856 matches
-
bine? Mi-a povestit doar că el o simpatiza, dar ea l-a refuzat... Să fi rămas prieteni doar în baza respectului reciproc? Nu au avut ei altă relație? De fapt, de ce-mi pun eu tot felul de întrebări prostești? S-a întâmplat înainte de a mă cunoaște pe mine... Nu am niciun drept să-l bănuiesc ori să-l acuz de lipsă de... De ce? De sinceritate sau de loialitate... Aș fi absurdă. Trecutul lui îi aparține, așa cum al meu îmi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cordialitate, chiar cu oarecare umbră de ironie îndepărtată, însă cu o politețe grabnică, respectuoasă: - Va să zică dumneata ești Felix de care ne-a vorbit atâta domnișoara Otilia! - Este băiatul doctorului Sima de la Iași, completă în șoaptăbătrînul, frecîndu-și mâinile, cu un râs prostesc. - Da, da, da! adăugă Pascalopol, părând a căuta în memorie și, cu un zâmbet grațios, care îi descoperi o dantură bine reparată, abandonă ușor mâna tânărului. Otilia opri pe Felix în fața femeii mai mature. Era o doamnă cam de aceeași
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sfârc de picior în locuri de pierzanie nu pusese, iar de înscris, se înscrisese nu la una, ci la două și, dacă ar fi avut poftă, poate chiar la cinci facultăți. O făcuse? Făcuse. Așteptase să vadă dacă doar închipuire prostească fusese, dar când pe coridoarele școlilor celor înalte, pogoane cu foi albe răsăriră, iar pe două dintre ele, cu caligrafie atent distilată, își descoperi numele de cal breaz, Ulpiu Sargețius Galopenția, tânărul se dumiri și vesti. Vesti, adică scrise acasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dintr-un poem ieșind la suprafață din copilăria civilizației, a putut servi de soclu pentru un mare om și a putut hrăni religia acestuia ne dovedește cît este de greu să faci abstracție de mulțimi în viața societăților. În mod prostesc, se vorbește în acest caz de devieri, de erori ale istoriei adăugîndu-se că, în cele din urmă, ele au pus în mișcare roata progresului și a rațiunii. Înseamnă să uităm că dacă putem oricînd să reinterpretăm istoria, nu este niciodată
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sau „vagabonzi”. Anchetatorii pedalau în mod aparte pe această amenințare care deviriliza victimele, umilindu-i pe bărbați și proiectându-i în ipostaza unor încornorați. Iată o secvență amplă despre discursul unui asemenea anchetator: „Închipuiește-ți, amice, vei lua, pentru eroismul ăsta prostesc cu care ați vrut să vă acoperiți, cam 10-15 anișori și să zici mersi: tu, ca tu, poți s-o faci când ai chef, singur; dar ea, scumpa ta soție! Nu poate, mă bolovanule, are nevoie de un ciocănar, că
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
luînd toate de rînd, CÎt să nu scaz un oligon, precum văz alții făcînd, Ci am căutat la tonul zicerilor românești Ș-am potrivit glăsuirea ca-n vorbirile firești. Căci În alt chip de a face ar fi cu totul prostesc Și aproape de nimica, ca lucru copilăresc. Aș mai zice, dar de surdă o să-mi pierz scumpul meu ceas; Îmi prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rudă, fără a da vreo indicație. Aurora era tot așa de sibilină ca și el. Se întîmplase totuși ceva serios. Într-o seară, Hangerliu dădu un telefon lui Suflețel. . - Am să te rog ceva, zise el cu intonația sa ostentativ prostească. Am un prieten care vine incognito la București și n-am unde să-l găzduiesc. Nu vrea să meargă la hotel, să nu fie ambetat de cunoscuți. Să-i dai acolo la dumneata o cameră G. Călinescu mai discretă, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conchis că bucuria, ca și durerea, au profunzimi necercetate în care puțini, doar cei cu adevărat mari, au pă-truns: Platon, Shakespeare, Goethe, Beethoven, Mozart, acest heruvim al bucuriei, care calcă peste durere cu zâmbetul său armonic. Nu este ceva mai prostesc decât părerea că ar putea fi undeva un bine fără să fie și un rău. Fiindcă binele este contrariul răului, el formează contraste, deci nu pot exista decât sprijinindu-se unul pe altul. Cum s-ar înțelege ce este bucuria
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
