1,461 matches
-
astăzi prietenii, nu vrea să răscolească foarte mult. Tehnica reamintirii aleatorii, prin asocieri spontane, produce însă un efect total. Sunt patru pagini (142-145) care oferă „la vărsat” măruntaiele de nepovestit ale vieții domestice românești. Atunci, intelectualii și muncitorii trăiau solidaritatea proletară a neputinței. Amintirile din vechiul București au însă un farmec tragic: „Ajungeam în Dămăroaia, printre casele țărănești cu sere în miniatură, și, în bezna desăvârșită a străduțelor neasfaltate, coboram pentru a ne simți câteva clipe liberi, obraznici și nemuritori” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lui Dumnezeu s-au făcut simțite printr-o continuă reflecție asupra sensului existenței, o acută conștiință a vanității lucrurilor lipsite de veșnicie, precum și un sentiment covârșitor al propriei nimicnicii în fața Absolutului. Fără îndoială, violența istoriei - care, prin revoluția așa-zis proletară a spulberat în doar câteva luni toată memoria sacră a Rusiei vechi țariste - i-a dat tânărului Serghei lungi insomnii dominate de insolvabile întrebări existențiale: care este sursa răului în om, de ce această aparentă neputință a binelui în lume, din
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
adevărat național-comunismul (Gheorghiu-Dej își încheiase domnia cu unele accente precursoare), „autonomia esteticului” a devenit subit caducă: istoria națională (așa cum o reinterpretau și rescriau istoricii Partidului) își făcea o reintrare răsunătoare în scenă, după ce fusese suprimată în anii stalinismului, în numele internaționalismului proletar. În consecință, deși poezia și critica literară rămâneau domeniile discursive de prestigiu, organizate de valori și imagini apolitice, chiar anistorice, curentul cultural principal se orienta acum către glorificarea națiunii, un exercițiu mult mai atrăgător pentru intelectuali decât litania dogmatică a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În cealaltă parte: a urma, a cultiva, a preamări, a construi, a cimenta, a mobiliza, etc. Dintre substantivele vremii menționăm câteva: bandiții, sabotorii, chiaburii, dușman (de clasa), defetism, deviere, cosmopolitism, uneltire, reacționar, imperialism (anglo-american), manevre, vigilență (de clasă, de partid, proletară), muncitori (de la orașe și sate), canal, plan (economic), descătușare (a inițiativei), ajutor (frățesc), puterea (sovietică), partid, organizație, secretar, clică, eroi, incitare, crimă, pirat, stahanovist, critica (de massă, de partid), asasini, jefuitori, potăi, obscurantism, realism, plan, putere (sovietică) ș.a. Cu promisiunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a ajutat să-și lămurească gravele sale confuzii ideologice, deși acestea fuseseră semnalate mai de mult atât prin Scânteia cât și prin Lupta de clasă. Este limpede că acest lucru se datorește unei lipse a spiritului de clasă, a vigilenței proletare și spiritului de partid În sânul conducerii Contemporanului și a colectivului său redacțional. Acest fapt nu a apărut, cu toată claritatea, autorului acestor rânduri și membrilor redacției noastre, decât În urma discuției largi În jurul problemelor criticii literare care a avut loc
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
culturale. Îmi dau seama că o asemenea critică are un caracter profund demobilizator și poate fi interpretată ca dușmănoasă, În pofida bunelor intenții ale colectivului redacțional de la Contemporanul. O asemenea critică dovedește lipsa unui spirit ridicat de clasă, unei ascuțite vigilențe proletare. Noi am atacat sectorul socialist al literaturii noastre În loc de a-l sprijini, de a-l Întări, de a-l ajuta să se dezvolte și să câștige calitatea necesară În procesul său natural de dezvoltare. (Ă). Chiar În raportul prezentat În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trăsătură esențială este individualismul, dar aceasta nu este decât una din trăsăturile care alcătuiesc caracterul ei, conturându-i personalitatea. De fapt, Însăși concepția pe baza căreia autorul a construit personajul nuvelei sale este falsă. Ana Roșculeț nu e un element proletar. Mentalitatea ei este caracteristică elementelor retrograde ale țărănimii. (Ă). Prin toate aceste trăsături ale caracterului și prin felul de a se manifesta În fabrică și În afară, un asemenea personaj nu poate fi tipic pentru clasa muncitoare, nu poate deveni
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
