2,009 matches
-
Running”, compusă de Cornel Ilie. În 2012 lansează single-ul "„Fever”". Cântăreața câștigătoare a multiple distincții și merite naționale (vezi aici), Dâlma a fost aclamata pentru vocea să "„puternică, flexibilă, care o ajută în diferite genuri muzicale, timbrul curat și pronunția corectă a limbii engleze”". s-a născut la data de 18 mai, 1985 în orașul Brașov, având ascendenți de origine maghiară. Calitățile sale interpretative au fost remarcate încă din copilărie de către părinții și profesorii săi, primul rol fiindu-i încredințat
Dalma Kovács () [Corola-website/Science/314782_a_316111]
-
Jalal ad-Din era numit de obicei Mawlana adică „Maestrul (Stăpânul,Îndrumătorul)Nostru”. A primit acest nume emblematic,pe când era doar un copil,de la tatăl său care a fost uimit de sfințenia sa precoce. Așa este invocat în toată Turcia(cu pronunția turcească “Mevlana”). Deseori se adaugă “din Rum”-din Anatolia (bizantină)-căci acolo și-a petrecut cea mai mare parte a vieții. Întreaga lume musulmană îl cunoaște sub numele de Rumi. E foarte greu să despărțim,în biografia lui Mawlana Jalal
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
de sex anal sau oral (vezi Paragraful 175), ci se referă doar la bestialitate. La fel se întâmplă și în limba polonă, sodomia. Cuvântul norvegian "sodomi" păstrează ambele sensuri. În limbile arabă și farsi, cuvântul pentru a desemna sodomia, لواط (pronunție arabă: liwăț; pronunție persană: lavât), este derivat din aceeași sursă ca în cultura occidentală, cu aproape aceleași conotații ca în engleză (referindu-se la practicile interzise de Coran). Legătura directă este cu Lot (لوط Lūț în arabă), iar o interpretare
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
sau oral (vezi Paragraful 175), ci se referă doar la bestialitate. La fel se întâmplă și în limba polonă, sodomia. Cuvântul norvegian "sodomi" păstrează ambele sensuri. În limbile arabă și farsi, cuvântul pentru a desemna sodomia, لواط (pronunție arabă: liwăț; pronunție persană: lavât), este derivat din aceeași sursă ca în cultura occidentală, cu aproape aceleași conotații ca în engleză (referindu-se la practicile interzise de Coran). Legătura directă este cu Lot (لوط Lūț în arabă), iar o interpretare ad litteram este
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
în Țara Sfântă din 1815 scria Caipha, iar preotul William John Woodcock care a vizitat țara în 1848 scria la fel Caypha. La începutul secolului al XX-lea, Gottlieb Schumacher a propus ortografia latină unică Haifa, care se potrivește cu pronunția arabă حَيْفَا și cu cea greacă Χάιφα. Ea a fost adoptată mai întâi de locuitorii coloniei germane din oraș și apoi s-a generalizat. Începuturile așezării se pierd în negura veacurilor. O parte din
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
sfârșit. Din cauza faptului că în scrierea ebraică veche nu se scriau vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu "Tetragrammaton" sau cu "Adonai" (Domn), nu se poate cunoaște cu exactitate pronunția inițială, unii considerând că aceasta a fost pierdută. Variante de pronunție și transcriere pot fi: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh, Iehova. Oricum ar fi, Numele divin este inclus în numeroase alte nume purtate de israeliți și ultilizate și de
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
vocalele și deoarece evreii considerau numele יהוה tabu (este interzis să fie rostit de către profani), înlocuindu-l cu "Tetragrammaton" sau cu "Adonai" (Domn), nu se poate cunoaște cu exactitate pronunția inițială, unii considerând că aceasta a fost pierdută. Variante de pronunție și transcriere pot fi: Iahve, Iahveh, Iahweh, Yahwe, Yahweh, Yahoweh, Iehova. Oricum ar fi, Numele divin este inclus în numeroase alte nume purtate de israeliți și ultilizate și de alte popoare, inclusiv de cel român. Cel mai ilustru dintre ele
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
spune că de fapt nu Dumnezeu, ci Satan, este acela care îi sugerează lui David recensământul cauzator de ciumă. Conform vechii tradiții orale a evreilor, sau Cabala, există un cuvânt sacru ce dă muritorului care reușește să îi descopere adevărata pronunție cheia tuturor științelor divine și umane. Fiecare literă din alfabetul ebraic are o triplă semnificație, reprezentând în același timp trei lucruri: un semn grafic, un număr (numărul de ordine al literei în alfabet) și o idee. Așadar, a combina literele