care mă determină în concretețea lor, dar acest acord se însoțește cu opreliștea absolută ca același drept să și-l asume și altul. ("Cum e cu putință să fii persan?" - "Cum e cu putință să fii francez?") Există o superioritate prostească pe care ți-o dă limita proprie și care face ca evaluarea oricărei alte limite să se miște între condescendență și adversitate. Disprețul nemărturisit al contemporanilor față de oamenii altor vremi ("sărmanii oameni din Evul Mediu!"), stupoarea în fața altor zei, contrarierea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prevăzut. Chiar dacă timpul și spațiul îi despart pe oameni, chiar dacă oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a-l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă nu ar avea geniu, ar fi un prost. Nu mă pot abține să nu i-o reproduc. Preia ideea cu voluptate, dezvoltînd-o. "Are dreptate să mă considere așa. Am avut toată viața o obnubilație salvatoare, un fel de optimism prostesc; în felul acesta am reușit să trec prin situații care, considerate cu toată mobilitatea și prospețimea minții, pesemne că m-ar fi strivit. Poate că am avut mereu o "concentrare prostească", precum a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toată viața o obnubilație salvatoare, un fel de optimism prostesc; în felul acesta am reușit să trec prin situații care, considerate cu toată mobilitatea și prospețimea minții, pesemne că m-ar fi strivit. Poate că am avut mereu o "concentrare prostească", precum a ciobanului care păștea oile cu spatele la o șură în flăcări și care, întrebat cum de nu văzuse șura arzând, răspunse că el se uita la oi." Ziua de lucru a fost neplăcută, cu remestecarea școlărească și insipidă a articolelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
povestesc despre o exteriorizare, care a fost mereu evitată, spumă iscusit linsă, deși, din partea dumneavoastră cel puțin, s-ar putea renunța la producția de spumă. Vorbesc unei inteligențe, durând o viață, morți. Dar în propriul sfârșit e totul așa de prostesc, nu-i așa? Dar se mai poate spune: Am scăpat de clăbuci, am fost cu totul eu. DOAMNA KOVACIC: Îmi păreți un om transcendental de egoist, doamnă Grollfeuer. DOAMNA GROLLFEUER: Egoismul este un potrivit atelier de încălțări pentru zilnica și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ar face ea, omenirea, fără scris. Scrisul e ultimul lucru prin care oamenii se pot apăra de sine. EA: Ai auzit iubire, tipul ăsta aiurit e probabil și scriitor pe deasupra. EL: Toată lumea e scriitor, comoara mea. Toată lumea scrie despre viața prostească și risipită pe care o duce. E absolul normal. Ce-ar putea să facă omul cu limba lui altceva? Și tu îți scrii jurnalul tău. (o sărută pe vârful nasului) SCHWEINDI (sare în sus): Eu admir oamenii care pot să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
este pentru tine un avort, și nimeni nu acționează mai mult: ca tine. Iubesc Puterea morții atât de vie la ea și, și mai mortala Putere de a ascunde aceeași calitate. Aș dori să-mi doriți tot ceea ce este mai prostesc... în ceea ce privește persoana ta. EA: Ar trebui numai să înțelegeți, și tu nu pricepi nimic. Ar trebui să se potrivească, atunci mi se potrivește, și eu împrumut starea potrivită. Toate persoanele sunt cumva drăguțe și au posibilități pentru anume stări și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Când spunem că virtutea Înseamnă putere, iar viciul slăbiciune, noi dăm acestei sentințe un cu totul alt Înțeles, fără a face nici o legătură cu viabilitatea sau cu perisabilitatea corpului.Să luăm ca exemplu animalele, care au o natură greoaie și prostească. Multe dintre ele care au un temperament de acest fel, ( E) multe altele necumpătate sau blege trăiesc mai mult decât cele inteligente și harnice. Concluzia este că acei filosofi care pun În legătură eternitatea unui zeu cu capacitatea acestuia de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
13 luni judecătorul Wachter Îi trimisese acesteia scrisori obscene, Îi vorbise vulgar la telefon și o amenințase că-i va sechestra fiica. Ne aflăm În fața unui exemplu de paradox omenesc. O persoană foarte inteligentă eșuează În viață din cauza unui comportament prostesc. Vă voi istorisi ceva din realitatea mea imediată, povestea unuia dintre elevii mei, un băiat strălucit, cu un coeficient de inteligență foarte ridicat, pus În Încurcătură de propriul său talent. În plin zbucium al adolescenței, a devenit conștient de capacitățile
