8,957 matches
-
Cercetătorul amintit consideră că majoritatea traducerilor s-au făcut prin intermediul limbii franceze. O altă specialistă în acest domeniu, doamna Daniela Linguraru afirmă că „Receptarea lui Edgar Allan Poe ca personalitate a lumii literare (în oricare din cele trei ipostaze: poet, prozator sau critic, sau toate la un loc) este o problematică pe cât de spinoasă, pe atât de fascinantă, chiar și după un secol și jumătate de la apariția operelor sale”12. Alți autori români vor transpune la rândul lor din lirica acestui
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
ardelean, Nicolae Goja afirmă: „Proza lui Ștefan Aurel Drăgan conține lungi monologuri interioare și relatări indirecte, în stilul lui Augustin Buzura, cu o anumită prețiozitate (...) Digresiunile prozaice sunt acoperite de originalitatea temei.” iar Horia Muntenuș concluzionează că autorul este: „Un prozator bun a cărei tehnică literară și al cărui spirit de investigație psihologică revendică o evoluție romanescă”. Mioara Bahna, proaspăt laureată de revista literară eCreator, ne propune două cărți: „Aventura lecturii - Proză românească contemporană”, Editura Junimea Iași și „Aventura lecturii - Domenii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93980_a_95272]
-
s-a întâlnit cu scriitori români, contemporani cu el și, după ce a revenit la Istanbul, a început să-i promoveze și să-i publice. A reușit să publice aproape în întregime opera lui Panait Istriati. În 1968 a tipărit Antologia prozatorilor români. În această carte a publicat opere ale scriitorilor clasici din România, cum ar fi Ion Slavici, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, dar și opere de-ale scriitorilor contemporani cum ar fi Marin Preda, Teodor Mazilu, D. R. Popescu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93958_a_95250]
-
la confluenta cerului cu apă, marea este răsuflarea neîncetata și neînțeleasa a pământului, misterioasă, plină de vitalitate, energie cosmică, matrice dumnezeiasca. Mulți au scris despre tine, Mare! Cunoscători și inspirați au fost, credem noi, mai ales Zaharia Bârsan, Hemingway și prozatorul chinez Wang Meng (vezi cartea de nuvele Lacul adânc, Editura Cartea Românească, 1985). Constantin Lupeanu Neptun, August 2014
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
buclucașă a urmat alta, convocată de Simion Grosu - primul secretar al CC al PCRM, care a încercat să „limpezească apele”. Cunoscutul scriitor Andrei Strîmbeanu i-a reproșat usturător că acela conduce greșit republica și că ascultă mereu de Moscova, iar prozatorul Haralambie Moraru a scris pe o bucată mare de hîrtie cuvîntul DEMISIA și a afișat-o s-o vadă audiența. La începutul lui 1988 a fost fondat Cenaclul „Alexei Mateeevici” (președinte Anatol Șalaru) care a contribuit la trezirea conștiinței naționale
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93969_a_95261]
-
raportul conținutului, nu s-au pierdut, există, și nu va trece multă vreme până când se vor publica, însoțite de un bogat aparat de note de istorie literară, culturală, politică și socială. Epistola pe care o comunic acum, inedită, e adresată prozatorului D. V. Barnoschi (n. 1884-m. 1954) și cuprinde câteva nuanțate însemnări despre Stendhal și arta sa narativă. Sinaia, 28 v [1]925 Iubite domnule Barnoschi, Vroiam tocmai să-ți trimit Obsesiile lui Stendhal, când am primit scrisoarea d șumițtale
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
și a apărut în Adevărul literar și artistic, 13, nr. 639, 5 martie 1933, p. 1. Glosele lui Paul Zarifopol pe marginea biografiei și a operei lui Stendhal stârnesc interes și invită, permanent, la lectură, și uneori, la relectura cărților prozatorului francez. Și, în fine, aprecierea, excesiv subiectivă, asupra cărții lui E. Lovinescu - Istoria civilizației române moderne despre care D. V. Barnoschi a publicat o amplă recenzie , înțesată de observații critice, în revista Viața românească, 17, nr. 2, februarie 1925, p.
