764 matches
-
tihnă." Ioanide recunoscu în sinea lui că madam Ioanide avea dreptate, deoarece și el nutrea de mult același sentiment de incompatibilitate între el și copii. Nu voi să recunoască fățiș acest adevăr. "Știi tu ce face acum, zise el indignat, progenitura ta, Pica, a cărei odaie e alături de a ta? A coborât cu picioarele goale scara de dindos și, în camizol, sărută furunculele lui Gavrilcea!" "Fi donc!1 se scandaliză madam Ioanide de limbajul soțului ei. Ai o fantezie!..." "La urma
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
portofoliu spre a demonstra că fiecare din copii seamănă cu câte una din soții. Toate erau cel puțin agreabile și tinere. Pomponescu era impresionat de virtuțile casnice, de aceea concepu o bună părere despre un tată așa de grijuliu de progenitura sa și se gândi că Gonzalv trebuia ajutat să obțină o catedră. Automat își aduse aminte de Conțescu și ceru informații asupra lui. Conțescu nu murise - relată Gonzalv Ionescu în mod flagrant plictisit; dimpotrivă, susținea că se află mai bine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gonzalv căzuseră câteșitrei bolnavi, și Gonzalv Ionescu, care la început chemă un doctor pentru adulți, nu putu afla ce boală aveau, fenomenele fiind compatibile de mai multe interpretări. Se putea bănui, fiind vorba de copii. Gonzalv, când era vorba de progenitura sa, își pierdea orice cumpăt, relevând altminteri aceeași insistență pe care o punea în toate faptele sale: își smulgea părul din cap, alerga pe la toți cunoscuții, cerea informații. Într-o astfel de excitație morală merse și la Conțescu, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și pregăti tizana. Însă gestul arhitectului însemna următoarele: "Cînd te gândești că sunt prins aici într-o rețea de nesinceritate! Zăpăcitul îmi amețește pe Pica, o dă în brațele acelui Mirabeau de Dunăre și-mi înstrăinează astfel într-un moment progenitura în care pusesem atâta nădejde. Cel puțin dacă aș salva pe fată." - la, Ioanide, să vezi, e aproape agreabilă. - Ce e asta? se deșteptă arhitectul din reveria lui. Daipunci rece la masă? - Pentru durere de cap, Ioanide. - Dar, se scuză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu convenea orientalistului, de teamă să nu se afle despre vânzare, spre a fi silit să dea copiilor jumătate din bani. În fond, Hagienuș nu era avar și nu din lăcomie proceda astfel, voia doar să aibă un ascendent asupra progeniturii sale, să se lase extorcat în rate, cu maxim de profit moral și fizic. Tratamentele de soiul aceluia din ziua cu șampanie și prăjituri îi făceau deosebită plăcere. Hagienuș era din familia bătrânului din anecdotă care-și umple o ladă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. - N-a căzut pe nici o scară, stimată doamnă, negă doctorul. - Atunci temperatura de unde vine, interveni Ioanide, are vreo boală? -N-are nici o boală. Cel mult comoție. E sănătos tun. - Ei, doctore, mă ții în ghicitori, se impacientă Ioanide. - Stimata dumitale progenitură n-are trebuință de un doctor, ci de un detectiv, ca în Sherloc Holmes. Știi cum citeam noi în bancă la școală fascicolele despre Banda Neagră? Broșurile acelea au făcut prozeliți. Însă, apropo, ați pedepsit în vreun fel oarecare pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a imaginii lui Tudorel. Ioanide nu considerase niciodată G. Călinescu de fapt pe Tudorel singur, ci numai alături de Pica. Tudorel și Pica înfățișau laolaltă progenitura lui și ce lipsea la unul se completa prin imaginea celuilalt. Chiar când Tudorel începuse să-l neliniștească, în figura lui recunoștea mereu ceva din Pica. Acum, că Pica murise, luase cu ea tot ce fusese inteligibil în fratele ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a întrebat la șosea cum mă cheamă și ce meserie am. . - Copiii sunt tiranici, sări Gulimănescu spre a-și sublinia prezența; o dată ce-i ai, ești sclavul lor. Și astfel conversația se învîrti numai asupra copiilor, cei prezenți debitară anecdote cu privire la progenitura lor, și Gonzalv Ionescu însuși fu chestionat de Pomponescu asupra sănătății odraslelor sale. . - Ei, se informă Petrișor al lui Hagienuș, ce spunePomponescu despre situația internațională? . - Parcă noi am vorbit despre situația internațională, îldezamăgi malițios Hagienuș. S-a discutat despre copiii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
