4,062 matches
-
la soare; curăța legume. O auzii spunându-i nurorii sale: „Ne-a speriat pe toți. De l-ar strânge Dumnezeu, să se liniștească!“ Cred că-i spusese doctorul că eram pierdut. Asta nu m-a mirat în vreun fel. Ce proști sunt oamenii! O oră mai târziu, îmi aduse infuzia. Plânsese atât de mult, că ochii îi erau roșii și umflați, dar de față cu mine se strădui să zâmbească. Jucau teatru! Toată lumea juca teatru cu mine și cât de stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
prieten mai tînăr al dispărutului ( Între noi erau circa 26 de ani!), ci și din dorința de-a nu mistifica istoria teatrului românesc. Altfel, repet, amintirile popularului Mitică conțin multe secvențe interesante, bine scrise : spre exemplu, povestea spectacolului lui Pintilie Proștii sub clar de lună, ori a Clipelor de viață montat de Ciulei. Amintirile cu sufleuri ( „iată o meserie care În teatrul francez nu mai există, demult!”). Cele două turnee În Rusia, „țara portarilor”. Amintirile sale de băutor, printre bețivi. Portretul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor muntene”. Dintr-un vechi interviu cu Valentin Silvestru rețin o idee profitabilă :” Fantomele, În teatru, nu mor niciodată!”. Chiar! „Eu am Început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. CÎnd voi isprăvi-o, nu știu!” - Îi scria Ion Creangă, lui Eminescu, În toamna anului 1877. Iar Înainte de-a muri, i se confesa editorului său, Grigore I. Alexandrescu :” Hei, dacă voi mai trăi
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uită rolurile cu adevărat mari, cu care rămîi În istoria teatrului, relatîndu-se secvențe din timpul filmărilor la telenovele, ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ vic
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
relatîndu-se secvențe din timpul filmărilor la telenovele, ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ vic torios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
actriță doar de pe ecran, nu ar putea-o bănui de atîta umor și teribilă parșivenie... Prin anul 2001, parcă, am editat, Împreună cu amicii Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc o parte din corespondența noastră, Într-un volum intitulat Epistolar cu trei proști. Volum pe care nu l-am oferit decît prietenilor pa sionați, ca și noi, de ludic. Atunci, profesorul Ștefan Cazimir a zis, măgulitor pentru noi, că a văzut mulți proști să facă pe deștepții, dar nu găsește rostul unui deghizament
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din corespondența noastră, Într-un volum intitulat Epistolar cu trei proști. Volum pe care nu l-am oferit decît prietenilor pa sionați, ca și noi, de ludic. Atunci, profesorul Ștefan Cazimir a zis, măgulitor pentru noi, că a văzut mulți proști să facă pe deștepții, dar nu găsește rostul unui deghizament invers. I-am servit ca (,) contra-argument faptul că marele actor BÎkov a propus Înființarea unui partid al proștilor. Dar recent am descoperit și o carte cu un titlu care m-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
profesorul Ștefan Cazimir a zis, măgulitor pentru noi, că a văzut mulți proști să facă pe deștepții, dar nu găsește rostul unui deghizament invers. I-am servit ca (,) contra-argument faptul că marele actor BÎkov a propus Înființarea unui partid al proștilor. Dar recent am descoperit și o carte cu un titlu care m-a uns la inimă : Cum am devenit prost - a tînărului autor francez M.Page. E bine să fim uniți, nu?!... Îmi pică-n mînă un număr vechi din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
avea doar o întrebare și gata, se putea apuca de lucru. Așa că nu așteptă și o puse imediat, într-un mod mai eliptic, dacă nu de-a dreptul ocult: Și... matale ai aflat ceva dă sâmbătă?". "Adică ce?", făcu pe prostul nea Tăsică, rol care îi ieșea întotdeauna perfect. "Adică ce?", îl ironiză nerăbdător Petre. "Ce te faci, bre, chinez? Adică e nunți mai întocmite sau..." "E nunți dă nunți, tată! Numa' baștani, unu și unu." Portarul scuipă sceptic printre dinți
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi om fi proști și nu știm." "Băi, Relule, o știm noi, oamenii serioși, oamenii destupați, da' poporu' ăsta dă melteni e prost, dom'ne, bâtă dă prost! Imediat pune botu' la vrăjeală. C-așa-i românu', bou și putoare. Pă cinstite! N-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Șefu', da' ăsta nu-i joc, ăsta-i chinuială pă față! E un joc pentru cineva extraordinar dă dăștept". Dorinel adăugase cu satisfacție evidentă, asumându-și o afirmație pe care ceilalți nu îndrăzneau să o rostească: " Din fericire, noi suntem proști bâtă! Așa că n-o să-l jucăm niciodată". Am încercat să-i încurajez, dar, deși făceau eforturi, tot nu pricepeau nimic. În cele din urmă, m-am resemnat. Mi-am amintit că Tom, scriitorul din axa mazetelor, nu reușise să se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-un trecut îndepărtat, gravidă cu vreun „ciumete” din Zalău și avortase, iar acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare rău să gândești așa. O alegorie nu poate fi supusă scalpelului rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și mă făcea să accelerez tropăitul devenit vacarm, minute în șir spre disperarea mătușii, până decidea unul din tutori ca să-mi distragă atenția și eventual, să mă aducă de acolo. Atunci plângeam și-i făceam pe toți cei din jur proști sau îi împingeam împroșcându-i cu vorbe de aur (ceva cu p. m.) așa