2,509 matches
-
e inserat amplul studiu Măștile romantice ale dorinței, care se situează, după cum previne autorul, „în continuarea eseurilor din volumul Negru și alb”. După Eseuri critice, C. pare să se orienteze spre roman, publicând două romane-unicat ori romane-demonstrație. Primul, Un Burgtheater provincial (1984), este, în întregime, un colaj - în aparență - fără abateri și fără text-cadru auctorial (doar cu un Cuvânt înainte), o reunire de texte reale preexistente, neliterare (de la scrisori ori însemnări private până la citate consistente din scrieri de diferite facturi: vechi
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
instanța auctorială efectivă, care le reunește - totodată mânuindu-le - pe toate cele trei „personaje”). Cartea De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (2001) a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar & comp. (2003) reia procedeele și tematica din Un Burgtheater provincial. Descripția tehnică a fiecăreia din cărțile scriitorului (dense, rafinate, impecabil scrise etc.) nu aduce prea multe lămuriri asupra staturii lui reale. Edificator este mai ales ansamblul pe care îl alcătuiesc, adică întreaga operă. C. este incontestabil un reprezentant autentic, în
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
întreruptă de considerații naratologice, filosofice, psihologice, subminată de pasiunea rece, analitică, pentru ontologie. ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul scufundat, București, 1988; Fragmente despre vid, București, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, București, 1993; Viața în paranteză (Jurnal. 1965-1977), Timișoara, 1995; Cap și pajură, București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca, 1998; Caietele lui Cioran, Craiova
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
sau scopuri referitoare la procentul din PNB sau a bugetului total care trebuie alocat învățământului. Singura excepție pare a fi Taiwan unde guvernul central este obligat prin lege să rezerve cel puțin 15% din bugetul național total pentru învățământ - consiliile provinciale nu mai puțin de 25% din bugetele lor, iar cele municipale și regionale nu mai puțin de 35% (Boyd și Lee 1995, p. 195). În figura 4.5 se observă o menținere a sumelor alocate învățământului în Taiwan, în comparație cu alte
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
în străduirile sale de-a recâștiga Tessalonicul și celelalte teritorii pierdute cătră ginere-său Manoil Comnenos. Prea slab pentr-o luptă pe față, Teodor se furișă într-ascuns la Tessalonic, unelti acolo o răscoală și puse mâna pe această capitală provincială, pe teritoriile de primprejur și pe orașele secundare ce se țineau de ele; dar, lipsindu-i lumina ochilor, el nu luă titlul de împărat, ci trecu acest titlu asupra fiu-său Ioan, căruia-i îngădui pentru acest scop să poarte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în cler și popor c-o pornire îndoită și fără măsură, iar partidele întărîtate aruncau una asupra alteia pline de turbare anateme și contraanateme. Nichifor, despotul Epirului, și frate-său Ioan, duce de Patras, esploatară turburarea generală, convocară un consiliu provincial în care împăratul fu proscris, dar pe de altă parte și ei fură escomunicați de cătră patriarhul Bekkus. Mai veniră la rând maltratări și silnicii contra amicilor uniunii, până ce grecii începură a nu mai considera pe latini de creștini. Poporul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mediu internațional de securitate. ISAF își asumă o responsabilitate sporită pentru operațiile din Afganistan. Primul pas al acestui "proces gradual" a fost extinderea obiectivului ISAF în tot Afganistanul în vederea asigurării securității în această țară. Acesta include mărirea numărului de Echipe Provinciale de Reconstrucție în Afganistan și sprijinul pentru demobilizarea forțelor și a milițiilor locale ale căpeteniilor războinice. În concluzie, natura caracterizată de o înaltă adaptabilitate a amenințării terorismului internațional necesită operarea unor schimbări frecvente ale modului de gândire și acțiune la
Terorismul internațional: reacții ale actorilor regionali și globali by Gabriel Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
încă două episcopii. În Congres, d. Parteniu Cosma face o propunere în favorul retipăririi cu litere a cărților rituale în înțelegere cu episcopatul din România și cu mitropolitul din Bucovina. În Bucovina partidul național dispune de 2/ 3 a Dietei provinciale. În gimnaziul de la Suceava se introduce limba română ca limbă de propunere în clasa paralelă și consistoriul îndeamnă prin circulară pe părinții români de-a se folosi de această ocazie și de-a popula c-un număr suficient de elevi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