privință este inginerul Petru Zmeu, factotum sindical-economic-administrativ și tehnic. O parte din ceilalți ingineri sunt unelte ale sale sau elemente pe care burghezia le-a corupt, le-a otrăvit. În sânul muncitorilor era, de asemenea, o situație destul de critică: elementele proletare calificate, Înăbușite de masa mare și informă a semi-muncitorilor (zilieri, țărani, unii chiaburi etc.); majoritatea necalificați, cu o conștiință de clasă alterată, Înclinând tot timpul spre chiaburie. Organizația de partid apare destul de pasivă, lipsită, În mare măsură de combativitate. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). și atât În poemul lui Mihai Beniuc La Gori cât și În poemul lui Dan Deșliu Daruri pentru Stalin (Ă) ca și În poemul Mariei Banuș, patriotismul cel mai Înalt se Împletește cu expresia cea mai Înaltă a internaționalismului proletar (Ă). În poezia noastră actuală trăiesc faptele oamenilor muncii. În cinstea lui Barta care a ajuns În plină vară să dea cărbune În contul lui ianuarie, a scris A. E. Baconsky Balada despre Barta Iosif și ortacii săi: «La Lupeni
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a desăvârșit revoluția burghezo-democratică, a fost creată o rețea de organisme culturale de masă, având drept scop combaterea propagandei antiproletare, antibolșevice, pe care o dezlănțuie guvernul provizoriu În frunte cu Kerenski. Aceste organisme numite Proletculte (prescurtare de la Proletarskaia kultura - Cultura proletară) trebuiau să-și mențină independența față de ministerul Învățământului de care depindeau și care era deținut de Kerenski. (Ă). După Marea Revoluție din Octombrie Însă aceste organisme a căror compoziție fusese sănătoasă, au fost invadate de o seamă de elemente care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Dacă la acestea adăugăm că proletcultul a persecutat cu Înverșunare pe scriitorii În adevăr legați de revoluție ca Gorki, Maiakovski, Blok (Ă). Lenin a combătut cu vehemență tendințele nihiliste ale proletcultului față de moștenirea culturală. În proiectul rezoluției Despre cultura proletară, alcătuit cu prilejul congresului proletariatului din ianuarie 1920, Lenin a combătut toate „teoriile” periculoase, dușmănoase, antimarxiste ale proletcultului, de a inventa o cultură proprie proletariatului, total deosebită de cultura anterioară. (Ă). O altă manifestare a proletcultului În domeniul creației este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Încearcă să pună În locul conștiinței politice a omului nou, o nouă conștiință, aceea a muncii abstracte, a muncii „În sine”. (Ă). În sfârșit, o altă deviere importantă pe care adepții proletcultului au Încercat să o strecoare drept caracteristică a „literaturii proletare” era afirmația după care condiția de bază a valorii și valabilității, a trăiniciei unei opere literare este sinceritatea. (Ă). Nu e deloc greu de descoperit că și aici rădăcina teoriei despre sinceritate se află În aceeași ideologie reacționară burgheză, În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pozitiv, romanul suferă adesea de un schematism și abstractism, uneori retorism - mai ales atunci când e vorba să prezinte trăsăturile tineretului revoluționar. Puțin mai reliefați apar În roman comuniștii mai vechi; de asemenea scriitorul izbutește să scoată la iveală trăsăturile luptătoarei proletare. (Ă). Atunci când această crustă aparentă ce ține loc de psihologie nu-l mai Împiedică, scriitorul dovedește că poate și știe să individualizeze un personaj, știe așadar să creioneze tipuri vii, care se țin minte. (Ă). Ultimele capitole ale romanului sunt
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
programului P: nihilism avangardist În privința moștenirii literare; autonomia ideologică a P, inclusiv față de partidul bolșevic care luase puterea din octombrie 1917, ceea ce, În plan artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
octombrie 1917, ceea ce, În plan artistic și filosofic Însemna: negarea rolului conducător al partidului În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În artă, În favoarea viziunii larg muncitorești (filosofia proletară: machismul); elogiul muncii, indiferent de felul ei (fizică, intelectuală); sinceritatea - ca marcă a autenticității artistice; accesibilitatea formală; internaționalism proletar. Direcțiile radicale ale proletcultismului: apolitismul, ruptura totală de moștenirea culturală și autonomia culturii proletare, au primit o drastică ripostă din partea lui Lenin și a altor ideologi bolșevici, În 1920, la Congresul proletcultiștilor, astfel că, după această dată, P a evoluat Într-o variantă Îmblânzită, mai ales În privința valorificării moștenirii culturale (prin preluarea contribuțiilor teoretice
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului al șaptelea al secolului trecut, atât În literatura sovietică, cât
