1,085 matches
-
Nu vrea nimeni să se ajungă la evenimente nedorite, precum sinuciderile În serviciul de gardă, dezertări sau mai știu eu ce. E bine să prevenim asemenea lucruri, să nu ajungem să se Întâmple să trageți unii În alții, să vă proptiți țevile În gură sau s-o luați la goană fără acte-n regulă spre case. În urma colaborării cu cei din Ministerul Învățământului, s-a ajuns la concluzia că stagiul militar obligatoriu are o foarte Însemnată latură pedagogică. Iar În cadrul pedagogiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șiroaiele ce li se scurgeau În chică și pe fețe Își aruncau Înjurături și amenințări, dar nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și se opinti În pedale. După un timp, Începu să coboare Încet, cu frâna de motor, coasta dinspre Dunăre a satului. Motorul duduia și scotea fum. La un hop mai adânc, mașina sări din viteză și luă avânt. Cătănuță Își propti amândouă picioarele În pedala lată de frână, dar nu se Întâmplă nimic. Nici volanul nu-l asculta. Trăgea de el cu furie și disperare, Însă mașina nu-și schimba direcția. Viteza creștea. Cătănuță izbi ușa cu umărul și se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scurgea sânge pe obraji. Mașina părăsi drumul, trecu printr-un gard de uluci putrede, străbătu o curte plină de buruieni, dărâmă o casă de paiantă și un coteț și se repezi spre lanul de porumb timpuriu de la poalele coastei. Se propti cu roțile din față Într-un șanț, se dădu peste cap, se rostogoli de câteva ori și se aprinse, cu o bubuitură de obuz. Soldatul Cătănuță ședea, cu ochii spre Baltă, În buruienile din curtea unui poet și pictor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
turna apă lui Făt-Frumos, care Își clătea paloșul de sânge. Avea cizme până la genunchi, chimir lat de piele, cușmă cu pană de păun peste pletele negre care Îi cădeau pe umeri. Se așeză, bătrânește, pe un scaun cu trei picioare, propti sabia pe un butuc gros și Începu s-a ascută fără grabă, cu o gresie lungă și cenușie. Ceva mai Încolo, zâne vesele roteau o horă fără să atingă pământul. Înainte să li se lipească din nou pleoapele, băieții văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta micilor golani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l duc prin alte părți, că aici, În sat, nu se Înghesuie muierile, că se cam aude. Și plătesc bine, domnule!” mai zise, scoțând din buzunarul de la piept un teanc de sute și izbind cu el, parcă În scârbă și proptit de neputință, de măsuța de lemn cu trei picioare. Apoi, ca și cum ar fi vrut să schimbe vorba, Începu să se intereseze de viața artistică: „Și cum merge treaba? Șarpele mai trăiește, doamna mai are alea lucitoare pentru urcat pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu dispreț, arătându-și privitorilor deznădejdea de a fi obligat să lucreze cu asemenea personal sărac de minte. „Adică să-l ții bine, dobitocule!” „Păi de ce nu zici, bre, așa? Uite acușica!” După ce se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lipiseră cu grijă de marginea scăunelului și le aprinseseră. Cu un oftat care arăta un mare sacrificiu, Baronu adusese și unul dintre lucrurile sale cele mai de preț: lanterna cu baterie pătrată pe care o folosea la vânătoarea pe Întuneric. Proptea sfoara de lumină În ochii guguștiucilor care stăteau pe cuib și clipeau ca tâmpiții, orbi, fără să aibă Îndrăzneala de a se mișca. Trăgea cu praștia În ei până Îi nimerea. Mamă-sa făcea pe urmă ciulama cu mămăligă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În când, din pricina frigului, dar și a bătrâneții, se ducea să se ușureze. Își alesese un loc lângă gardul Înalt și plin de fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la un bărbat ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venea miros de iasomie, miere și scorțișoară, semn că prin preajmă trecuse ori se afla cea mai frumoasă zămislire a firii - Marianti. Moșul cu sufletul bubos bălmăjește ceva și se repede afară. Mă ridic și eu cu mare trudă, Îmi proptesc bastonul peste prag și ies În curte, curios să văd până unde-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită În țărâna pe care o călcaseră tălpile ei. Ceva mai Încolo, În timp ce el și gazda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bubos bălmăjește ceva și se repede afară. Mă ridic și eu cu mare trudă, Îmi proptesc bastonul peste prag și ies În curte, curios să văd până unde-l duce mârșăvia: stătea ca la biserică, În genunchi și cu fruntea proptită În țărâna pe care o călcaseră tălpile ei. Ceva mai Încolo, În timp ce el și gazda ciocneau pahare cu vin roșu, iar eu beam sirop de vișine cu sifon, desfrânatul vorbea ca pentru el și nu mai contenea: «E prea frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dus, zâmbind Încrezător, căci Îmi Închipuiam c-o să mă trimită după ziare și țigări. „Întoarce-te!” mi-a poruncit când am ajuns În fața lui și eu am făcut Întocmai. Apoi, scurt, mi-a tras șapca pe ochi și mi-a proptit un vârf de pantof chiar În noadă. M-a curentat pe toată șira spinării durerea și mi-a explodat În creieri. Oricât