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
Deși cărțile nu sînt pe deplin încheiate, ci, asemenea oamenilor, rămîn în mișcare, în lucru, există, iată, o autonomie a personajelor (dată de viața însăși) pe care scriitorul este dator să o respecte. în Cele două Românii, Gabriela Adameșteanu definește prozatorul ca fiind cel care "ascultă replicile și discursurile oamenilor Ťpe viuť și are iluzia că aude și fragmente din fluxul interior care contrazic sau completează cuvintele rostite" (p. 21). Prozatorul ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
să o respecte. în Cele două Românii, Gabriela Adameșteanu definește prozatorul ca fiind cel care "ascultă replicile și discursurile oamenilor Ťpe viuť și are iluzia că aude și fragmente din fluxul interior care contrazic sau completează cuvintele rostite" (p. 21). Prozatorul ar trebui, astfel, să beneficieze de un ochi ciclopic ("privirea inumană din interiorul său" - Limitele rescrierii, p. 300) și de o ureche hiperacustică. în chip fericit, practica scrisului dovedește că scriitoarea este înzestrată cu amîndouă, că are o foarte bună
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
bine primite de critică. Recenzînd, spre exemplu,Vară-primăvară (din nuvela cea mai lungă a volumului, întîlnirea, se va dezvolta romanul omonim apărut la Editura Polirom în 2003), Marian Papahagi nu va ezita să descifreze și aici "o siguranță de mare prozator" (Cumpănă și semn, București, Cartea Românească, 1990, p. 261). Capabilă să redea "exterioritatea orală" (Limitele..., p. 396) a unui personaj, dar și să-i investigheze adînc interioritatea, prozatoarea a reușit să realizeze în spațiul operei sale o dublă sinteză. Prima
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
sinceritate" pe care îl obține prin felul curajos de a-și juca literatura pe cartea biografiei (sau invers), venind astfel în bătaia unei afirmații a lui G. Călinescu despre Eminescu: El a scris în versuri o zguduitoare biografie". Poet sau prozator, Cărtărescu își impune, într-un stil absolut unic, sigiliul propriului destin. La Leonid Dimov (un muzical prin definiție) este oarecum la îndemînă să găsim "ritmuri" eminesciene: "La un semn triunghiuri vide / vor sui, ciudat de jos" (metrica și ritmul trohaic
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
împotriva limbei"; se găsește ceva acceptabil totuși în "poezia fantastică" și atât. Niciodată nu a primit E. Lovinescu cu atâta cruzime și ostilitate un debut. Nu se susțin nici un sfert din reproșurile de stricare a limbii, formulate la adresa foarte tânărului prozator Gala Galaction. E. Lovinescu alunecă aici, prin acuzele cu totul exagerate, într-un dogmatism lingvistic, un conservatorism antineologistic preluat parcă în mod direct, prin contaminare, de la N. Iorga, unul din constanții săi adversari ideologici. Mai târziu, când va începe ediția
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
cu o virulență ce-și depășea obiectul și lăsau, pe nedrept, impresia unei chestiuni personale". E. Lovinescu încearcă aici imposibilul: să dea o motivație obiectivă unei antipatii. Criticul ar vrea să pună totul în seama unei incoerențe de personalitate a prozatorului. Dar, târziu, în 1930, de când datează primul volum de Memorii, numește foarte bine principalul defect al articolului său din 1915 despre Galaction, defect a cărui recunoaștere trezește o nouă suspiciune: virulența criticului și-a depășit obiectul. E o doză de
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
despre Galaction, defect a cărui recunoaștere trezește o nouă suspiciune: virulența criticului și-a depășit obiectul. E o doză de remușcare, e un pic de regret. De unde o fi provenit această exagerare în negarea violentă a foarte tânărului și talentatului prozator? Mai sunt totuși la mijloc și alte motive, care pot fi chiar "motive personale", drept cauze ale acestei virulențe - cauze mult prea omenești, deloc estetice, ale revizuirii unei valori ce nu se impusese încă. Nuvelele și povestirile lui Gala Galaction
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
că voi putea face ceva! Am devenit sentimentaloid!! * Ce-i cu Țepeneag? Scrie sau e în criza lui veșnică? Ivănceanu mai crede că e un mare poet? (Mi-a spus într-o seară: "Sînt un mare poet și un mare prozator!") * Sînt curios să văd ce Vise ai mai făcut, ce-i cu epopeea, ce-i cu nemurirea. Sînt fericit, 23-V-'968 Emil
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
un prieten/protector - scriitorul pleacă la țară, "dar nu la mine în sat, ci undeva prin Moldova, prin regiunea Huși". Tot la sfaturile prietenului amplifică schița Desfășurarea până când obține celebrul text din 1952. "}inea foarte mult la mine, notează marele prozator, știa pe atunci mai multe decât știam eu și voia să mă apere de o primejdie de care eu nu eram conștient." Câteva lucruri ar trebui lămurite. În primul rând, e vorba de ușoara deplasare a accentelor. Marin Preda va
