621 matches
-
parohia număra 315 credincioși. Peste aproape treizeci de ani, în 1896, găsim parohia mai numeroasă, la această dată având 335 credincioși. Biserica este amintită cu același hram, în plus fiind precizat și anul edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
parohia mai numeroasă, la această dată având 335 credincioși. Biserica este amintită cu același hram, în plus fiind precizat și anul edificării acesteia, 1792. Făcând parte acum din protopopiatul Ipului, parohia avea filie tocmai în Ip, localitatea ce dădea numele protopopiatului, era administrată de către Domițian Cupșia și cantor fiind Gabriel Șinca. După primul război mondial, mai exact în anul 1919, situația parohiei și a bisericii se prezenta astfel: biserica, de lemn, în stare bună, avea acoperișul făcut din șindrilă, și acesta
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
plev (sticlă și tablă)"", toate acestea ținându-se în stare bună. Pe teritoriul parohiei se aflau două "răstigniri", amândouă fără fundație de susținere dar în stare bună, înconjurate cu un mic gard de protecție. Parohia, care făcea parte tot din protopopiatul Ip, era administrată de către preotul Ioan Bruchental. În anul 1941 este finalizată noua biserică de zid a satului, cu același hram ca și a vechii biserici de lemn. După construirea acestei biserici, vechea biserică de lemn de pe deal și-a
Biserica de lemn din Porț () [Corola-website/Science/309819_a_311148]
-
În același an, recensământul populației menționează în sat 2 preoți. 1786: Numele celor doi preoți greco-catolici apar intr-un act al familiei Hossu: Nemeșul Butian popa Urs și Crișan popa Alexa. Răstociul ortodox era filie a parohiei Perii-Vadului. Și aparținea protopopiatului Buciumi. Numărul caselor (de fapt, al familiilor) ortodocșilor după conscripția forurilor comitatului - 32. Parohul în funcție, popa Ioan Nan, cu reședința în Perii-Vadului. 1788: Convertirea completă a răstocenilor la greco-catolici. Actul care confirmă acest lucru este redactat în imba latină
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
de acum încolo nu vor mai încerca să desfacă de credința greco-catolică. Așa a rămas. Concluzie: Parohul i-a sfințit pe preotul convertit și pe locuitori; la cererea lor, le-a fost confirmat și instalat preot". 1811: Parohia Răstoci aparține protopopiatului Ciocmani. Capi de familii - 75 cu 566 (?) suflete. Slujesc: popa Toader (?), cantorul Dumitru (Hossu) și clopotarul Petru (Hossu), învățător nu este. 1818: În Tabela de impunere a satului Răstoci apar: cantorul Dumitru Hossu și cîrstnicul și clopotarul Petru Hossu, scutiți
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
Mari, un Acatistier, un Ceaslov, o Slujba Învierii, un Tipic, un Triod, o Biblie, un Noul Testament, două Minee și o Psaltire. În același inventar se precizează faptul că toate bunurile de patrimoniu au fost predate în anul 1979 Muzeului de pe lângă Protopopiatul Zalău.
Biserica de lemn din Elciu () [Corola-website/Science/309945_a_311274]
-
au contribuit credincioșii greco-catolici din București, Arhiepiscopia Blajului, precum și Arhiepiscopia Romano-Catolică de București. Cu o sumă importantă (100.000 de coroane) a contribuit fostul paroh, Demetriu Radu, devenit episcop al Eparhiei de Oradea Mare. După Primul Război Mondial, odată cu înființarea Protopopiatului Român Unit de București, trecut sub jurisdicția Arhiepiscopiei Blajului, biserica a devenit reședință protopopială. Din 1940, anul înființării Vicariatului pentru București și Vechiul Regat, biserica a fost ridicată la rangul de catedrală. Aici a funcționat, până la arestarea sa de către Securitate
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
Maaherra", "Landshövding"). Finlanda, țara pădurilor și a lacurilor, este împărțită în numeroase ocoale silvice și de vânătoare "metsäpiiri". Biserica evanghelico-luterană are împărțire administrativă proprie: 9 eparhii sau dieceze ("hiippakunta"), și 576 de parohii ("seurakunta"). O unitate administrativă mai veche era protopopiatul ("rovastikunta"). Tot învechite sunt și următoarele unități administrative: comitatul ("vapaaherrakunta") și districtul jurdic ("tuomiokunta"), devenit astăzi "kihlakunta", district jurisdicțional sau al stării civile.
