586 matches
-
sunt însă cunoscute. Pacienții vârstnici cu T2DM ce nu au RD, sau au RD preproliferativă ușoară/moderată stabilă, pot efectua exerciții fizice, aerobice sau APR, având grijă să evite manevra Valsava, iar TA trebuie măsurată regulat. La pacienții cu RD proliferativă trebuie evitată orice activitate ce crește presiunea intraoculară. În ceea ce privește efortul fizic după intervențiile chirurgicale pentru cataractă, glaucom sau după fotocoagulare laser cei mai mulți oftalmologi recomandă o pauză de 1-2 luni postoperator. 6.4. Tratamentul antidiabetic oral La alegerea tratamentului oral trebuie
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
reperfuzie coronariană, pentru că scăderea mortalității înregistrată la diabetici prin această terapie este similară cu cea de la nediabetici. O excepție ar constitui pacienții vârstnici, la care asociat cu o creștere a evenimentelor adverse hemoragice apare o creștere a mortalității. Prezența retinopatiei proliferative ar reprezenta o contraindicație relativă de tromboliză, deși în studiul TAMI (Thrombolysis and Angioplasty therapy of Acute Myocardial Infarction. Circulation, 80: 245-253, 1989) nu s-a înregistrat o creștere a incidenței hemoragiilor retiniene. În aceste situații decizia trombolizei trebuie să
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de a crește exagerat, cu influență asupra țesuturilor din jur. Acest țesut cu structură mai mult sau mai puțin asemănătoare cu a țesutului de origine scapă legilor care armonizează creșterea și diferențierea țesuturilor normale. Tumorile trebuiesc deosebite de alte leziuni proliferative: hiperplazia, hipertrofia, atrofia, metaplazia și displazia. Hiperplazia este o proliferare celulară în exces, diferită de proliferarea normală reparatorie sau fiziologică, determinată de o iritație continuă (epitelii) sau tulburări hormonale (prostata la bătrâni). Hipertrofia este o creștere de volum a celulelor
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
se desfășoară în paralel cu o hiper-proliferare a fibroblastelor interstițiale. Fibroblastele identificate în țesutul interstițial al bolnavilor cu ADPKD prezintă diferențe morfologice evidente, comparativ cu fibroblastele unui țesut conjunctiv propriu-zis. Ele au caractere similare cu fibroblastele fetale (18), având capacitatea proliferativă ridicată și conducând la o mărire a populației celulare. Experimental, pe culturi de celule (18) s-a demonstrat că fibroblastele din ADPKD pot să crească în mediu de agar moale, trăsătură asociată cu un fenotip fetal și implicit cu transformarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
factorul de creștere transformator), EGF (epidermal growth factor factorul de creștere epidermic) (22). Funcțional, aFGF și IGF I/II au efecte mitogene în stadiul precoce, dar și în cel tardiv al bolii; PDGF și TGF acționează, determinând un important răspuns proliferativ al fibroblastelor în stadiile precoce (mai intens decât cel din stadiul terminal), iar EGF are efect mitogenic mai scăzut asupra fibroblastelor ADPKD, decât asupra fibroblastelor clasice. In vivo, se pare că rolul esențial revine aFGF, care comandă proliferarea celulară interstițială
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
extrem de rare, dacă nu absente; b. stratul extern este dur, rezistent, presărat cu noduli gălbui-cenușii. Acest strat, nu este bine delimitat de țesuturile vecine, în care trimite prelungiri între mușchi și în lungul axelor vasculare. Histologic, se evidențiază leziuni bacilare proliferative active și foliculi tuberculoși. Prin aglomerarea mai multor foliculi, se formează focare de degenerescență cazeoasă. Această porțiune a peretelui este bogată în bacili Koch. Spre deosebire de abcesul cald, în abcesul rece membrana limitantă nu constituie o zonă de apărare a organismului
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
În 1969 se stabilește că Toxoplasma gondii este o coccidie și că pisica este gazda sa definitivă. I.2. MORFOLOGIA ȘI CICLUL DE VIAȚĂ A TOXOPLASMEI GONDII Toxoplasma gondii se prezintă sub trei forme: endozoid (trofozoid, tahizoid), care este forma proliferativă, vegetativă; chistul tisular (bradizoid), rezultant al ciclului asexuat al parazitului; și oochistul, care provine din ciclul sexuat și conduce la formarea sporozoizilor. Endozoidul, ce reprezintă forma invazivă a Toxoplasmei gondii, este ovoid, piriform sau semilunar, asimetric, cu o extremitate mai