încă în așa chip încît corpul profesoral să poată eventual opri pe cei interesați de la învățarea ei paragrafele 9, 78), iar ministrului i se rezervă dreptul de-a statornici dimensiunea studiilor obligatorii în așa chip încît propunerea sistematică a limbilor provinciale să devie cu neputință paragraful 77); cu toate acestea legea fundamentală despre egala îndreptățire a naționalităților, anume art. XLIV, paragraful 17 și 18 din 1868, asigură limbilor nemaghiare din patrie un teren mai larg de cultivare și pune îndeosebi în
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
toate orele în afară din școală le consideră ca ore libere, pe cari le consacră negoțului, întreprinderilor, politicei ș. a. m. d. Prin provincie mai cu seamă [î]i vedem nu numai luând parte activă la politică, dar devenind șefii facțiunilor provinciale și combătând pe adversari cu un venin și cu o răutate care-a devenit proverbială tocmai pentru profesori și care le-a atras din partea publicului multe epitete. Pe cât timp se zicea că corpul didactic e uitat de Dumnezeu n-am
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și Italia în Tunis. Spania. Egipetul. Danemarca, Suedia și Norvegia, Portugalia, Olanda, Belgia și Svițera. Olanda. Boerii. Vechile privilegii ale boerilor. Propunerea Schaepmann (62: 16) analogă cu Bradlaugh. Belgia ministeriul Frere Orban. 1 600000 majori. 116000 Parlament 1/ 10. Consiliile provinciale, 1 / 6. ["DE ACOLO AU IEȘIT TREI DINASTII ROMÎNE... "] 2264 De acolo au ieșit trei dinastii romîne: Basarabii, Mușații și Corvinii. De acolo cel mai mare erou cu care se leagă ungurii, Ion Corvin, și cel mai mare rege al
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
L-am văzut în anii '70 ai acestui secol odată cu miile de revoluționari latino-americani, mai ales din partea de Sud. Mulți au cunoscut la noi o nouă dinamică intelectuală, o depășire democratică a vechiului lor crez. Cei al căror orologiu era provincial, și care au supraviețuit, au avut ocazia de a-1 potrivi la ora planetei. Totuși, mediasfera noastră a anulat poate fertilitatea diasporelor de odinioară. Dispersia indivizilor favoriza cîndva precipitările intelectuale, stimulînd schimbările pe cale scrisă. Cuvîntul oprimat compensa prin "nivelul cerebral
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
puțin două criterii (Dougherty și Hammack, 2000): localizarea autorității decizionale în probleme educaționale și organizarea carierei școlare. Unele țări avansate din punct de vedere economic, precum SUA, Canada, Germania și Olanda, atribuie o mare competență decizională în probleme educaționale autorităților provinciale sau locale și chiar școlilor. În majoritatea țărilor dezvoltate însă, deciziile importante privitoare la învățământ sunt luate de către autorități regulatoare centrale, de nivel național, de tipul ministerelor educației. Portugalia, Grecia și Norvegia sunt exemple de țări europene în care școlile
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
faptul că el nu este epicentrul lumii reale este ceea ce-l supără cu adevărat pe Pascal. Descrierea condiției umane prin aceea a propriei sale condiții corespunde adesea cu protestul mizeriei omului fără Dumnezeu găsită în hârtiile rămase de pe urma autorului Scrisorilor provinciale. Pyrrhonismul, scepticismul, chiar dacă îl cruță pe Dumnezeu și religia catolică, iată prea multe contradicții cu apologetica creștină. Nimic în Cugetări despre afirmarea existenței lui Dumnezeu găsită totuși în Eseuri, nimic despre apărarea și ilustrarea religiei catolice, apostolice și romane, nimic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
situație ciudată. Prezentator vedetă al emisiunii meteo de la un mare canal de televiziune americană, el este trimis În plină iarnă, Însoțit de producătoarea emisiunii, Rita, jucată de Annie MacDowell, și de un cameraman ca să filmeze un eveniment important din viața provincială americană, „ziua cârtiței”. Ceremonia care dă numele zilei cârtiței și pe care o transmit numeroase posturi are loc În fiecare an pe data de 2 februarie Într-un orășel din Pennsylvania, Punxsutawney. În acea zi, este scoasă din adăpostul ei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
țărișoara. Asta dacă nu cumva tu mă consideri schimbat radical, lucru care face parte din psihologia italienilor dispuși să vadă miracole la tot pasul - lucru care însă nu mi se pare demn de tine. „Țărișoara” este mic-burgheză, fascistă, creștin-democrată; e provincială și stă la marginea istoriei; cultura sa este un umanism scolastic, formal și vulgar. Vrei ca eu să deplâng toate acestea? În ceea ce mă privește, această țărișoară a fost o țară a jandarmilor, care m-a arestat, m-a judecat