Subdiviziunile Finlandei () [Corola-website/Science/305059_a_306388]
-
construirea fabricii de zahăr de la Zrenjanin, locuitorii s-au orientat tot mai mult pentru cultivarea sfeclei de zahăr. Este cunoscut faptul că localitatea Sărcia s-a aflat în apropierea satului Șurijan, că au avut o parohie comună și au aparținut Protopopiatului Ciacova. Slujbele religioase s-au oficiat în limba slavonă de către preoții Simeon Adamovici și Nicodim Lansovici într-o casă închiriată. Prin anii 1760 Sărcia s-a aflat încă pe locul numit Șâbova din apropierea Șurianului. Mai târziu, prin decrtul Imperiului Habzburgic
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
1708-1712. După această perioadă, episcopia dispare pentru mai bine de 200 ani. Episcopia Oradiei este reînființata în 1920, prin decretul regal nr. 3655/30.08.1920 în frunte cu Român Ciorogariu Până în perioada interbelică în centrul județului Sălaj, există un protopopiat ortodox, ce avea sediul la Unguraș, azi localitatea Românași. După perioada comunistă, denumirea episcopiei se modifică în Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Bihorului și Sălajului. După 4 noiembrie 2005 este subordonată ierarhic față de Mitropolia Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului, iar înainte de
Episcopia Sălajului () [Corola-website/Science/314518_a_315847]
-
care a fost lăsat la voia întâmplării. Situația a fost generală, ea reflectându-se atât în „ordinațiunile” organelor superioare laice sau bisericești care au luat măsuri în consecință, cât și în presa vremii. În acest sens este de menționat scrisoarea Protopopiatului greco-catolic al Sibiului din 4 mai 1852, care arăta următoarele: Tot cu referire la un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
menționat scrisoarea Protopopiatului greco-catolic al Sibiului din 4 mai 1852, care arăta următoarele: Tot cu referire la un decret gubernial din 22 mai 1852 care accentua ca „școlile din fostele sate grănicerești nicidecum să nu se neglijeze”, se difuzează prin protopopiatele unite o ordinațiune episcopească, dispunându-se luarea măsurilor de rigoare. Nivelul la care ajunseseră fostele școli grănicerești este reflectat în presa vremii prin intermediul unui corespondent sub pseudonimul „"De sub poalele Surului"”: Drept urmare, școala este pusă sub scutul bisericii, ea căpătând un
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
pare, acest caracter încă din 1851, consemnat ca atare în 1853. Astfel, bisericii îi revenea prin lege obligația de a conduce și controla școlile poporale, preotul local devenind de drept directorul școlii iar protopopul, tractual, inspectorul ei. Prin vicariatele și protopopiatele subordonate, consistoriul blăjean, a adus la cunoștința tuturor preoților prevederile rescriptului gubernial nr. 9062/1855 după care, școlile de pe teritoriul fostelor regimente românești de graniță „"care sub direcțiunea militară au stat „"binișor"”, au fost puse și sub inspecția directorilor școlilor
Școala comunei Racovița () [Corola-website/Science/313676_a_315005]
-
maghiară. Începând cu acest an, apar și acte în limba română; primul este o chitanță de mână. Tot el folosește pentru prima dată ștampilarea actelor, începând cu anul 1890. Până în acel an, actele trimise prin poștă, chiar cele venite de la protopopiat, nu erau ștampilate, ci pecetluite cu ceară roșie, pe care se aplica un sigiliu. Începând cu 1890 apare pe acte, lângă semnătura parohului, și ștampila parohiei. Tot din 1890 ni s-a păstrat și un act care vorbește de o
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
unei acoperiri cu zugrăveală albastră. În aceeași perioadă a avut loc și schimbarea acoperișului de „"șindilă"”. O parte din obiectele folosite în vechea bisericuță le regăsim la biserica nouă. Cele două clopote, despre care avem informații din Conspectul organizat de protopopiatul Oarței sunt „"cel mai nou este turnat în anul 1853, cel mai vechi nu se știe, cel mare este de 20 chilograme cel mic este de 16 chilograme. Sunt vechi și credincioșii nu știu prețul lor"”. Inscripția de pe clopotul mare
Biserica de lemn din Sălățig () [Corola-website/Science/314177_a_315506]
-
Biserica de lemn din Glodeni, comuna Glodeni, județul Mureș. Anul edificării nu se cunoaște cu exactitate, unii specialiști plasând acest moment în secolul XVII . Informațiile furnizate de Protopopiatul Ortodox Român din Târgu Mureș datează biserica din anul 1783.Și hramul diferă în funcție de sursa de informații: „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” pe listele Ministerului Culturii și Cultelor și „Buna Vestire” în înregistrările Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș. Biserica se află
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
în secolul XVII . Informațiile furnizate de Protopopiatul Ortodox Român din Târgu Mureș datează biserica din anul 1783.Și hramul diferă în funcție de sursa de informații: „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” pe listele Ministerului Culturii și Cultelor și „Buna Vestire” în înregistrările Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Glodeni se situează pe malul râului Mureș, la 14 km de municipiul Târgu-Mureș, pe șoseaua ce leagă Dumbrăvioara de Voivodeni, și a fost pentru
