595 matches
-
de poezie aromână, 1985, Ecou de cântec aromânesc, 1985). Postum, îi apare în SUA volumul intitulat Sonete (1990). Scrie o poezie hieratică, în forma fixă a sonetului, vădind o limpede aspirație spre clasicitate. Versul este strict din punct de vedere prozodic, nu apelează excesiv la metaforă, poetul cultivând programat armonia, eufonia, cadențele ritmice perfecte și rime pe cât posibil fără cusur. Dar își încarcă stilul, adesea împovărându-l cu fonetisme regionale, la care se adaugă și o pronunțată ruralizare a graiului, deoarece
GULI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287383_a_288712]
-
Luceafărul”, „Românul”, „Foaia diecezană” ș.a. A semnat și Ilie (Elie) Dinurseni, Ilie (Elie) Cristea. În 1907 C. a sprijinit înființarea publicației săptămânale „Țara noastră”, ca organ al Astrei. Lucrarea Eminescu. Viața și opera asociază datele biografice cu analizele tematice, comparatiste, prozodice și stilistice. Îndeosebi funcțiile infinitivului lung, gerunziului, rimei și neologismelor sunt atent puse în valoare, pentru a se sublinia modul în care „și-a format Eminescu stilul său inegalabil”. Sunt puse, de asemenea, în ecuație date noi despre unele etape
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
poemele ample apărute în preajma sau la începutul celui de-al doilea război mondial, inegale valoric atât între ele, cât și fiecare în interiorul său, prelungesc și împing la cote maxime lirismul vaticinar al anilor ’30, dar și (auto)manierismul lexical și prozodic deja instalat în ultimele volume interbelice ale lui C. Maria Doamna (1938), o carte apărută în condiții tehnice de lux, nu-i mai puțin o compunere convențională și festivă. Celelalte poeme însă rămân notabile: Peste prăpăstii de potrivnicie (1938), Rapsodie
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
revine deseori în aceste versuri, care își au izvorul cu deosebire în stările de tristețe. Cuplul nefericit se întâlnește și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-o limbă lipsită de stridențe neologice. A scris și scurte povestiri cu subiecte inspirate din lumea cartierelor mărginașe, cu personaje caracteristice (vagabonzi, meseriași mărunți, mici negustori
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
tehnică. A parafraza este o procedură ce amintește de clasici, de cei greci și latini, dar modernii o cultivă și ei, parodiind astfel, și totodată revitalizând implicit literatura clasică. Operând, asemenea mai tuturor poeților notorii din generația lui, cu mijloace prozodice - și expresive, în general - consacrate, cu material de inspirație din cele mai canonice surse, H. se impune ca individualitate artistică distinctă prin particularități de meșteșug, prin specificitatea rafinamentului tehnic. De la început se caracterizează printr-o anumită sobrietate a formulărilor, lipsită
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
regulat și rimă încrucișată sau îmbrățișată. Între forța care presează din interior și tiparul formei impuse cu voință se naște o tensiune ce se poate regăsi în toate poemele, într-o vreme în care poezia s-a eliberat de regulile prozodice fixe. Temperament de luptător grefat pe un suflet în care nevoia de Dumnezeu este singura care dă sens bântuitoarei suferințe, C. stabilește cu divinitatea un dialog în care implorarea se unește cu somația și reproșul: „Doamne, / De ce cobori din când
CARMEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286111_a_287440]
-
iar mai târziu în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a făcut repede cunoscut și iubit în întreaga Macedonie, ca și în țară, printre aromâni. Bunăoară, un poem al său, foarte cunoscut, Un cântec, subintitulat „motiv folcloric”, „povestește” despre o
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]
-
de zi cu zi21. De aici provine și ideea că literatura emanată de geniul limbii franceze e inevitabil o "proză". Dacă diferența ultimă dintre discursul poetic și cel prozaic e dată de felul în care e tăiat enunțul, în funcție de constrângerile prozodice, respectiv sintactice, atunci insistența geniului limbii franceze asupra dispunerii cuvintelor în frază demonstrează inapetența sa pentru poezie 22. Țin să subliniez această caracteristică pentru că mitul unui geniu "prozaic"23, care la mijlocul secolului al XVIII-lea devenise un loc comun, a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