m-am străduit să le opresc, din ochi au țâșnit lacrimi. Norocul meu că nu se vedeau din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai puțin curat, dar al naibii de eficient și, presupun, nedureros. În afară de faptul, Însă, că nu-mi era la Îndemână o armă și nici n-aveam cum să fac rost de una, mi-a venit În minte cum Încercasem, o dată, să-mi proptesc un glonț În scăfârlie și nu izbutisem. Era pe vremea când mă pregăteam, ca ostaș, să-mi apăr țara cu prețul vieții. Abia mă Întorsesem din concediu - singura mea ieșire oficială În cele nouă luni de serviciu cu termen redus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe trăgaci și am Îndreptat țeava cu cătarea Înaltă către cerul gurii. Vedeam cum, cuminte, percutorul aștepta să izbească micuța capsă din fundul cartușului; scânteia avea să aprindă praful de pușcă; imensa presiune urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
greșise cu vreunul de pe la oraș unde, o vreme, lucrase Împreună cu bărbatu-său legiuit pe un șantier) și avea În toată ființa lui ceva dintr-un porc uman respingător. Când jucam fotbal cu ăsta, se pricepea aproape cu desăvârșire să-mi proptească nenorocitele alea de crampoane pe gleznă ori pe fluierul piciorului. Era un război surd căci, știind că ghetele lui erau făcute pentru un teren de iarbă, iar nu pentru țărâna și prundul (pe care aluneca al naibii, ca pe rotile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pic la opintelile mai nărăvașe. Deodată, domnișoara te strânge, spăimoasă, cu mânuța rece de ceafă. Fără să te desprinzi din suava Împreunare, Întorci capul și dibuiești prin Întuneric silueta unuia care bănănăie prin curte. Înșfaci lanterna, o aprinzi și-i proptești lumina În ochi. Ăla clipește ca un dobitoc, Își Îngustează privirea și se ferește de șuvoiul luminii cu palma. Îți Îngroși cât poți glasul și-l gonești: „Pleacă, mă, dracului de-aicea!”. Deși beat, dobitocul pricepe ce se Întâmplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În zilele noastre s-ar putea lua condamnări de către cei răspunzători de ani mulți la ocnă - Zidaru le ajuta pe fete să se urce pe roată și apoi să se salte peste oblonul Înalt, din lemn. Cu acest prilej, Își proptea palmele pe bucile lor sau, În glumă, le Împingea cu capul și-și vâra nasul prin ascunzișurile cele mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două localități. Cursa a fost de-a dreptul infernală, Însă urmăriții au profitat de faptul că brutele n-aveau cum să depășească, mulțumită pădurii ce se Învecina strâns cu ambele părți ale drumului. Din pricina zgâlțâiturilor, maseurul echipei noastre s-a proptit greșit de un oblon și și-a rupt o mână. Dar nu aceasta avea să fie cea mai Însemnată pierdere. După ce fiarele turbate au renunțat la goana În urma căreia n-aveau cum să iasă victorioși, eroicii noștri expediționari au oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la sfârșitul meciului o mamă de bătaie cum nu s-a pomenit de la Facerea lumii Încoace. În vreme ce se purtau aceste - filozofice, În cele din urmă - discuții, Baronu adormise În poartă de-a-mpicioarelea, cu capul sprijinit de bară și cu un cot proptit Într-un ochi al plasei laterale. Unii, care se aflau În apropiere, se jură că l-au auzit sforăind. Adversarii au ținut cont de avertizările publicului și au dat o grămadă de goluri (unii spun că s-a ajuns până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plină de cadavre de animale În stare incipientă sau mai avansată de putrefacție; În casa a doi bătrâni pensionari din Învățământ au Început să moară ceasurile; un nefericit conducător auto a negociat greșit curba În unghi drept din mijlocul satului, proptindu-se În fundul autobuzului În care se Îmbarcau pașnic călătorii - aceștia, furioși, i-au aplicat o corecție corporală imprudentului șofer din pricina celor cinci găini făcute una cu pământul sub roțile vehiculului scăpat de sub control, În timp ce așteptau, legate de picioare, să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nemernicului. Se răstise la tușa Tinca, mama poetului, și se repezise spre odaia În care sălășluia monstrul, odaie botezată birou de lucru, trudă, chin. Primul obiect de care dăduse cu ochii după ce Împinsese cu umărul ușa fusese vârful de pin proptit Într-un colț. În ramurile lui atârnau, legate cu firicele de sfoară de cânepă, covrigi rotunzi și uscați, mere, gutui, nuci Învelite În poleială păstrată de la ambalajele de ciocolată și un fel de mici icoane pictate În acuarelă și Înfățișând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dor de cineva sau ceva. Despre Foameangât se zvonea prin cazarmă că era nepotul de frate al unui general și că marele grangur trăsese o grămadă de sfori - inclusiv pe la comisiile medicale - ca să-și scoată protejatul ofițer și să-l proptească nu - cum s-ar fi cuvenit - la comanda vreunui pluton de răcani, ci Într-un post călduț din Statul Major al regimentului. Mila pe care o provoca soldaților fața lui de cârnat și evidenta lui sărăcie de minte era alungată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]