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
Moldova”" consemnează anul 1758 ca an al construcției bisericii. În "„Schematismul Bucovinei din 1867”", lăcașul este datat în 1768, aparținând de Fondul religionar al Bucovinei. În acea perioadă satul era administrat de preotul paroh George Ciuntuleac și facea parte din Protopopiatul Siret. În "„Schematismul din 1890”" sunt menționate alte date referitoare la sat și la ridicarea bisericii de lemn, construită anterior anului de ocupație militară habsburgică a Bucovinei. Primul preot paroh amintit de cronica parohială din Grănicești este Ioan Țurcan, decedat
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
loc în luna mai 1965 făcut de P.S.Episcop Valerian Zaharia al Oradiei, înconjurat de un sobor de preoți dintre care menționam: I.P.C.Arhim.Dr.Paul Augustin Vicar eparhial, P.C.Par.Ursu Ioan protopop Negrești,P.C.Par.Emilian Păscu secretarul protopopiatului și paroh în Vama, P.C.Par. Coroian Vasile paroh în Racșa,P.C.Parinte Nastase Preicle paroh în Tur și preotul local Cornic Dionisie,precum și diaconii veniți în suita P.S.Episcop Valerian Zaharia. Toate lucrările sau făcut din contribuția putinilor dar
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
diaconii veniți în suita P.S.Episcop Valerian Zaharia. Toate lucrările sau făcut din contribuția putinilor dar bunilor credincioși ai parohiei Prilog,care au jertfit totul pentru repararea lăcașului lor de cult,după cum se menționează de către P.C.Par.Emilian Păscu secretarul protopopiatului și paroh Vama în cronică parohiala citată a parohiei Prilog. În anul 1994 sub pastoratia preotului Nicolae Breban să pictat biserică în frescă bizantina de pictorul Mustață Gheorghe din Oradea. În 1995sa făcut mobilier nou sculptat și iconostas din stejar
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Prilog () [Corola-website/Science/322889_a_324218]
-
Humuroc, 1273 decime provenientes de Homorok, 1291-1294 Humunik (=Humuruk), 1332 archidiaconus de Humruk, Humrak, Homrus, Homruk, 1333 sacerdos de villa Humrugd, 1387 Homoruk, 1397 Hunruk, 1409 Homrok, 1518 Nagyhomrok, 1587 Homrok, 1828 Oláh Homorok, 1851 Homorog, Oláh-Homorog. În anul 1715, protopopiatul din Homorog avea în subordine 42 de preoți, iar în 1727 preotul satului, Popa Ioan, în vârstă de 52 de ani, era pomenit alături de clerici ortodocși români pe care Episcopia Romano-Catolică din Oradea încerca să îi convertească la unirea cu
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
fost desființat, plasa Brad — formată din contopirea plășilor Brad, Băița și Baia de Criș — fiind dată Comitatului Hunedoara, iar plasa Hălmagiu — Comitatului Arad, dar gimnaziul, nefiind de stat, ci confesional, și-a putut continua activitatea. Conform statutelor, gimnaziul era proprietatea protopopiatelor din Brad și Hălmagiu, iar cât timp gimnaziul avea doar clasele I-IV directorul său era protopopul Zarandului. După completarea cu clasele V-XII directorul urma să fie ales dintre profesorii calificați ai gimnaziului. În 1871 Moise Lazăr a devenit
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
de copii, un cinematograf, două bănci (Bancă Comercială Sireteană și Banca Gospodarilor), trei biserici ortodoxe, o biserică greco-catolica, o biserică romano-catolică, o biserică evanghelico-luterană, două sinagogi, șapte case de rugăciune evreiești, o casă de rugăciune a creștinilor după Evanghelie, un protopopiat ortodox. De asemenea orașul dispune de gară, primărie, prefectura, judecătorie de ocol, percepție fiscală, serviciu sanitar, serviciu veterinar, notar public, poliție, oficiu poștal, oficiu telefonic. În Siret mai funcționează o societate agricolă și o societatea apicola, spitalul comunal, dispensarul „Principele
Siret () [Corola-website/Science/297082_a_298411]
-
aflată în nord-vestul Comunei Poiana Teiului - Județul Neamț, a fost construită în anul 1818. Are hramul „"Sfântul Gheorghe"”, aparține cultului ortodox și administrativ depinde de Protopopiatul Ceahlău - Arhiepiscopia Iașilor - Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Clădirea se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI:NT-II-m-B-10619. Însemnarea de deasupra pridvorului, în ceea ce privește data construirii edificiului trimite la anul 1818, dar o notă de pe o Evanghelie tipărită la
Biserica de lemn din Galu () [Corola-website/Science/317109_a_318438]
-
și au fost suportate de către enoriașii din Vorovești, de unii credincioși din satele Uricani și Valea Ursului și de Arhiepiscopia Iașilor. Biserica a fost resfințită la 15 septembrie 1968 de către protopopul Constantin Andone și de preoții Constantin Barnea, secretar al Protopopiatului Iași și Alexandru Țurcanu, parohul local, în zilele arhipăstoririi IPS Iustin Moisescu, arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Sucevei. În perioada 2002-2005 s-au executat o serie de construcții și dotări mai noi ale Bisericii "Sf. Gheorghe" din
Biserica de lemn din Vorovești () [Corola-website/Science/317230_a_318559]