percepție originară, devenind astfel versiunea narativă a sedimentărilor semantice și emoționale încapsulate în radical. E un cuvânt implodat, ale cărui conținuturi simultane s-au etalat într-o narațiune cu aspect mitic. De cealaltă parte, Herder vizează cuvântul prins în structurile prozodice repetitive. Rima, monotonia reiterativă a ritmului sau diversele tipuri de paralelisme poetice permit dezvoltarea valențelor plurale și contradictorii prin reluarea aceleiași secvențe: o expresie are ocazia să ilustreze sensuri diferite prin reveniri succesive, evocând astfel profuziunea ei semantică. Înțelegem de ce
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
remarcat de altfel că Heliade Rădulescu nu procedează la analize de opere decât atunci când e vorba de o creație de "serie". Când în 1838 comentează o fabulă a lui Grigore Alexandrescu, intervenția lui critică se rezumă la corectura filologică sau prozodică. Misiunea pe care o asumă e de educare, nu de consacrare. Iar acest lucru se va vedea clar câțiva ani mai târziu, în programul critic schițat în paginile Curierului românesc: Heliade Rădulescu își imaginează aplicația la text ca o participare
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
poeticitatea străbate existența, gesturile, acțiunile unei persoane? Trebuie să recunoaștem aici ideea romantică a "poeticității generalizate", care presupune o transfigurare a realității prin diverse "încarnări" ale poeziei. Concret, e vorba de transferul unor elemente poetice, care țin fie de tehnicile prozodice, fie de caracterul specific al figuralității, asupra formelor de viață sau asupra ipostazelor naturii. Pentru înțelegerea acestei idei și mai ales a modului ei de funcționare, mă sprijin pe explicațiile date de Jacques Rancière, probabil cele mai clare de care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
voci impersonale ce aparține instanței transcendente". Cu Ion Barbu ar avea loc ,o bruscă mutație anticipatoare": ,eul poetic este retras definitiv ca modul posibil al discursului, fiind substituit cu o instanță textuală suverană ce dictează doar acele permutări sintactice și prozodice, incluse în legile interne ale textualizării". Nici Blaga n-ar fi izbutit a ,recupera" eul poetic, întrucît ,metoda" expresionistă pe care și-o însușește, cea a ,amplificării eului pînă la plastica strigătului", nu conduce decît, deviant, la ,dispersia în supraindividual
O antologie a lui Marin Mincu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12581_a_13906]
-
de o cu totul altă factură, nu aceea, minor clasicistă, mai veche a unui Schiller sau mai nouă a unui Lenau sau Heine, dar aceea major vizionară a lui Hölderlin sau Novalis. O viziune care, în plus, pulveriza formalismul, acuratețea prozodică, fixitatea unor specii, și umplea cerul liric de jerbe fastuos-incandescente. Nu Eminescu din Luceafărul, ci acela din Memento mori. Și nu Eminescu al satirelor, eglogelor ori elegiilor, politic, melancolic sau nostaligic, ci acela al uriașelor poeme neterminate, al fragmentelor de
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
înțelegerea globală și cea aprofundata, folosirea textului pentru studiu. # Să identifice structurile diverselor tipuri de texte # Să folosească propriile cunoștințe pentru a deduce și a argumenta # Să îmbine informațiile textului cu cele provenite din alte surse # Să stabilească aspectele fonice, prozodice și ale direcției comunicative în lectură cu voce tare. În ceea ce privește producția scrisă (scrierea) elevul trebuie să fie în stare: # Să realizeze forme de scriere diverse în raport cu folosirea, funcțiile și situațiile comunicative (diferența dintre scrierea pentru uz personal și aceea cu
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
lingvistice, cele culturale și problemele societății relevând aspectele istoriei limbii și ale varietății lingvistice. Educație literară Elevul trebuie să fie capabil să: # Recunoască aspectele formale ale textului literar, ordinea internă a construcției, alegerile lingvistice și, în poezie, trăsăturile ritmice și prozodice și configurația grafică. # Surprindă raportul între opera literară și contextul cultural și istoric general, efectuând și legături și confruntări cu realitatea istorico-culturală europeană și a propriei țări. # Furnizeze, pe baza elementelor textuale și contextuale, o interpretare complexă și metodologica a