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
pe care odădea despre dezvoltarea conștiinței de clasă a unei muncitoare înapoiate. Tocmai prin prizma acestor creații anterioare apare limpede de ce noua nuvelă a lui Marin Preda constituie o cotitură în creația acestui scriitor, înzestrat cu un puternic talent de prozator..." Marin Preda va reveni asupra "deviației", și în 198o încearcă a descrie în Cel mai iubit dintre pământeni momentele de vârf ale conflictului între Gheorghiu-Dej și Ana Pauker. Se confesează, într-o întâlnire privată cu un învățăcel-scriitor, Dej: Vom fi
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
atunci în afară. Pe soldații teutoni care mărșăluiau țanțoș, pe bulevardele Capitalei, Céline i-a întâmpinat ca pe niște eliberatori, trimiși să pedepsească o Franță trufașă, cosmopolită, decăzută. în explozia de mânie împotriva compatrioților săi se descărca firea paranoidă a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma de ofițer în Whermacht cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Și la Céline se poate stabili o datare asemănătoare. Cele două mari romane amintite sunt ferite de aberațiile ulterioare sub zodia fascismului. Oarecare încurcătură pentru examenul critic o provoacă împrejurarea că și înainte de construcția realistă, împregnată de un aume umanism, prozatorul francez a dat la tipar o lucrare slabă, l'Eglise - Biserica (1930), o anticipare a răbufnirilor urâte de mai târziu, cu delirul rasist și huliganic. Altfel decât la Eliade și Cioran, Céline nu s-a lecuit după marasm. Evadând, speriat
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
asupra vieții culturale a provinciei, se poate ajunge la înjghebarea unui grup artistic care să reprezinte o reală forță poetică". Unii membri ai cercului (Har. Mihailescu, Lucian Mircea) colaboraseră la presa literară interbelică și editaseră plachete personale de versuri, iar prozatorul Dumitru Almaș publicase cîteva romane. Adoptînd, în 1948, numele "Slova nouă", cenaclul își mărește numărul participanților, atrăgînd în rîndurile lui o seamă de tineri aspiranți la literatură, mai ales elevi de liceu. Cazimir participă la ședințele cenaclului din 1949, dînd
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
totul. El păstrează subiectul, intriga, conflictul. Acesta trebuie echilibrat între forțe echivalente, a căror abordare exclude simplificarea maniheistă, satira, pamfletul. Pentru că ele ar substitui, într-un mod fatalmente eșuat, romanescul similar lumii reale, cu reducționismele publicisticii. V. Duda este un prozator realist, pentru care societatea socialistă există și trebuie avută în vedere. Dar, din păcate, scriitorul o face și el, ca numeroși alții, prin schemele de gândire ideologică ale diriguitorilor ei. Eroarea este aceea de a vedea în lumea comunistă o
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
va avea grijă ca fiecare erou-teză să-și reprezinte, oricât de larvar și antiteza celuilalt erou, contradicția devenind în modul acesta interioară...". E greu de aflat o lume atât de armonioasă, aproape ideală, chiar și în democrațiile stabile și libertariene. Prozatorul, plecat aproape de căderea regimului din România comunistă, pe care se străduise să o înțeleagă, după două decenii de activitate literară, în 1988, în Israel (noua patrie a părinților lui Rubin Leibovici, numele său real), se arătase în cărțile sale constant
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
nu o vocație, dar necesitatea unui exercițiu, fragmentarist, romanesc. De altfel, trei "povestiri" lungi vor fi integrate, doi ani mai târziu, în romanul Catedrala, 1969. V. Duda este de la început, dar și pentru mai târziu, în câteva alte romane, un prozator al mediilor profesionale. El optează pentru mediul industrial socialist, cunoscut, pesemne, ca jurisconsult. Mediul profesional juridic este cel de-al doilea care apare în cărțile sale. El descoperă acolo tocmai acea lume echilibrată, echivocă, enigmatică, relativistă, greu de distins în
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar despre acest roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței celor care nu au putere politică și, supuși Gulagului, nu au nici puterea celor lipsiți de putere. Ideea devine la V. Duda însuflețită de ficțiune, oricât de dominant analitică ar fi ea. Prozatorul are intuiția, imaginația, capacitatea de expresie a existenței autentice și devine artificial doar prin exercițiul în exces al acestora. Dar romanul acesta masiv are norocul unui echilibru între real și ideal, epic și analitic, situații și teză, disimulate toate acestea
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]