cum mă învățase o colegă de salon de la spital, unde fusesem internat la vârsta de doi ani. Atât de mult mă fascinaseră vorbitorii cutiei miraculoase, încât mai târziu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Sfântu’ Așteaptă! La auzul acestor cuvinte, cărăușii au privit către moș Dumitru, cu întrebarea în priviri: „I-auzi, moș Dumitre! Ne lasă așa cu buza umflată?” Moș Dumitru a înțeles întrebarea nerostită: Da’ tu, Pâcule, crezi că ți-ai găsit proști? Dă-i drumul! Nu te preface că nu știi dincotro bate vântul! Văd eu că nu am spor s-o trag pe dreapta în seara asta... Așa că am să merg mai departe cu povestea. Apoi după ce Vasile Căpitanu i-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu rachiu sau ulcica cu vin la nas și mă întrebam de ce? I-o fi mirosind ceva rău? Și când colo el adulmeca aroma băuturii precum copoiul de vânătoare urma cerbului. Și nu spunea nimic pezevenchiul. Ne lăsa să murim proști dacă nu-l împingea căldura de afară să ceară vin rece - l-a tachinat moș Dumitru. Cu alte cuvinte, Costache, ia aminte ce fel de vin ne dai și cât de rece trebuie să fie, pentru că altfel dai de-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intrat la Aizic. Uite aici socoteala încărcăturii. După o scurtă privire peste hârtii, angrosistul a comentat în felul lui: Măi, măi! Ați încărcat ca în zilele cele bune! Nu vă gândiți la bietele dobitoace... Da’ ce mă mir eu ca prostul? Ce? Moș Dumitru și cu Pâcu încărcau mai puțin pe vreme rea? Ferita Sfântului! Ei știau una și bună... Atâta îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sărbătorile voastre de Crăciun și Anul Nou să vă pot da un șfanț în plus peste cei cuveniți. Da’ asta să n-o luați ca o făgăduială. N-o luăm nici într-un fel, pentru că vorba ceea: „Deșteptul făgăduiește și prostul trage nădejde”. Să ne rugăm ca să încheiem anul bine și om mai vedea noi... Până atunci însă să vedem ce avem de luat săptămâna asta. Îndată aflăm. Numai să adăugăm și transportul de astăzi... Așa... Și Aizic, cu plaivasul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
M-am speriat și m-am sculat să plec... „Stai! Unde pleci, Ioane? Nu ești tu fratele meu de suferință? Da! Da! Ești fratele meu, Ioane! Uite ce zic eu - zice el - uite ce zic: dacă tot am rămas de proști, hai să ne facem frați de cruce! Frați de cruce ne facem! Am zis!!!” Când a terminat de vorbit, a smuls custura din lemnul mesei, și-a suflecat mâneca cămeșii până la cot și cât ai clipi, și-a făcut pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mitruță, băgându-i țeava puștii sub nas unuia dintre ei. Nuuu...n-avem pistol - a răspuns acesta tremurând ca varga, ceea ce putea să însemne că frica luase locul curajului. Dar cu ce ați tras în felinare? Cu pietre? Măi, da’ proști ne cred aiștia - a comentat Cotman furios gata-gata să le aplice câte un pumn, poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu mă supăr și mai tare decât sunt! Uite... acolo - a scâncit hoțul, arătând locul cu capul. Și zi așa... Hai să le stingem felinarele și pe urmă pe ei cu baltagele! Să știți că nu sunteți chiar așa de proști cum se pare la prima vedere. Numai că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, vericilor - a continuat Puicuță monologul. Amnar cotrobăia prin omăt cu coada biciului, dar fără rezultat. Pune-l pe el să umble în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
târg - a venit, împleticit, răspunsul. La care - a întrebat Cotman, cu glas aspru. Peste drum de angrosistul Aizic este o crâșmă. Acolo i-am dat - a răspuns cel la care au fost găsiți banii. Da’ știi că aiștia nu-s proști? Ședeau acolo la căldurică, cu rachiuașul și cu mâncărica dinainte, și ne pândeau. Când noi ieșeam de la Aizic, hop și ei în urma noastră, ca umbra - a comentat Puicuță spusa hoțului. Și caii de unde îi aveți - i-a întrebat Mitruță. I-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
al lor e al lor, al șmecherașilor ăstora cu ofertele, la ei mă gândesc: plachetele acelea onorifice sunt chiar frumoase, nicidecum kitschoase, au un design onorabil, parol. Am văzut una aievea pe perete, în biroul unui amic poet. Dar, ca prostul, m-am simțit, un pic jenat și m-am făcut că n-o văd. Când - nu-i așa? - normal și cuviincios ar fi fost să-l felicit...
Titluri cu tarif by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9199_a_10524]
-
în Satele Unite și a contaminat o parte importantă a establishment-ului intelectual, ceea ce, mai nou, a generat și o reacție de autoderiziune, pentru că anglo-saxonii au această formă de recul creator care face în așa fel încât nu pot fi proști pentru mult timp! Prostia franceză superioară, afectată, pretențioasa, abila, dialectica nu duce la nici o sancțiune, dimpotrivă autorul este promovat și respectat. Așa că, de ce să nu scrie, si de ce să nu scrie orice!?
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
asemenea discuții. — Te iubesc, spuse Christina. — De ce mă iubești? Întrebă Vic nedumerit. — Fiindcă nu ești chel. Dacă aveai chelie nu te-aș fi putut iubi. — Oamenii cu chelie vor constitui o asociație și vor protesta. — Ah, tu nu Înțelegi nimic, prostule! - și Închise. Căci urma să plece, În cîteva minute, la studioul de radio. Avea Întîlnire cu un misionar american care susținuse În sălile de cinema din Baakho și din alte cîteva orașe o serie de conferințe pe teme religioase, fără
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]