37,224 matches
-
viața mea am trăit în Ficțiune"), nebunia de a nu face nici o diferență între realism și suprarealism, nebunia de a gîndi și simți în imagini ( în imagini pe celuloid; sau pe hîrtie; sau direct pe propria piele, ca într-o proză a sa; Mircea Săucan chiar era omul capabil să transforme și o carte de telefon în imagini; s-a întîmplat ca, pentru nervii lui, așa cum o mărturisește, filmul să fie demonul, iar literatura îngerul). Instinctiv, fără teoretizări și fără programe
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
Am amestecat viața cu filmul și cu literatura, am amestecat ani și epoci, personaje cu persoane"; montajul autoarei combină inteligent și inspirat fragmente de dialog ( fabulos) cu Mircea Săucan, cu comentarii critice, de la noi și din străinătate, cu extrase de proză, cu fragmente de memorialistică. Totul se citește ca un roman polițist fantastic, absurd, sentimental, politic, halucinant , totul seamănă, în fond, cu Mircea Săucan. Este performanța Iuliei Blaga. Căci nu e deloc ușor, e de bănuit, "să prinzi" un asemenea personaj
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
văzînd textele, "a mîrîit ceva aprobativ și [...] a dat dispoziție să fie distribuite altei revistei". În 1992, după aproape două decenii, s-a produs debutul adevărat ("Eu consider că am debutat cînd am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a amînat revelarea eseistului a fost, de această dată, dl Alex Leo Șerban, care a avut de ales între un eseu și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
adevărat ("Eu consider că am debutat cînd am vrut să debutez"), în Contrapunct, cu o... proză. Cel care a amînat revelarea eseistului a fost, de această dată, dl Alex Leo Șerban, care a avut de ales între un eseu și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat al dlui Patapievici n-a fost nici el un eseu, ci un pamflet: în România literară, la solicitarea Cronicarului revistei care a remarcat proza din
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
și proza cu pricina, și între revista tinerilor optzeciști și LA&I, suplimentul Cotidianului. Următorul text publicat al dlui Patapievici n-a fost nici el un eseu, ci un pamflet: în România literară, la solicitarea Cronicarului revistei care a remarcat proza din Contrapunct. În fine, debutul extraordinarului eseist s-a produs în LA&I, cu un text despre Alexandre Koyré. Există multe alte mărturisiri demne de atenție în interviu, între care aceea din titlul notei noastre. Eseistul capabil de atîtea analize
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
Irina Marin Cu un titlu a cărui tălmăcire o aflăm abia în final, volumul Violetei Preda Cu gleznele întoarse propune o colecție de poezii și proze fulgurante, de notație intimistă, dezvăluind un univers feminin diafan și intelectualizat. Deși grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
mele sunt fiction... ficțiune. Și... foarte rapid eu m-am debarasat de elementele biografice, ele se găsesc în primul meu roman Francesca, și, în colocviile romanului pe care le-am organizat eu, am propus ca un barem al profesionalismului în proză, un roman, Eliberarea de biografii, pentru că în literatura română, o literatură tânără în conceptul european, chiar marii scriitori, până la Marin Preda, sunt înfeudați biograficului, se desprind greu de biografic; ori eu cred că un scriitor este cu adevărat profesionist atunci când
Cu Nicolae Breban și Augustin Buzura despre roman by Marian Ilea () [Corola-journal/Journalistic/10351_a_11676]
-
și Israel, sejururi de cursuri și conferințe, campusuri, cu preferințe și slăbiciuni pentru unele, cu observații ironice pentru altele, librării, biblioteci, între care cea familială, lecturile copilăriei și cele profesionale. În materie de gust aflăm care e cea mai bună proză clasică, ce gen preferă autorul, ce muzică iubește sau detestă. O reflecție, mai degrabă gravă, prilejuită de moartea și înmormîntarea lui Greimas, privește cohabitarea, greu de conceput pentru autor, între demersul rațional și credința religioasă. Multe observații lucide ironizează lumea
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