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fost supus și, În ciuda acestui fapt, telecomanda televizorului meu este stricată de cinci ani, ceea ce face ca pornirea aparatului să fie o povară care mă irită și mă face să pierd timp. Orice ar spune testele, comportamentul meu este absolut prostesc. Diane F. Halpern, una dintre colaboratoarele lui Sternberg la scrierea cărții, dă ca exemplu de prostie legătura lui Clinton cu o bursieră. Fostul președinte al Statelor Unite Îmi pare un tip foarte inteligent. De ce a făcut atunci ceva atât de prostesc
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
prostesc. Diane F. Halpern, una dintre colaboratoarele lui Sternberg la scrierea cărții, dă ca exemplu de prostie legătura lui Clinton cu o bursieră. Fostul președinte al Statelor Unite Îmi pare un tip foarte inteligent. De ce a făcut atunci ceva atât de prostesc? Răspunsul „din pasiune” oferă o explicație prea puțin interesantă. Clinton Însuși și-a analizat mai bine gestul după ceva vreme. „Am făcut-o pentru că puteam”, a spus, mai degrabă surprins decât arogant. Era acolo, era simplu, nu trebuia decât să
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
fideli realității, trebuie să recunoaștem că inteligența noastră are două niveluri, este o inteligență duplex. Una este capacitatea intelectuală - parterul - și alta modul În care utilizăm această capacitate - etajul. O persoană foarte inteligentă Își poate folosi inteligența Într-un mod prostesc. Aceasta este esența eșecului, marele paradox al inteligenței, care, ca toate paradoxurile, produce un soi de amețeală. Discrepanța dintre „a fi” inteligent și „a se comporta” inteligent ne arată că Între cele două niveluri există un hiatus În care acționează
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
realiza el: continuarea lucrării reprezenta o pierdere mult mai mare. Încăpățânarea poate fi așadar un mare pericol. De aceea, să vorbești În termeni elogioși de „forța voinței” este ambiguu. Prefer să vorbesc despre o folosire corectă sau greșită, inteligentă sau prostească a voinței. 10 Întâlnim din nou cunoștințe mai vechi. Eșecurile voinței provin Întotdeauna din preluarea nepotrivită a puterii. Modulele cognitive sau afective, rutina comportamentală se impun În fața unui eu executiv căruia Îi lipsesc, pe de o parte, energia și, pe
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
ar putea fi creatori are o față ascunsă, Însă În același timp evidentă, pe care se poate citi că fericirea este abrutizantă, vulgară, burgheză. Același lucru s-ar putea spune despre bunătate, care este văzută ca supunerea automată, lașă și prostească În fața unei norme. Asta a spus și un iconoclast la un moment dat: „Cineva este bun pentru că nu are curaj să fie altfel”. Cu o astfel de perspectivă, orice suflet rafinat ar vrea să fie nefericit sau pervers. În biografia
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
distruge valorile. El este copleșit de datele pro-priului prezent. Orizontul său temporal este limitat la un termen scurt. Astfel se poate înțelege expresia lui Tristan Bernard: "După cinci mii de ani de experiență istorică, fiecare generație face încă aceleași greșeli prostești." Dar omul își poate schimba perspectiva în momentul în care evenimentele se acumulează, se structurează, efectele lor ies la lumină, se ordonează și ajung la palierele cele mai profunde ale societății. Contururile fiind precizate, devine posibilă judecata istorică. Amintim expresia
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
valoare de interpretare, aseme-nea naturii. Dar trebuie să știm să o interpretăm. Or, există indivizi și actori colectivi incapabili să învețe din experiență. Astfel, în ciuda miilor de ani de istorie și experiență, greșelile persistă și adesea sunt comise aceleași erori prostești. Dacă totuși am reținut experiența ca un criteriu de validitate al judecăților noastre, aceasta se întâmplă deoarece identificăm o anumită capacitate de autocorectare în viața personală a semenilor noștri, ca și în societate. Dacă operează în viața cuiva, ea poate
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
aceasta exemplar, cu bătaia! - Chiar de mic, trebuie învățat pe dinafară, ca pe poezii, prin repetare asiduă, tot soiul de glume proaste, glume, care trebuie să fie de preferat cu tentă sexuală. Puneți-l să facă zilnic exerciții de râs prostesc, prin care să învețe să hăhăiască cât mai natural în orice ocazie, fie chiar și la înmormântarea părinților săi. Învățați-l, totodată, să plângă la comandă, prin tehnici de inducere psihologică a suferinței. Să-și imagineze, de pildă că i-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]