1,628 matches
-
Transilvania să se unească cu România". În ciuda luptelor de clasă la care trebuie, oricum, să ne așteptăm, în orice "orânduire" capitalistă concluzia era favorabilă: "prin unirea Transilvaniei cu România s-a desăvârșit procesul de formare a statului național, act just, progresist, început încă din 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească (s.n. C.M.)". Autorii insistau, pentru a fi bine înțeleși: "desăvârșirea acestui proces nu a fost deci o urmare a războiului imperialist, ci un rezultat al luptei revoluționare a maselor (s.n.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
această regiune"348. Prin urmare, erau puse sub titlul paradoxal "trădarea intereselor naționale de către burghezie și moșierime"349. Despre "unirea Transilvaniei cu România încheierea procesului de formare a statului național român" se scria însă că "a fost un act just, progresist"350. Astfel, epoca unirii era disociată în două mari narațiuni, alimentate de la aceeași sursă a luptei maselor revoluționare, dar cu rezultate ideologic opuse, care măreau și mai mult valoarea pozitivă a actului de la 1 decembrie 1918. Manualele de liceu destinate
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
crunt" poporul, având la dispoziție un teritoriu "mărit" (D. Almaș, A. Petric, Istoria patriei. Manual pentru clasa a IV-a, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1961, p. 137). 38 Aici bilanțul era categoric pozitiv, enunțând un "act just, progresist, început încă în anul 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească" (D. Almaș. G. Georgescu-Buzău, A. Petric, Istoria României. Manual pentru clasa a VII-a, Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1962, p. 212). 39 Vezi lecția 49, Unirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
fără să cedeze teren temerilor majorității tăcute: iar pe acest teren nu se poate privi tot timpul la sondaje pentru a a vedea câte voturi pierzi sau câștigi dacă aperi cauza românilor. Acest proiect va chema la participare toate forțele progresiste, toate acelea care cred în integrare ca o cheie de boltă în a reda avântul economiei și societății italiene. În concluzie, este nevoie de politici noi, de integrare, care să fie promovate cu mare curaj. Este nevoie de o clasă
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
literară, cărțile sale s-au vrut un semnal de alarmă și au avut un impact puternic asupra societății occidentale: "Aș vrea ca aceasta să fie mărturia mea despre lagărele sovietice și închisorile pentru deținuți politici, să devină cunoscută umaniștilor și progresiștilor din alte țări"22. (trad. a.) S-au făcut auzite destule voci care au întrebat, și atunci, și mai târziu: Ce rost are să se vorbească despre aceste lucruri, de ce nu se lasă lucrurile așa? Anne Applebaum povestește, în cartea sa
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pivotul tuturor combinațiilor guvernamentale. Nu, prin baza sa electorală și militanții săi, căci programul de centru al Democratia Cristiana este de fapt rezultatul unui laborios compromis intervenit între oameni de stînga, de centru și de dreapta. Separarea ei în "polul" progresist și cel al libertăților o confirmă. Situația este asemănătoare în Belgia, un catolic de stînga, care va milita pentru PS dacă ar locui la Lille, va milita pentru aripa stîngă a democrației creștine dacă ar locui în Mouscron (oraș belgian
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o refacere a partidului sub o nouă denumire. Partidul dreptei democratice în Italia, ex-PCI, stînga suedeză și Initiativa per la Catalunya în Spania au demonstrat această evoluție. Partidul far al reformei comuniste rămîne Partito Democratica della Sinistra, centru al "polului progresist" și la care au aderat, în 1991, 80% dintre membrii PCI. Șansa istorică a PCI a fost A. Gramsci, un teoretician original și occidental: fiind închis de către fasciști, el nu a putut fi condamnat de Stalin. Discipolul său Togliatti, doar
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de catolici etc.). Ușoara detașare față de URSS a fost realizată de Berlinguer datorită căruia PCI a obținut cele mai multe voturi. Reforma partidului s-a desăvîrșit sub Achille Ochetto, "tatăl" POS-ului, care a demisionat în 1994 în urma eșecului electoral al "polului progresist". Succesorul său a fost Massimo d'Alema, mai circumspect și mai flexibil. Toate partidele politice din Europa Occidentală au avut "italienii" lor, adesea excluși. Această reformă a cunoscut-o și PC suedez ale cărei aspirații spre independență dăinuiau demult și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lăsat amprenta chiar și după retragerea lui în favoarea lui Carvalhar. Erou și chiar martir al Rezistenței împotriva lui Salazar, Cunhal vedea Portugalia ca pe o țară ce provenea din Lumea a Treia și a pactizat în timpul revoluției "garoafelor" cu militarii progresiști pentru a impune o concepție prea puțin occidentală despre democrație. Rifondazione Comunista a cunoscut o