și mai departe cu acest joc și să spun că Florina Ilis scrie o literatură colorată într-un univers gri al literaturii, deși și acest "postulat" nu este decât o prejudecată a celor care continuă să deplângă starea actuală a prozei românești. Mai potrivit însă ar fi să remarc modul ingenios în care prozatoarea reușește să echilibreze cotidianul cu miticul și cu fantasticul, să creeze puncte de legătură între lumi, identități sau fețe diferite ale aceleiași identități, să conjuge filosofarea asupra
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
timp în care rămâne imersat în poveste. Gândindu-mă cum să concep această cronică, prima idee care mi-a venit în minte a fost să încep cu prezentarea succintă a cărților autoarei și cu o contextualizare a ei în rândul prozei actuale. Gândul următor a fost însă să transgresez, de data aceasta, granițele de acest fel și să încep de la povestea din finalul cărții, un truc narativ foarte bine găsit de autoare, o poveste duioasă care leagă ultratehnologizata Japonie de comodificata
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
nu se mai termine. Tot acolo, un articol al lui Petre Ursache - Imaginar mioritic în Baltagul lui Sadoveanu, slalom exemplar printre surse, argumente și concluzii. Toate acestea scapă, rând pe rând, neatinse. Iată câteva mostre: "Romanul este o variantă în proză a cântecului folcloric; iar lucrurile nu stau departe de adevăr. Se pare că în această privință s-a și ajuns la un consens unanim." Apoi: "Se bucura șSadoveanu - n.n.ț de avantajul, aproape unic, de-a fi trăit multă vreme
Ochiul MagicOchiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10383_a_11708]
-
ambele părți și de cel mai mare folos cititorilor. Richard Wagner, născut în România, emigrat în 1987 în Germania după ce autoritățile comuniste i-au interzis să mai publice, trăiește la Berlin. Autorul a peste 30 de volume (eseuri, romane, poezii, proză scurtă) este posesorul unui masiv "bagaj" literar, al cîtorva prestigioase premii și al unui voluminos dosar de publicistică. Simpla enumerare a unor titluri de carte indică traseele călătoriilor pe care Richard Wagner le-a făcut: Ausreiseantrag (Cerere de plecare din
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
de-o parte și mentalității pe de alta. Venind din România nu puteam fi tocmai un naiv în Italia... R.B.: După cîte știu această călătorie în Italia a avut urmări "literare"... R.W.: Da, am publicat atunci un volum de proză intitulat Geamantanul lui Giancarlo, povestiri imbricate una în cealaltă conform pricipiului valizei; într-o valiză se află totdeauna multe, uneori chiar foarte multe lucrurui. în carte există trei direcții spațio-temporale: Italia, trecutul românesc - era momentul sfîrșitului dictaturii cu toate convulsiile
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
1990 - și Berlinul, Germania, în care am emigrat. în Italia s-a mai născut un ciclu de poezii sub titlul Heisse Maroni (Castane fierbinți), un motiv într-o anumită măsură de proveniență sud-europeană... R.B.: Ați scris și un volum de proză scurtă cu un titlu aproape turistic: Der Himmel von New York im Museum von Amsterdam (Cerul din New York în Muzeul din Amsterdam). Cum s-a născut această carte? R.W.: Am fost de mai multe ori la Amsterdam, era pe-atunci
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
a lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu Caranica. Tipărim, la fel, operele complete ale lui Sorin Titel ș...ț și nu am adus încă în limba română proza și eseistica lui Vintilă Horia ș...ț, opera științifică a lui Bazil Munteanu, N. I. Herescu, literatura lui Paul Goma și a altora de același calibru". Mai departe, Aristarc are un cuvînt și despre inflația de scriitori din USR-ul postdecembrist
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
din Iași. Predați pe atunci (1965) Istoria literaturii române contemporane. Deschiderile dumneavoastră erau și sînt mult mai largi. Ați dobîndit reputația celui dintîi specialist în Costache Negruzzi. Ați reeditat integral, în ediții critice, opera celui care reprezintă una dintre coloanele prozei românești. În palmaresul Domniei voastre figurează 17 ediții, din care 3 critice de referință, încununate cu prestigioase premii, precum"Perpessicius" acordat de Muzeul Litraturii Române, "Iulia Hașdeu" al Academiei Române sau cel al Uniunii Scriitorilor. V-ați îngrijit de scoaterea la