i-ai dat de mâncare azi? Crezi că-i e de ajuns? Aducea de la el câteva alimente considerate nutritive și le distribuia în scopul ca toți să aibă o bază comună a hranei. Se iveau și alte dificultăți. Distribuindu-și progenitura, Gonzalv nu avusese vreme să le dea echipamentul necesar. De altminteri, având în vedere creșterea continuă și gradația fără salt, ultima soție făcea schimburi de efecte, găsind că ciorapii vechi ai băiatului mai mare se potriveau băiatului mai mic. Așadar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui, figura unor membri ai familiei, inclusiv pe aceea a unchiului biograf, și schița viața lui politică. În încheiere, neavând copii, se adresa nepoților, cu nădejdea că izbânzile și greșelile lui nu vor fi fără nici un folos pentru ei și progenitura lor. Într-un cuvânt, profesorul de G. Călinescu beton armat se trata mai puțin ca individ, cât ca un inel din stirpea Pomponeștilor. Mândria de corp începea să învingă orgoliul individual. Memoriul fu legat și sigilat. Întâlnind pe Hagienuș pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Hagienuș pe bulevard, Pomponescu îi spuse următoarele, fără nici un motiv aparent, desigur sub impresia preocupărilor lui recente: . - Îți dau toată dreptatea că ții la copiii dumitale - bunisau răi, nu importă. Regret că împrejurările m-au împiedicat să am copii. Progenitura noastră e calea materială prin care ni se propagă spiritul, și dacă uneori, în primă generație, avem dezamăgiri, a doua generație vine cu o reabilitare. Oamenii sterili se agită prea mult spre a-și supraviețui, avizează la mijloace desperate, cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Istoria bărbatului matur, plictisit de căsnicie, distrugîndu-și viața și familia în experiențe erotice tardive; 5) Istoria bărbatului sau a femeii, care neizbutiți ei înșiși în viață, își revarsă energiile asupra copiilor, devenind personaje odioase pentru alții și apăsătoare pentru propria progenitură; 6) Romanul incapacității de adaptare, care nu duce la lirism ca în nuvelistica de la noi, ci la invidie." Pentru înțelegerea noastră de astăzi considerabil evoluată în sensul complexității modului de a pune problema romanului, nu încape indoială că o părere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
versatilă, e acum supusă unor probe mai distincte, după calitatea rangului, a mediului intelectual în sine, deși o psihologie nu mai puțin uniformă îi grevează și pe ei cu monotonie. Importanța acestui roman constă în faptul că personajele lui par progeniturile urmașilor celor ale lui Ion Ghica. Din evul mediu cu tentă fanariotă, ele au intrat adânc în epoca burgheză, înlocuind finețurile orientale (deși ambianța rămâne bizantină și balcanică) cu cele occidental intelectuale, depășind deci geografia și pitorescul acela, pentru culoarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de zeci de ori mai repede decât un om. În mediul lor natural deveneau adevărate proiectile vii și, după împerechere, goneau până întîlneau un animal cu sânge cald în trupul căruia se adânceau precum un glonte. Insecta murea acolo, dar progeniturile ei aveau un mediu excelent de dezvoltare. Se credea despre muștele de Alderbaraan că pot fi o amenințare pentru quinți. De fapt, legenda aceasta fusese țesută pe parcursul a generații întregi chiar de către quinții imperiali. Existaseră cazuri în care, confruntați cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ori tehnica teatrală?) cu respectivul sur plus !... Într-o revistă, o cunoscută actriță se plînge de faptul că „doar 3% din populația României a intrat Într-o sală de teatru”. Nu cred! Fiindcă, Încă de la 4-5 ani, părinții-și duc progeniturile la spectacole cu păpuși. Idem, creșele, grădinițele, școlile. Plus studenții pasionați de arta spectacolului (nu-s puțini!). Plus spectatorii fideli sau cei ocazionali. Treceți și rudele (prietenii) angajaților din teatre. Sau curioșii, publicul atipic. Deci, aș corecta cifra, alăturînd un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Chiar! Ca să arătăm că o eroină din Cehov e țărancă absolută, o punem În postura care atît de tare a convins-o pe estetă. Pe considerentul acesta, toate personajele piesei ar putea primi sarcini aberante : Solionîi, cinicul absolut, va mînca progeniturile Natașei ; Cebutîkin, bețivul absolut, va bea tot ce găsește În samovar - chiar și după ce a trecut pe-acolo Natașa; Verșinin, nefericitul absolut, Își va tăia gîtul cu briciul ; Olga, singurateca absolută va tăcea toată piesa, „vorbind” numai prin gesturi scurte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Daimler, lucios precum cizmele șoferului care deschisese grăbit ușa pasagerului din spate. Coborâse un ins purtând ochelari cu rame negre, late și trabuc în colțul buzelor groase, răsfrânte. Jigodeanu senior. Ceruse o întrevedere personală colonelului Pietrosu, sperând să-și scape progenitura de zăpezile rusești și "cruciada împotriva bolșevismului" având pregătit pentru susținerea rugăminții sale un camion plin cu cel mai fin coniac. Fără vreun comentariu, comandantul nici nu-i dăduse voie să treacă de santinela aflată la intrare. Sergent, bagă răcanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