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literatură nouă și s-a manifestat, În plan literar, În perioada de tranziție spre RS (aug.1944-1948), coexistând și cu alte formule literare. În plan politic, corespundea politicii statului de democrație populară, transformat, după abolirea monarhiei, În stat al dictaturii proletare. Dominantele literaturii și ale politicii literare din perioada de tranziție, conținutul pledoariei pentru cultura pentru masse (mult mai bogată și mai patetică decât producția literară) sunt: socializarea discursului literar, Înfierarea exploatării, a hitlerismului și a guvernelor de dreapta, elogiul muncitorului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
pentru că doar din pur spirit demonstrativ ar putea cineva să renunțe la un castel pentru a se muta în apartamentul cu o singură cameră în care-și duce zilele aproape orice detectiv care n-a intrat în combinații suspecte. Condiția proletară a detectivului, ideologia sa frustă, dar consistentă, refuzul oricărei forme de „estetism” și de parvenitism transpar în fiecare paragraf. Acest gen de erou continuă, în linie directă, tradiția colonizatorului, a insului brutal care nu ezită să transpire în soare pândindu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
jucătorii de baseball. Cu alte cuvinte, e un limbaj plăsmuit de scriitori pentru a exprima lucruri delicate, dar care să fie totodată accesibil oamenilor cu o educație superficială. Nu este o creștere naturală, așa cum le place să gândească scriitorilor săi proletari. Comparată cu ceea ce are mai bun, engleza a ajuns la un stadiu alexandrin de formalism și decădere (Chandler, 2000, p. 35). Lăsând deoparte inerentele contradicții - într-un rând, engleza americană ar reprezenta dezvoltarea nezăgăzuită, într-un spațiu al permisivității absolute
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rămâne fără nici un sprijin... * Astfel de convorbiri se pot auzi zilnic între femeile din pătura săracă, fiindcă aceasta este o chestiune de pe urma căreia suferă ele cel mai mult. Pe măsură ce șomajul și mizeria se întind, pe măsură ce criza se accentuează, existența familiei proletare este tot mai mult amenințată. Cu fiecare copil ce se naște, viața familiei se îngreuiază și cu cât familia este mai numeroasă, cu atât mizeria este mai mare. Părinții cari au 4, 6 sau 8 copii - cazuri atât de dese
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
-se înainte de vreme. Femeile socialiste din toată lumea luptă pentru înlăturarea acestei stări de lucruri. Să fim bine înțelese: noi nu suntem contra maternității, noi nu propovăduim avortul, dar, în situația grea în care se află azi clasa muncitoare, femeile, mamele proletare, trebuie ajutate. Actuala societate capitalistă care n-are nici o grijă de copii muncitorilor, lăsându-i să moară de foame, de boli și de frig, este nedreaptă atunci când oprește pe femeia sărmană să se folosească de ajutorul științei pentru prevenirea maternității
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
pentru prevenirea sarcinii și unde medici pricepuți să le ajute la întreruperea sarcinii, atunci când nevoia o cere. Noi vom începe o vie propagandă în favoarea acestor cereri drepte și umane care, odată realizate, vor ușura viața atât de trudită a mamelor proletare. Femeia muncitoare. Buletinul Uniunii Femeilor Muncitoare din România, anul II, nr. 12, aprilie 1932. 20TC "20" Memoriu adresat consiliului internațional al femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Genevatc "Memoriu adresat consiliului internațional al femeilor de pe lângă Liga Națiunilor, Geneva" Femeile române din Basarabia
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
printr-o populată întrunire organizată de secțiunea femeilor socialiste. Tov-a Cati Constantinescu a prezidat, arătând scopul adunării. Tov. Lotar Rădăceanu arată că proletara are, în mod firesc, aceleași interese și aspirațiuni în calitatea ei de muncitoare și cetățeană ca și proletarul bărbat. De aici rezultă și datoria femeii muncitoare de a lupta, alături de bărbați, în mișcarea muncitorească social-democrată, contra exploatării economice și asupririi politice. Se afirmă că socialiștii vor distrugerea familiei. Ce minciună! Tocmai capitalismul destramă familia, rupând femeia și copilul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
procentuală dintre mediul urban și cel rural să se păstreze. Această situație este dublată de variabila origine socială și ea exprimă o trăsătură ideologică recurentă a regimului comunist - aceea de a produce și reproduce pe scara socioeconomică indivizi cu amprentă proletară (37%) sau țărănească (53%). Un sistem pentru care conceptul de cadru de conducere ține cont mai ales de pauperitate, cultură minimală și dependență economico-culturală față de partidul-stat. În plus, recrutând indivizi care să reprezinte sistemul tocmai din aceste bazine sociale, intenția
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]