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
-a pînă la a XII-a s-a introdus, așa cum este firesc, un criteriu al cronologiei și singurul lucru cu care nu sînt de acord, este că se face pe genuri. Într-un an istoria poeziei, în alt an istoria prozei. Eu cred că trebuie predat totul la un loc. Un lucru bun e că, existînd un număr de scriitori care sînt obligatorii, și nu poate fi altfel, se lasă și la latitudinea profesorului să aleagă după preferințele lui, ale elevilor
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
carte pentru publicul român despre Proust într-o perspectivă și mai veche și mai nouă, nu un constructor, așa cum se spune acum, nu catedrală, ci o aglutinare de fragmente, care a făcut să apară o carte ce a schimbat fața prozei, a literaturii, în secolul al XX-lea. - Și ați constatat că Proust a fost foarte bine receptat în România și că opiniile critice privitoare la acest scriitor novator au avut altitudine în critica românescă? - E recunoscut că un scriitor de
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
șir de meditații pe teme dintre cele mai diverse de la probleme de filosofie a limbajului până la chestiuni ce țin de soarta scriitorului (unde scriitorul este chiar Gheorghe Crăciun) în tranziție, inutilitatea literaturii, rosturile criticii literare, bătrânețe, miza confesiunii, teoria dispersiei, proza antiepică și chiar descrierea unor vise. Este o carte radical egocentrică. Paradoxul acestei cărți este acela că, dacă literatura este în mod fundamental un act de comunicare între un autor și un cititor virtual, Gheorghe Crăciun pare a se preocupa
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
este admirabil surprinsă în numai două rânduri: "Îmbătrânirea. Oriunde întâlnești din întâmplare o oglindă simți nevoia să (te) privești în ea. Nu ești așa de respingător pe cât credeai. Încă ești suportabil." Care este rostul unui asemenea jurnal de idei? Admiratorilor prozei lui Gheorghe Crăciun o asemenea operă le permite familiarizarea cu universul interior al scriitorului favorit, revelarea modului în care obsesiile, temerile și raționamentele omului se reflectă în operă. De asemenea cunoscătorii operei pot vedea geneza anumitor idei, modul în care
Caietele lui Crăciun by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10405_a_11730]
-
din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic proces de conștiință. Dintre scriitorii basarabeni, nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă o asemenea disponibilitatea a limbajului analitic și reflexiv. Autoanaliza "nefericitului Filimon" e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera "anevoioasei căi a cunoașterii de sine", pe care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunțat din titlul romanului? Fără alt determinativ, e nume sau prenume? "Tu nici numele nu-ți știi!" - exclamă cineva la
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
mai neliniștitoare incertitudini. Într-o literatură de poeți, cum e cel mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
Braga (despre "stil și traumă" la N. M.), Matei Călinescu (reflecții pe marginea volumului întoarcerea huliganului), Leon Volovici (despre singurătatea lui Norman Manea), Irina Petraș ("Tușe la un portret de Hidalgo"), George State (despre "afinitățile Celan - Manea"), CălinTeutișan (despre biografismul prozei lui N. M.. Din tableta poetei Marta Petreu reținem mărturisirea: "Ne știm de un sfert de secol, din primăvara nehotărâtă a anului 1981, când un prieten comun ne-a făcut cunoștință. A devenit imediat un reper intelectual pentru mine și
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
căprui (sic!). Un subtitlu în trei măsuri, Portrete, schițe, tragedii, căruia cine nu i-ar recunoaște cheia, și, imediat, un lanț al slăbiciunilor, în dedicație: "ŤDomnului Scărlătescuť, cum era numit Domenico Scarlatti, de către cel care a dat unui volum de proză românească mozartianul titlu: ŤMomente, schițe, amintiriť". Ciudată întîlnire de sensibilități: un sonetist de secol XVIII, baroc, un clasic tată de moftangii de XIX, cu frazarea compozitorului de simfonii întrerupte și, în fine, un ascultător din XX, ispitit de un marteau
Lângă Mântuleasa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10429_a_11754]