cu totul altă experiență. RC a luat naștere la inițiativa nostalgicilor care refuzau PDS, "Afgans"-ii lui Cossuta, dar și a vechilor "berlinguerieni" sau ai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Cel mai vechi este Partidul Politic Radical Olandez care a intrat în Alianța Stîngii Verzi. Primarul creștin-democrat al orașului Palermo, Orlando, a creat un partid de acest tip, Rete, o rețea antimafia, un fel de extremă-stînga morală, membru al "polului progresist", slab din punct de vedere electoral cu excepția Siciliei dar influent intelectual. La cealaltă extremitate a spectrului politic de stînga se aflau partidele laice, chiar anticlericale, rămase ostile partidelor burgheze. În Franța, Mișcarea Radicalilor de Stînga, MRG, care regrupează radicalii fideli
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
democratica înființată inițial pentru a-l susține pe Mario Segni în tentativa lui de a schimba sistemul politic italian, a trebuit să renunțe la a deveni marea forță centrist-reformistă pentru a se transforma în susținătorul moderat al PDS în cadrul "Polului progresist". După plecarea lui Segni, AD a regrupat militanții din mediile laice, adesea vechi republicani sau socialiști. Echivalentul olandez al radicalilor de stînga ar fi Partidul Demokraten '66, un partid anti-establishement, fondat în 1966 de doi tineri energici din Partidul Liberal
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
spre liberalii care au renunțat la anticlericalismul lor secundar, dar fără să cunoască succesul pe care l-a avut Forza Italia treizeci de ani mai tîrziu. În Belgia și Țările de Jos "liberalii" și-au ales denumiri dintre cele mai progresiste: Partidul Reformator Liberal (PRL) în Valonia, Liberali democrați flamanzi Partidul Cetățenilor (VLD) în Flandra, Partidul Popular pentru Libertate și Democrație (VVD) în Olanda. Numai liberalii elevețieni și-au păstrat denumirea mai sobră, de Partidul Liberal. Liderul PRL, Jean Gol, l-
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fost cel mai renumit dintre partidele creștine. El nu a putut însă rezista tulburărilor provocate de prima Republică italiană. Alegerile din 1994 l-au găsit împărțit între cele trei alianțe electorale care și-au disputat voturile italienilor. Stînga grupa "polul progresist" format în jurul PDS. Este vorba de Cristiani sociali. Dreapta, condusă de Onofrio, constituia Centrul Creștin Democrat, aliat al lui Berlusconi în sînul "polului libertăților", timp în care Centrul se împărțea între vechea casă, redevenită Partito Popolare Italiano, PPI și Pactul
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
puțin dezvoltat. În ceea ce privește problema Irlandei de Nord, partidul se situează pe o poziție moderată și, conform tradiției lui, ostilă IRA. Înfrîngerea în alegerile din iunie 1977 l-a determinat să urmeze un proces reformist care a făcut ca liderul aripii progresiste să ia locul conservatorului Liam Cosgrave, deplasînd în același timp partidul de la dreapta către centru. În Ulster, democrat-unioniștii DUP ai pastorului Paisley au provenit din centralism. Partidul Radical Democrat Elvețian, fondat de învingătorii războiului Sonderbund 7, își are originea în
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
prin "luptătorii destinului" își are originea în apărarea celei de-a doua IRA, după războiul civil din 1922. Republicanii intransigenți, care acceptaseră jocul electoral, s-au regrupat în spatele lui Valera pentru a forma un partid, un amestec ciudat de trăsături progresiste susținerea Frontului Popular în timpul războiului din Spania, legislație socială avansată, naționalizări, importanță acordată echipelor colective ca și serviciilor publice, precum și trăsături conservatoare clericalism, cenzură, izolare față de Occident, anti-industrializare etc. Aceste ultime trăsături au fost treptat atenuate de succesorii lui Eamon
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de altfel, axa vieții politice finlandeze unde joacă un rol destul de asemănător cu cel al Democrației Creștine din Italia, ceea ce-i permite să facă parte din toate coalițiile și să obțină adesea postul de prim-ministru. Agrarienii islandezi ai Partidului Progresist beneficiază de aceeași poziție de centru, ceea ce-i permite liderului N. Agustsonn să-și mențină portofoliul de ministru al Afacerilor Externe, atît într-o coaliție care include comuniști cît și într-o coaliție de centru-dreapta. Partidele norvegiene și elvețiene se
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Partidul Ecologist Elvețian care participă la guvernarea diferitelor cantoane, Ecologiștii Confederați pentru Organizarea Luptelor Originale, ECOLO, în Belgia francofonă, AGALEV a trăi altfel în Flandra Grüne în Germania, Liga Ecologistă în Finlanda, Miljöpartiet în Suedia, Verzii Italieni, membri ai "polului progresist" și deținători ai Primăriei din Roma, la care mai putem adăuga Verzii olandezi și luxemburghezi. Ecologismul, curent politic nou care provine dintr-un vechi clivaj, reușește o fericită sinteză între noutate și tradiție, între trăsături de stînga și de dreapta