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
folat reduse. Cantitatea absorbită după administrarea per os a fost de aproximativ 30%. Forma de administrare parenterală prezintă o eficacitate aproximativ egală cu cea per os. Aceste substanțe, care, în contrast cu acidul folic, nu par a inhiba acțiunea pirimetaminei asupra formei proliferative a toxoplasmei, pot fi utilizate în conjuncție cu ultimul medicament pentru a-i scădea toxicitatea. Efectele toxice ale Pirimetaminei Pirimetamina este un antagonist al acidului folic, ce produce depresia reversibilă și uzual gradată a măduvei osoase. Deși toxicitatea este dependentă
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
traiectul limfaticelor, reflectând resorbția de produse deletere, antigenice sau nu și care se accentuează în cursul chimioterapiei; microfocarele granulocitare sunt frecvente și exprimă reacții imunopatologice de tip ARTHUS, reproduse experimental în supurațiile pulmonare cronice [33]. Vasele interlobulare prezintă leziuni endarteritice proliferative, mezarterite și fibroze, venulite cu pereți îngroșați, care reflectă transportul de produse deletere cu acțiune antigenică sau nu, pe un fond lezional sensibilizat și cu componente de autoîntreținere. În țesutul inflamator de granulație se dezvoltă o neovascularizație arterială bronșică, ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
prin: astenie, anorexie, febră, mialgii, artralgii, prurit, diaree, erupții cutanate, disconfort abdominal, amenoree etc - prin simptome și semne sugestive pentru o afecțiune imună extrahepatică (pot apărea și în evoluție): purpură trombocitopenică, anemie hemolitică, colită ulceroasă, boală celiacă (la copil), glomerulonefrită proliferativă, miopericardită, tiroidită autoimună, diabet zaharat, lichen plan, poliartrită reumatoidă, sclerodermie, eritem nodos, uveită, sindrom overlap etc. - prin semne de ciroză hepatică (20-40% din cazuri). Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice pun în evidență sindrom de citoliză + colestază ușoară-moderată asociată în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
scleroza, hialinoza, incluziuni celulare, infiltrate cu celule inflamatorii, depozite imune etc. Leziunile pot afecta unele structuri ale glomerulului - leziuni segmentare sau afectează întreg glomerulul - leziuni globale. Din punct de vedere histologic NG se pot clasifica astfel: 1. NG cu leziuni proliferative numite glomerulonefrite (GN). Proliferarea poate avea diverse localizări în relație cu etiologia. 2. NG cu leziuni neproliferative pentru care se utilizează termenul generic de glomerulopatii. În acest caz, leziunile includ alte categorii de modificări histologice decât proliferarea. Consecințele leziunilor glomerulare
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
alkilanți (Ciclofosfamida, Clorambucil), Ciclosporina A, Azatioprina, Mycofenolat mofetil. Deși medicația poate avea numeroase efecte secundare severe pe termen scurt, are beneficii reale asupra prognosticului renal și crește supraviețuirea pe termen lung. I. GLOMERULONEFRITE ACUTE Definiție Glomerulonefritele acute (GNA) sunt NG proliferative de diverse etiologii caracterizate clinic prin sindrom nefritic acut. GN ACUTĂ POSTSTREPTOCOCICĂ Epidemiologie Reprezintă prototipul GN acute. Este cea mai frecventă formă de GNA postinfecțioasă (60-68%), cu incidență maximă la copii între 2-10 ani, de sex masculin. Este favorizată de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ciroză hepatică decompensată vascular) 3. diagnostic de formă clinică: pur sau impur 4. diagnostic etiologic: primitiv sau secundar prin PBR. Există mai multe tipuri de NG primitive: glomerulopatia cu leziuni minime, cu scleroză segmentară și focală, glomerulopatia membranoasă, glomerulonefrita cronică proliferativă mezangială, glomerulonefrita cronică membrano-proliferativă. SN secundar poate fi cauzat de: a. medicamente (mercur, heroină, insecticide, bismut) b. alergeni (înțepături de albine, venin de șarpe, polenuri, vaccinuri) c. infecții d. neoplazii e. colagenoze și vasculite f. boli metabolice (diabet zaharat, hipertiroidie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
