genereze noi întrebări: „România are enorm de învățat de la Rusia“13. Încă o cugetare profetică? România va învăța de la Rusia bolșevică, peste doar câțiva ani, cum se poate distruge o societate în temeiul unui nou „ideal de împrumut“, de această dată integral fals. Dar Emil Cioran nu este singurul intelectual român care a desperat din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care se întâmplă cele afirmate de noi. Iată argumentarea de care discutăm: "Legea islamică, pentru cei care nu erau musulmani, se baza pe convențiile stabilite de Mohamed cu triburile evreiești din Hijaz. Când acestea au refuzat să-i recunoască misiunea profetică, a aplicat principiul a ceea ce el numea Jihad. Este un principiu care împarte lumea în dar al-Islam, teritoriul pașnic al Islamului, unde domnește legea și dar al-Harb, "teritoriul războiului", controlat temporar de către nemusulmani. Jihad-ul este starea de război permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
de Rowley - "fie ca tu să mori cu morți ce-s vii de-a pururi!"*; Prăbușindu-se-n afunzimi de durere!"** [*mayëst thou die living deaths for aye!: idee ce apare într-un fel sau altul la Blake în opera profetică în noțiunea morții eterne, care este o stare de pendulare infinitezimală, infinit de dureroasă, între viață și moarte - ca pedeapsă pentru păcatul infinit. Este posibil ca S. T. Coleridge să își fi derivat de aici faimoasa metaforă din The rime
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
1993) Projective verse. The new Princeton encyclopedia of poetry and poetics, pp 976-977. Preminger A, Brogan TVF, ed. New York: MJF Books. Blake W (1979) Complete writings with variant readings. Keynes G, ed. Oxford: Oxford University Press. Blake W (2006) Cărțile profetice: Vala, sau Cei patru Zoa. Stroe M, ed., trans. Iași: Institutul European. Blake W (2006b) Cărțile profetice iluminate: Milton. Stroe M, ed., trans. Iași: Institutul European. Bloom H (1962) Blake's Apocalypse: a study in poetic argument. New York: Anchor Books
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
ed. New York: MJF Books. Blake W (1979) Complete writings with variant readings. Keynes G, ed. Oxford: Oxford University Press. Blake W (2006) Cărțile profetice: Vala, sau Cei patru Zoa. Stroe M, ed., trans. Iași: Institutul European. Blake W (2006b) Cărțile profetice iluminate: Milton. Stroe M, ed., trans. Iași: Institutul European. Bloom H (1962) Blake's Apocalypse: a study in poetic argument. New York: Anchor Books. Bloom H (1971) The visionary company: a reading of English romantic poetry, ed. a 2-a rev
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
romantică, de mare efect, cea a unei profeții critico-poetice, facerea textului de către Hermeneut, un fel de Înger al reprezentării trimis la judecata textelor, zburând peste tomurile mucegăite de critică și coborând În noi ca o rugăciune senzuală. Dar iată, chimvalul profetic se face harfă, atenție la erupția de metafore și la jocul acestora. E o combinație extravagantă, concettistă, ce ambiționează să spună tot, consumând toate formele discursului critic, ducându-ne la tăcerea din fața sublimului (textului poetic). Nu e prea mult? Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Întrebării: chiar nu mai există tragism În istorie? Nicolae Turcan: Asta vine să Întâlnească o altă Întrebare pe care voiam să o pun, În legătură cu geneza locurilor memoriei. Există personaje privilegiate care pot, printr-o anumită forță, printr-o anumită capacitate, profetică, de forță, să impună un anumit loc al memoriei? Există un anumit punct de plecare legat, spre exemplu, de un personaj istoric cu o anumită forță sau locurile memoriei se nasc la niveluri colective, În relații interpersonale, fără aportul vreunui
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
25 200 RON 30 În domeniul Beletristică au mai apărut (selectiv) • Abigél, Magda Szabó • Album de versuri, Stéphane Mallarmé • Amphitryon. Comedie după Molière, Heinrich von Kleist • Balada bătrînului marinar, Samuel Taylor Coleridge • Balul operei, Josef Haslinger • Bucolicele. Georgicele, Vergilius • Cărțile profetice, William Blake • Cîntece religioase, Novalis • Ducesa de Amalfi, John Webster • Eneida, Vergilius • Eternul feminin și teatrul, Elfriede Jelinek, Gertrud Fussenegger ș.a. • Faust, Johann Wolfgang von Goethe • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Fontana di Trevi, Dan Stoica • Grădinarul, Rabindranath Tagore
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
maniheismului chaldeean - secolul III al erei noastre - este și el coborâtor din aceste influențe amestecate atunci când opune binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea piste care trebuie adâncite pentru a descurca ițele originilor gnozei. Iar apoi să semnalăm în ce măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
peste alte cuvinte, îndreptarea lipsurilor prin inserarea, între rânduri, a unor litere sau a unor cuvinte, îndepărtarea cuvintelor inutile prin tăierea lor cu o linie, dovedesc foarte clar că acest manuscris nu era destinat citirii publice, în sinagogă, a pasajelor profetice. Deși secta de la Qumran se deosebea în anumite privințe de corpul central al iudaismului contemporan, nu există nici un motiv care să ne determine să credem că metodele de copiere a textelor sfinte ar fi fost diferite. Din punctul de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
text al Bibliei, acest lucru era indicat prin literele qb (prescurtarea de la hyyrqb); dacă notele masoretice se refereau doar la anumite cărți sau pasaje din textul biblic, acest lucru era indicat în felul următor: în Tora: (hrwtb) wtb în cărțile profetice: (<yaybnb) ybnb în „Scrieri”: <ybwtkb) wtkb în carte: (arpysb) pysb în context: (anyynyub) nyub Literae majusculae (litere mari) sunt acele litere care, în anumite texte, sunt scrise în mod deliberat mai mari decât celelalte litere. O asemenea întrebuințare apărea în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