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a puterii comuniste. În 1968, grație Primăverii de la Praga, Partidul Popular îl îndepărtează pe abatele Plojhar, reia contactul cu organismele internaționale ale democrației creștine și adoptă un program axat pe o viziune creștină a lumii, care este inclusă în tradiția progresistă a creștinismului social. Acest partid a cunoscut un mare succes, dar normalizarea a pus capăt acestei evoluții, readucîndu-l, prin abatele Plojhar, la funcția de ornament al unui pluralism de fațadă. În urma "Revoluției de catifea", acest partid a fost considerat dispărut
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
căror activități economice și a căror bogăție se sprijinea pe o mână de lucru forțată. Ideologia are și ea un efect de orbire atunci când oferă o viziune deformată a realității. După război, URSS a fascinat o mare parte din inteligentia progresistă. Multe persoane au călătorit în "patria socialismului" și s-au întors plini de admirație. Au crezut ceea ce li se spunea, ceea ce li se arăta. Dictatura, poliția politică, deportările, lagărele de concentrare, lipsurile erau trecute sub tăcere. Am enumerat câțiva factori
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
producție ș.a. Toate teoriile sistemice de derivație evoluționistă exceptându-le pe cele ciclice și, dintre cei pe care i-am mai menționat până aici, pe Tönnies, pentru care trecerea de la comunitate la societate înseamnă deteriorare se bazează pe o teleologie progresistă: schimbare = progres. Mai mult decât atât, se poate spune că perspectivele sunt ideologizate, progresul sau dezvoltarea înțelese ca modernitate fiind identificate cu Occidentul. În plus, cu toate că tipologiile sunt extrem de utile, trebuie ținut cont de o serie de alte probleme pe
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
23 21 2 2 1 1 50 Suedia 5 5 4 3 1 18 Ungaria 14 4 1 3 22 Total 265 184 85 55 54 35 30 28 736 G.P.P.E.: Grupul Partidului Popular European G.A.P.S.D.: Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților G.A.L.D.E.: Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa G.V.: Grupul Verzilor C.R.E.: Conservatori și Reformiști Europeni G.C.S.U.E.: Grupul Confederal al Stângii Unite Europene G.E.L.D.: Grupul Europa Libertății și Democrației Considerăm că este necesară o
Parlamentarismul în societatea internațională by Gabriel-Liviu Ispas () [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
și păstrează legătura cu trecutul, pe când cel slav "răstoarnă toți idolii, renegă cu o furie zadarnică, tradiția creștină, amestecă filosofia lui Marx cu manualele tehnice ale civilizației americane, dând naștere unui sistem, numit de oficialii sovietici, socialism, de propagandiști, democrație progresistă și de realiști, comunism", iar cel anglo-american "educat mai cu seamă după principii de morală decât pe coordonatele spiritualității, își face din tehnică și din comerț doi zei îndrăgiți și familiari, al căror cult comod speră să convertească întreaga omenire
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
metode active” capabile să mobilizeze activitatea copilului. Aceste metode au contribuit în mare măsură la stimularea preocupărilor pentru o mai bună cunoaștere a psihologiei copilului și la apropierea școlii de practica vieții. Cu tot aportul lor la dezvoltarea unei metodologii progresiste, evoluția metodelor active a rămas relativ limitată, deoarece au mers în direcția individualizării excesive a învățământului. Pedagogia contemporană caută să valorifice în spirit creator tot ce s-a acumulat pozitiv în acest domeniu. Ea rămâne adepta promovării cu tot curajul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
cu unele opinii formulate de omologul său american asupra politicii interne românești, a relevat dorința Bucureștilor de a se încadra cît mai rapid în viața internațională, în opera de reorganizare a păcii europene și mondiale, continuînd, în felul acesta, tradițiile progresiste ale diplomației României. Conferința de la Paris și reuniunea miniștrilor de externe de la New York (4 noiembrie 11 decembrie 1946) nu au ținut cont decît parțial de doleanțele poporului român. O dată definitivat tratatul de pace, guvernul dr. Petru Groza a hotărît să
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
este de părere că aceasta s-a datorat faptului că Moscova a acceptat sfatul "moderaților" din Partidul Comunist Român, care insistau să se adopte o politică de "convingere" a românilor de către români, în vederea cîștigării sprijinului maselor pentru aplicarea unor "reforme progresiste"217. Cu trei zile mai tîrziu, pe 9 martie, sovieticii au aprobat reanexarea nordului Transilvaniei la România; țara își primea răsplata pentru reacceptarea regimului Groza. Reacții occidentale la regimul Groza Aceste evenimente nu-i încîntau nici pe Churchill sau Roosevelt
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]