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mințit mereu (unii poate în mod inconștient). Nemăsurata lor putere electorală din anii ’50, precum și suținerea Vaticanului le-au permis să continue, sub paravanul unei democrații formale și al unui antifascism verbal, aceeași politică fascistă. Dar insolența, corupția, despotismul lor provincial și semicriminal s-au trezit deodată, în numai câțiva ani, „descoperite”, lipsite de o bază reală. Electoratul lor s-a dizolvat, Vaticanul s-a golit de orice autoritate. Astfel că un partid a cărui putere istorică și - din păcate - concretă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
foarte formal, după cum s-a văzut ulterior) Vaticanului, Democrația creștină a trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală, degradantă ignoranță. Codurile culturilor rurale specifice, valabile (așa cum am spus) fiecare în contextul propriu, devin ridicole și „provinciale”, dacă sunt înălțate la nivel național, și ajung să fie monstruoase, dacă sunt instrumenta lizate de către Biserică, dat fiind că religiozitatea lor nu este catolică (probabil că nici măcar în cazul părții sărace a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în acest sens
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Italia, pe cei asemenea lui Nixon; nu doar aici, în Italia, nu ar exista un Ford de factură mediocră, gata eventual să-i înlocuiască pe Nixon-ii noștri (toți știu ce a devenit o carieră politică în Italia și că avocățeii provinciali și vulgari aleși deputați până acum zece ani sunt niște uriași față de posibilii lor succesori de astăzi), ci Nixon-ii noștri sunt infinit mai puternici decât americanul Nixon: ei au găsit, după câte se pare, tocmai modul de a se face
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
biblice care îl acuză. Conține același fanatism și aceeași incertitudine existențială: rușinea de a fi țăran. În cele din urmă, Camon ajunge la condamnarea amănunțită și motivată a bătrânei sale rude: este vorba despre un paleocatolic moralist, retrograd, în fond provincial; pe scurt, arhetipul mic-burghezului „în stare naturală”, înainte ca el să-și aducă această mentalitate a sa într-o lume nouă, cea a industrializării. Nu pot spune că Ferdinando Camon n-are dreptate: obiectiv, așa stau lucrurile. Dar nu pot
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
al Doilea Război Mondial s-a văzut confruntat cu o scenă politică dominată de intelectualitea de stînga, care controla În mare măsură aparițiile editoriale. Conformismul era așa de mare Încît Virgil Ierunca afirma că este „Încîntat de apariția - deși cam provincială - a unei reviste care vrea să se opună valului de conformism stîngist...”. Exilul contemporan s-a văzut astfel pus În imposibilitatea de a se face auzit, În condițiile În care mass-media au fost principalul mijloc de influențare a opiniei publice
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ei nu erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării Întîmplătoare, nu ceva În sine, ci un act
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Familia”, „Tomis”, „Teleormanul”, „Tribuna Teleormanului” ș.a. Redactor la „Pagini teleormănene” (1988-1989), redactor-șef la „Carul solar” (1991) și la „Curierul de Teleorman” (1992-1993), a condus și cenaclul „Gala Galaction” din Roșiori de Vede (1978-1984). De la pastelul elegiac la cenușiurile plictisului provincial și de la incandescențele imnice la fantasticul macabru, L. rămâne un virtuoz al imaginii. Cu toată diversitatea genurilor, stilurilor și registrelor abordate, care prin receptivitatea la influențe de tot felul trădează o voință de disciplinare „literară” a inspirației, scriitorul are o
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
pe orbita poeziei ocazionale, fără pretenții, de factură liric-umoristică și epigramistă, în descendența lui Cincinat Pavelescu, G. Topîrceanu, dar și, într-o măsură, a lui I. Minulescu sau G. Bacovia în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje și moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cronicile
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]
-
în registru minor. El este un poet citadin al peisajului provincial, cu măruntele sale personaje și moravuri. Melodios, facil, transparent, diafan, vag încercat de spleenuri simboliste, „cântă” amoruri pasagere și elogiază galant pure domnișoare, descrie atmosfera sau ironizează bonom lumea provincială și dramele ei. Al. A. Philippide, într-una din cronicile de întâmpinare, apreciază această „poezie ușoară, grațioasă și senină”, în care sentimentalismul e „temperat” de „ușoara ironie” și „reținut de umor”. Mai târziu autorul afirmă deschis că „limpezimea” versurilor constituie
MAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287960_a_289289]