yb!z+mâ și „povățuitori” (Deut. 1,15; Num. 11,16): <yr!f!c). „Autorii”, cea de-a doua categorie menționată mai sus, era alcătuită din poeți, predicatori, filosofi, povestitori; parte din moștenirea lor se găsește în pasajele narative, poetice, profetice și filosofice ale Vechiului Testament. Cea de-a treia categorie se referă la „teologi”, în majoritatea lor preoți; cu timpul, scribii oficiali s-au alăturat teologilor (1 Ezd. 7,6), iar mai târziu își vor face apariția fariseii, saducheii și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
reușește chiar să explice formarea unor orașe (cum ar fi cel natal, Certaldo, unde Boccaccio și-a petrecut și ultimii ani ai vieții), nu lipsesc însă nici elemente împrumutate din romanele grecești și medievale (magia, aventuri nenumărate finalizate pozitiv, vise profetice, viziuni simbolice). Conține și aspecte care anticipă marea capodoperă de mai târziu, Decameronul: în mijlocul unei căutări disperate a iubirii sale, Florio este forțat de declanșarea unei furtuni să poposească în Napoli, numit în această epocă precreștină, Parthenope. Aici ia un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la mamă și apoi la femeie bătrînă reprezintă fazele arhetipale din viața unei femei. Spiritul de femei În vîrstă de dezvoltă În femeie În perioada postmenopauză, conform lui Leslie Kenton, și aceasta devine „profundă și spontan sexuală, asertivă, directă, incoruptibilă, profetică, intuitivă și liberă... calitățile ce sînt cele mai Înspăimîntătoare pentru cultura patriarhală În care trăim ”8. La mijlocul perioadei menopauzei mele, ce implica multiple provocări emoționale și fizice, o nouă energie părea treptat să se ivească, o forță ce părea să
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
curată/ arde-o bine, foc!” Punctul central al acestui exercițiu de mare adâncime formală și spirituală este, bineînțeles, rescrierea Doinei eminesciene, devenită în versiunea („varianta”) lui I. un poem inițiatic, în care tensiunea formală a versului se îmbină cu tonul profetic și vizionar, iar mistica pitagoreică a numerelor cu gândirea metafizică indiană: „! sufletul meu a mirare/ cearcă unu, doi și trei,/ cearcă patru, dacă n-are/ șaptele mai mult temei,/ cearcă nouă și-ncercare/ sfântă dacă zecele-i// [...] cea că Numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
sugerându-se implicit o anumită nostalgie a Antichității, specifică viziunii clasice: "Poezia antică, naintea cristianis-mului, are meritul de a fi singura neimitatoare, ca întâia născută, neprofană, ca locul în care s-a născut, simplă ca morala poeților de atunci, entuziastă, profetică." Celălalt text, aparținând lui Radu Ionescu, este mult mai explicit subsumat ideologiei clasice, deși vizează, după cum sugerează și titlul, scopul și liniile directoare ale actului critic. Observațiile făcute cu multă inteligență surprind, printre altele, o definiție generală a artei care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și în articole, unele adunate în culegerea Coborâri în adânc (1943), B. caută să dea elocinței un anume dichis, rostuind paradigma biblică în șirul de învățături și de dojane bisericești. Poemele lui evocă, în grai cucernic, episoade biblice, luminate de „profetica minune”. E o trăire poetică, înainte de a fi una mistică. Hipnotizat de „tainica țintă”, dreptcredinciosul și-ar dori să pipăie, arghezian, bolta ce adăpostește misterul veșnic. Un murmur de vecernie îngână, în ora de descumpăniri și de nădejdi, „cântecul lăuntric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285965_a_287294]
-
spirituală visului. Indiferent dacă este sau nu credincios, subiectul aspiră să se înalțe, să se purifice, să devină mai bun. Pentru un credincios, visul are o semnificație și mai puternică, putând fi expresia conexiunii cu cerul sau chiar un vis profetic. Apariția, în vis, a personajelor religioase se interpretează la fel, adică în funcție de religiozitatea subiectului: - dacă este credincios, visul îi indică faptul că este pe drumul cel bun, în armonie cu principiile fundamentale ale religiei sau spiritualității sale; - dacă este ateu
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
spațiului cultural românesc o diagnosticare și mai nuanțată a binomului publicistic (dar nu numai) Eminescu-Caragiale, focalizând pe o duală simptomatologie a recuperării: "Din Eminescu s-au luat eroicul, fabulosul etnocratic, cultul trecutului invariabil măreț și dilatat butaforic, energia pantheonică și profetică. Imens alibi al tuturor slăbiciunilor noastre, Eminescu ispășește prin hiperbolizare, în vreme ce Caragiale rămâne marele prizonier al deriziunii noastre orgolios inflamate, al tuturor prejudecăților și neputințelor fondate pudibond și caricatural-aristocratic. Eminescu face tabloul somptuos al zonelor obscure, Caragiale caricatura bonomă sau
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fără șir: Da...da...fiul tău!... mult sânge!... multă glorie!... pururi fericit! Neam de împărat." În privința mamei, care visa să-și vadă fiul arhiepiscop, ea aude de la un bătrân în rasă de șiac, ce seamănă cu un pustnic, aceste cuvinte profetice: "Bucură-te, mamă! Fiul tău va fi un sfânt!". Astfel, chiar din copilărie, Iulian este obiectul unor dorințe contradictorii, sfâșiat între îndatoriri religioase și educație de războinic. Dar dacă mergem mai mult spre începutul textului vedem că ruptura este consumată
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]