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Limba aimara are doar trei perechi de vocale: a, i, u. Fără diacritice aceste vocale sunt pronunțate scurt, iar cu tremă, lung (ä, ï, ü). În combinație cu consoane uvulare (q, q', qh, x) are loc o mutație fonetică în pronunția vocalelor i și u ( → , → ). Aimara nu are diftongi, iar două semivocale (w și y). Limba aimara are 26 de foneme consonantice (două dintre ele fiind semivocalele și ). Oclusivele sunt grupate în trei perechi: oclusive surde, oclusive aspirate și oclusive glotalizate
Limba aimara () [Corola-website/Science/325813_a_327142]
-
întâlnit numeroase ruine din piatră.Ba chiar a ajuns să găsească gravuri pe acele pietre simbolizând obiecte vestimentare incașe decorate cu motive andine. În plus, a speculat faptul că numele de „Guyana” ar putea proveni de la Incașul Huyana Capac, întrucât pronunția lor este identică. A mai adăugat că unele etnii vorbeau o limbă înrudită cu limba quechua și că fizionomia celor care aparțineau civilizației Yanomami era asemănătoare cu cea a populațiilor andine. Din 1990 pâna în 1993 au durat pregătirile și
Eldorado () [Corola-website/Science/305538_a_306867]
-
s-a crezut că este mediul în care acționau și comunicau zeitățile. ""-ul se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic și legătură de date. Pronunția e întrucâtva asemănătoare cu pronunția cuvântului Internet, a nu se confunda! "Ethernet"-ul este standardizat de IEEE în seria de standarde IEEE 802.3. Aceste standarde permit transmisia datelor prin mai multe medii fizice, cum ar fi: "Ethernet"-ul a
Ethernet () [Corola-website/Science/313701_a_315030]
-
mediul în care acționau și comunicau zeitățile. ""-ul se definește printr-un șir de standarde pentru cablare și semnalizare electrică aparținând primelor două niveluri din Modelul de Referință OSI - nivelul fizic și legătură de date. Pronunția e întrucâtva asemănătoare cu pronunția cuvântului Internet, a nu se confunda! "Ethernet"-ul este standardizat de IEEE în seria de standarde IEEE 802.3. Aceste standarde permit transmisia datelor prin mai multe medii fizice, cum ar fi: "Ethernet"-ul a început să se răspândească începând
Ethernet () [Corola-website/Science/313701_a_315030]
-
formă de semne chinezești, a fost introdusă în Japonia, prin intermediul Coreii, în secolul al VI-lea d.H. Japoneza se scria pe atunci numai cu semne chinezești, și se numea "kanbun", un fel de a scrie, care cu semne ajutătoare pentru pronunție, a fost folosit, cu unele modificări minore, începând cu literatura "setsuwa" din secolul al IX-lea până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de cele două scrieri kana, kanji reprezintă o noțiune, fiind numite și „ideograme”, „logograme”, „fonograme” etc.
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
dintre aceste „mini-semne” care dau înțelesul de bază al semnului kanji, și conform cărora sunt clasificate în dicționarele de kanji, se numesc „radicale”, . Celălalt element, în cazul semnelor compuse din două „mini-semne”, arată de obicei cum se citește compusul după „pronunția chinezească”, care de cele mai multe ori nu este identică cu „pronunția japoneză” a cuvântului. De-a lungul timpului au fost inventate și un număr de semne kanji în Japonia, care se numesc , de exemplu („muncă”) sau („defileu”). Multe semne kanji au
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
kanji, și conform cărora sunt clasificate în dicționarele de kanji, se numesc „radicale”, . Celălalt element, în cazul semnelor compuse din două „mini-semne”, arată de obicei cum se citește compusul după „pronunția chinezească”, care de cele mai multe ori nu este identică cu „pronunția japoneză” a cuvântului. De-a lungul timpului au fost inventate și un număr de semne kanji în Japonia, care se numesc , de exemplu („muncă”) sau („defileu”). Multe semne kanji au două sau mai multe feluri de a fi citite, ele
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
a fi citite, ele putând fi împărțite în două grupe: Aproape toate semnele kanji (cu excepția unor semne "kokuji") au una sau mai multe citiri "on-yomi", dar nu toate au citire "kun-yomi". Faptul că aceleași semne chinezești pot avea mai multe pronunții diferite se datorează faptului că ele au fost importate în Japonia diferite epoci și din diferite regiuni al Chinei, unde pronunțiile sunt/erau diferite. Pronunția semnului depinde de celălalt semn kanji cu care intră în combinație. Conform legendelor japoneze, un
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
mai multe citiri "on-yomi", dar nu toate au citire "kun-yomi". Faptul că aceleași semne chinezești pot avea mai multe pronunții diferite se datorează faptului că ele au fost importate în Japonia diferite epoci și din diferite regiuni al Chinei, unde pronunțiile sunt/erau diferite. Pronunția semnului depinde de celălalt semn kanji cu care intră în combinație. Conform legendelor japoneze, un învâțat chinez, pe nume Wani (王仁, în limba coreeană "Wang-In", în limba chineză "Wang-Ren") care locuia în provincia coreeană Paekche, a