decât ridicol înghesuit, într-o trăsură închiriată, de o consoartă și patru reproduceri în miniatură ale figurii doamnei și domnului, combinate indiscret. Cloșca asta slabă și măruntă stătea îmbufnată și ostilă, parcă ar fi simțit o amenințare pentru numeroasa ei progenitură. Timotin m-a invitat la el, la mănăstire. Doamna a tăcut ca un mormânt. Matematicianul ăsta nu îmbătrînește. Dar nici nu are ce îmbătrîni în el. Subțire, uscat, abstract ca și cifrele lui, pulsația vieții este aproape inexistentă într-însul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Mugurel Sasu, scriitor și publicist recunoscut în mediile literare din țară și străinătate, și poate o fărâmă nepotului ce semnează aceste notații. * O poznă a firii, amuzantă și controversată, care nu mi-a înșelat deloc memoria, a fost verișorul Ramiro, progenitura unchiului Milian Doboș, notarul orașului Vama. Fiind conceput de doi veri primari care s-au iubit și apoi s-au căsătorit în ciuda opoziției din familie, Ramiro s-a născut prematur, diform și cocoșat. Mătușa Viorica, învățătoare la școala din Vama
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
a dat până la urmă legitimitate tuturor acestor înnoiri. El a format publicul: nu țăranul îndârjit pe lotul lui de pământ și dând cu sapa-n cap oricui l-ar fi încălcat, nici muncitorul de primă generație care abia cu școlarizarea progeniturii a început să perceapă educația, științele, artele, nici intelectualul famelic ori hiperadaptat, violent contestatar sau apărător, după caz, al establishment-ului. Nici preotul, evident; poate profesorul umanist despre care vorbeam, el însuși o varietate de burghez, așa cum vedem în romanele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
că nu voi, n-am vrut, n-oi voi să-mpart cu nimene nimic. Ce-i al meu e al meu și *** sau erai a mea pe deplin și mă urmai oriunde-n lume, lăsând și pe Menelaos și acea progenitură fără frumusețe și fără generozitate, sau îmi spuneai că voiești să guști viața ca femeie tânără și atuncea mă-nchinam, pentru că rolul de Cicisbeo nu-mi convine. Pentru asta o secătură ca Ghika Cogălniceanu sau o alta ca... sunt destui
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
una economică. Iar acest al doilea - să-i zic estăn)ic acaparator de capital - n-are nici pedagogia concurenței, nici școala libertății, nici cultul bunăstării tuturor. El mimează toate astea, fiindcă a fost îndoctrinat să mimeze de sistemul a cărui progenitură este. Se știe, dar o repet, comunismul era neîntrecut în a maimuțări drepturile & libertățile omului. Legatarii cadavrului indimenticabil, zombii averilor inaccesibile într-o viață de bancher, uteciștii de ieri, capitaliștii de azi și, poate, de mâine, au pus gheara și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Agripinei, și acum ea stă cu chirie într-o odaie a caselor ei. Am avut rude putred de bogate, și eu sunt un pârlit, când puteam să fiu milionar." Ceea ce murmurase Stănică era adevărat. Agripina vânduse casele ca să-și crească progenitura, și acum trăia din ajutorul pe care i-l dădeau cu regularitate copiii și chiar celelalte rude. Din casa ei însă nu voise să iasă. Îi plăcea la Obor. Ajuns în fundul curții, Stănică văzu două trăsuri luxoase. Căută cu ochii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și la asta. O fată de șaisprezece ani nu stă bine lângă un om de patruzeci și cinci. S-a cam dus G. Călinescu obiceiul ăsta. Mi-a spus doctorul de casă că n-ar cam fi potrivit, știi, pentru progenitură. Înțeleg ca fata să facă copii. - Ai perfectă dreptate, aprobă Stănică, strângând iar mîna,nu e bine bătrân, dar nici tânăr de tot. Așa în floarea vârstei, când e omul cu entuziasm și cu experiență, așa ca mine, Toader. Stănică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmbăta. - Cum îți explici enormitatea asta, ca o femeie săchinuiască astfel un bărbat? întrebă Otilia. - În modul cel mai simplu. Nevasta lui Scarlat era o femeiede jos cu o capacitate de afecțiune redusă. Câtă vreme n-au G. Călinescu avut progenitură, s-a purtat normal. Apoi au început să vină pruncii, și nevasta a fost copleșită de grija pentru copii, care e mai puternică, fiindcă este instinctuală. La mamă-sa ținea iarăși prin instinct. Ca țărancă de origine, își îndeplinea automatic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]