primele semne de afectare vasculară. Leziunile microvasculare ce caracterizează retinopatia diabetică sunt extrem de heterogene, atât ca aspect, moment al apariției, cât și ca potențial evolutiv, ele putând fi clasificate astfel: - retinopatia neproliferativă (edem retinian, exudate, dilatații venoase, ocluzii vasculare) - retinopatia proliferativă (vase de neoformație) - edem macular clinic semnificativ - boală oculară avansată (hemoragii în vitros, decolare de retină, glaucom neovascular). Tratamentul preventiv constă în obținerea și menținerea echilibrului glicemic optim încă de la diagnosticare, la care se asociază control adecvat al tensiunii arteriale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
termen aplicat acestei etape este „the preparation phase” (faza preparatorie). În următoarele zile și săptămâni, procesele cicatrizării sunt dominate de proliferarea celulară și capilară. Întinderea capilarelor și proliferarea fibroblaștilor în rețeaua de fibrină din plagă constituie elementul esențial constituind faza proliferativă și care în plăgile cu cicatrizare secundară se recunoaște sub aspectul țesutului de granulație. După o perioadă variabilă de timp, activitatea proliferativă în plagă scade progresiv, are loc un proces de retracție, cu apariția unui țesut de rezistență care crește
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
și capilară. Întinderea capilarelor și proliferarea fibroblaștilor în rețeaua de fibrină din plagă constituie elementul esențial constituind faza proliferativă și care în plăgile cu cicatrizare secundară se recunoaște sub aspectul țesutului de granulație. După o perioadă variabilă de timp, activitatea proliferativă în plagă scade progresiv, are loc un proces de retracție, cu apariția unui țesut de rezistență care crește progresiv. În fine, se instalează faza a 3-a de maturație sau diferențiere care durează câteva luni. Pe durata fazei de proliferare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
multe afecțiuni dermatologice: verruca vulgaris, verruca plana, veruci genitale etc. Mai multe afecțiuni ORL: papilomatoză respiratorie recurentă (PRR), polipi laringieni, polipi pe corzi vocale etc. Papilomavirusurile umane (HPV) sunt desoxiribovirusuri mici, care infectează epiteliul stratificat. Deși papilomavirusurile determină adesea leziuni proliferative benigne sau veruci, un subgrup alcătuit din 15-18 tipuri este implicat în etiologia unor leziuni premaligne sau maligne. Posibilul rol al HPV în cancerul cervical a început să fie analizat între 1974-1976 (zur Hausen H. și colab., 1974, zur Hausen
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
HPV cutanate și b) HPV mucoase. Cele cutanate sunt epidermotropice (dau leziuni mai ales plantare sau palmare), cele mucoase afectează mucoasele ano-genitală, orală, faringo-laringiană și a tractului respirator superior (D'Souza G și colab., 2004). HPV mucoase determină adesea leziuni proliferative benigne sau papiloame, există totuși un subgrup de virusuri care determină leziuni premaligne sau maligne (fig. 3). Tabelul 3 sintetizează cele mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
pentru anticiparea complicațiilor bacteriene. Celulele infectate viral ale epiteliului cervical manifestă aderență pentru bacteriile patogene și aceasta explică, în parte, citopatologia de tip infecțios la femeile cu infecție HPV. În plus, infecția macrofagelor scade capacitatea acestora de-a augmenta răspunsul proliferativ al limfocitelor la mitogeni și de-a sintetiza citokine proinflamatorii. Este interesant că mecanismul inhibiției IFN este specific de tip. Această proprietate explică frecvența infecțiilor multiple cu diferite genotipuri. RĂSPUNSUL IMUN SPECIFIC LOCAL ȘI SISTEMIC Răspunsul imun adaptativ necesită câteva
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
multe afecțiuni dermatologice: verruca vulgaris, verruca plana, veruci genitale etc. Mai multe afecțiuni ORL: papilomatoză respiratorie recurentă (PRR), polipi laringieni, polipi pe corzi vocale etc. Papilomavirusurile umane (HPV) sunt desoxiribovirusuri mici, care infectează epiteliul stratificat. Deși papilomavirusurile determină adesea leziuni proliferative benigne sau veruci, un subgrup alcătuit din 15-18 tipuri este implicat în etiologia unor leziuni premaligne sau maligne. Posibilul rol al HPV în cancerul cervical a început să fie analizat între 1974-1976 (zur Hausen H. și colab., 1974, zur Hausen
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