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
dar nu toate au citire "kun-yomi". Faptul că aceleași semne chinezești pot avea mai multe pronunții diferite se datorează faptului că ele au fost importate în Japonia diferite epoci și din diferite regiuni al Chinei, unde pronunțiile sunt/erau diferite. Pronunția semnului depinde de celălalt semn kanji cu care intră în combinație. Conform legendelor japoneze, un învâțat chinez, pe nume Wani (王仁, în limba coreeană "Wang-In", în limba chineză "Wang-Ren") care locuia în provincia coreeană Paekche, a introdus semnele chinezești în
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
tōyōkanji"), acest număr fiind schimbat în 1981 la 1.945 (numite "jōyōkanji"). Aceste semne se învață în timpul învățământului obligatoriu (clasele I-IX). Ziarele le folosesc de obicei doar pe acestea, iar când este nevoie folosirea unor semne kanji în afara acestora, pronunția lor este redată cu semne kana. Mai există și un set de 985 de așa-numite semne "jinmeiyōkanji", care pot fi folosite numai pentru nume proprii. În general, semnele kanji corespund semnelor chinezești tradiționale. Unele semne kanji au fost însă
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
semnelor kanji, îți poți da seama pentru ce grup de vârstă este intenționat textul respectiv. Poeți de la curtea imperială au început prin secolele al VII-lea și al VIII-lea să folosească semnele chinezești independent de înțelesul lor, doar pentru pronunție, pentru a crea efecte estetice în poeziile lor. Încetul cu încetul, s-au cristalizat astfel de semne standard pentru fiecare silabă japoneză. Acest mod de a scrie (Man’yōgana) era însă foarte ineficient, deoarece cuvintele japoneze, deseori polisilabice, necesitau multe
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
folosit doar rar. În scrisori nu se folosesc multe semne kanji, din respect față de destinatar, față de care ar fi un act de impolitețe să-ți etalezi cunoștințele de semne kanji. Când într-un text se folosesc semne kanji mai rare, pronunția lor se scrie cu hiragana deasupra (sau pe partea dreaptă în cazul scrisului vertical). Aceste semne hiragana se numesc "furigana". Semnele au fost inventate de niște călugări budiști, în special cei din secta "Songoku", ele folosind la început ca ajutor
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
nume străine, sau pentru scoatere în evidență (ca și semnele cursive în multe limbi care folosesc alfabetul latin). În ultimii ani, și numele coreene (care înainte vreme japonezii le scriau cu semne kanji) sunt redate cu katakana pentru a reda pronunția originală. Numele științifice ale plantelor și ale animalelor sunt și ele de obicei redate cu semne katakana. În dicționare, katakana este folosită pentru redarea pronunției "on-yomi" a semnelor kanji. sunt literele alfabetului latin folosite în limba japoneză. Literele latine au
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
înainte vreme japonezii le scriau cu semne kanji) sunt redate cu katakana pentru a reda pronunția originală. Numele științifice ale plantelor și ale animalelor sunt și ele de obicei redate cu semne katakana. În dicționare, katakana este folosită pentru redarea pronunției "on-yomi" a semnelor kanji. sunt literele alfabetului latin folosite în limba japoneză. Literele latine au fost introduse în Japonia în principal de către misionarii portughezi iezuiți, care au mers în Japonia la puțin timp după descoperirea Japoniei de către europeni în anul
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
și ゑ respectiv ヰ și ヱ), semnele au fost înlocuite cu vocalele "i" și "e" (い și え respectiv イ și エ) . Doar "wo" (を respectiv ヲ) mai este folosit și acum, dar numai ca particulă pentru obiectul direct, cu toate că pronunția este identică cu vocala "o". Deoarece această particulă este întotdeauna scrisă cu semn hiragana, semnul omolog katakana a dispărut practic și el. Toate celelalte utilizări ale semnului "wo" au fost înlocuite cu semnul "o". Semnele nefolosite după 1945 sunt redate
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
pe o listă de exemplu, pe lângă tabelul celor 50 de sunete mai este folosit și așa-numita ordine . Ea este un „alfabet” din a doua jumătate a secolului al X-lea, în forma unei pangrame. Semnele katakana din pangramă redau pronunția originală din perioada aceea. Astăzi unele cuvinte sunt pronunțate diferit. Semnul "n" lipsește și el, el neexistând pe vremea aceea (înainte vreme se scria "mu" unde astăzi se scrie "n", ceea ce este cazul și în poezia de mai sus). Poezia
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]