HPV cutanate și b) HPV mucoase. Cele cutanate sunt epidermotropice (dau leziuni mai ales plantare sau palmare), cele mucoase afectează mucoasele ano-genitală, orală, faringo-laringiană și a tractului respirator superior (D'Souza G și colab., 2004). HPV mucoase determină adesea leziuni proliferative benigne sau papiloame, există totuși un subgrup de virusuri care determină leziuni premaligne sau maligne (fig. 3). Tabelul 3 sintetizează cele mai comune forme clinice și genotipurile frecvent implicate. Tipurile de papilomavirusuri umane au fost definite după diferențele în secvența
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
pentru anticiparea complicațiilor bacteriene. Celulele infectate viral ale epiteliului cervical manifestă aderență pentru bacteriile patogene și aceasta explică, în parte, citopatologia de tip infecțios la femeile cu infecție HPV. În plus, infecția macrofagelor scade capacitatea acestora de-a augmenta răspunsul proliferativ al limfocitelor la mitogeni și de-a sintetiza citokine proinflamatorii. Este interesant că mecanismul inhibiției IFN este specific de tip. Această proprietate explică frecvența infecțiilor multiple cu diferite genotipuri. RĂSPUNSUL IMUN SPECIFIC LOCAL ȘI SISTEMIC Răspunsul imun adaptativ necesită câteva
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
de minute să scadă gradual, în timp ce la nivelul țesutului malign progresia captării de FDG se menține și după 60 de minute [13]. PET/CT este însă potențial utilă în diferențierea naturii benign/malign a formațiunilor chistice pancreatice, prin evidențierea modificărilor proliferative [18, 19]. În practica clinică cel mai întâlnit scenariu ce impune recomandarea de PET/CT pentru detecție și diagnostic este dat de creșterea constantă a markerilor tumorali (CEA și mai ales C19-9) la pacienți fără modificări semnificative detectate prin metodele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Liliana Chiorean, Lidia Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/92191_a_92686]
-
115 Inflamațiile parenchimatoase ....................................... 117 Inflamațiile necrotice ................................................... 117 Inflamațiile apoptotice ................................................. 119 Inflamațiile predominant exsudative .................................... 119 Inflamațiile seroase ...................................................... 120 Inflamațiile fibrinoase .................................................. 122 Inflamațiile hemoragice ............................................... 124 Inflamațiile purulente ................................................... 126 Inflamațiile gangrenoase .............................................. 129 Inflamațiile catarale ..................................................... 129 Inflamațiile limfomonocitare ....................................... 131 Inflamațiile cristaline ................................................... 132 Inflamațiile predominant proliferative .................................. 132 Inflamațiile limfohistiocitare ....................................... 132 Inflamația macrofagică ................................................ 135 Inflamațiile plasmocitare și limfoplasmocitare ........... 135 Inflamațiile eozinocitar-eozinofilice ............................ 136 Inflamațiile mastocitare ............................................... 138 Inflamațiile fibroase ..................................................... 139 Inflamația mixomatoasă ............................................... 139 Inflamațiile granulomatoase ........................................ 140 Morfogeneza granulomului infecțios ........................... 141 Morfogeneza granulomului de corp străin inert .......... 146 Morfogeneza granulomului
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Slauson, 2002Ă. La început a fost considerată că o reacție de apărare a organismului, predominant parenchimatoasa (Virchowă sau vasculara (Cohnheimă. Paul Riegler (1912Ă a emis conceptul că în orice inflamație se pot evidenția trei tipuri de reacții: alterative, exsudative și proliferative, dintre care unul este predominant. În vorbirea curentă se face adesea sinonimie între inflamație și infecție. Este adevărat că majoritatea inflamațiilor au ca punct de plecare infecția, dar agenții infecțioși reprezintă doar o parte din factorii generatori de inflamații, grupa
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]