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
înțelegerea globală și cea aprofundata, folosirea textului pentru studiu. # Să identifice structurile diverselor tipuri de texte # Să folosească propriile cunoștințe pentru a deduce și a argumenta # Să îmbine informațiile textului cu cele provenite din alte surse # Să stabilească aspectele fonice, prozodice și ale direcției comunicative în lectură cu voce tare. În ceea ce privește producția scrisă (scrierea) elevul trebuie să fie în stare: # Să realizeze forme de scriere diverse în raport cu folosirea, funcțiile și situațiile comunicative (diferența dintre scrierea pentru uz personal și aceea cu
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
lingvistice, cele culturale și problemele societății relevând aspectele istoriei limbii și ale varietății lingvistice. Educație literară Elevul trebuie să fie capabil să: # Recunoască aspectele formale ale textului literar, ordinea internă a construcției, alegerile lingvistice și, în poezie, trăsăturile ritmice și prozodice și configurația grafică. # Surprindă raportul între opera literară și contextul cultural și istoric general, efectuând și legături și confruntări cu realitatea istorico-culturala europeană și a propriei țări. # Furnizeze, pe baza elementelor textuale și contextuale, o interpretare complexă și metodologica a
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
folosind corect semnele ortografice și de punctuație; - redarea în scris a unor informații receptate prin lectură; - cartea - obiect cultural: teoria literară, destinatarul mesajului, structura textului narativ; - descrierea obiectivă și subiectivă, dialogul, personajul (caracterizarea sumară - portret fizic și portret moral); - structura prozodică (rimă, ritm, vers, strofă, vers liber); - figurile de stil: personificarea, comparația, enumerarea, repetiția, epitetul, antiteza, metafora; - sensul de bază, sensul auxiliar; sensul figurat; - genuri și specii (genurile epic, liric și dramatic); - textul: texte literare aparținând diverselor genuri și specii și
ORDIN nr. 6.389 din 12 decembrie 2012 privind aprobarea Programei de evaluare naţională pentru elevii clasei a VIII-a la disciplina limba şi literatura italiană maternă şi a Programei de bacalaureat naţional la disciplina limba turcă modernă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/247976_a_249305]
-
grotesc de sonuri” (Aordel, Corcodel, Cucavel, Parpangel, Găvan, Giolban, Goleman, Ciormoi, Dîrboi etc.), trece prin invenții onomatopeice unele atît de firești încît „trebuie un studiu deosebit pentru a vedea dacă ele nu circulă” și ajunge la modelarea lor în scopuri prozodice, schimbîndu-le genul și terminația pentru a le face să rimeze (dracă, palată, copace etc). În "Istoria critică a literaturii române", Nicolae Manolescu evidențiază valoarea "Țiganiadei" printr-o comparație: „Țiganiada este un Don Quijote al nostru, glumă și satiră, fantasmagorie și scriere
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
adânc”, “întors”, “funerar”, “singur” contribuie la realizarea unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor “m, b, v, l” , a diftongului “au” și a triftongului “eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului. Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere inevitabilă spre moarte. Se remarcă maxima concentrare a discursului poetic. Poezia exprimă, în numai cele două catrene ale ei, o stare sufletească de o copleșitoare singurătate. Atmosfera este de
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
separare a limbii croate de cea sârbă, prin „purificarea” ei de „sârbisme” și „internaționalisme”, evitarea împrumuturilor, reintroducerea unor cuvinte croate ieșite din uz și crearea de cuvinte noi cu bază slavă. Această secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii croate. Limba croată are 32 de foneme, iar scrierea sa este în mare măsură fonemică. Literele și fonemele corespund între ele în felul următor: Observații: La unele forme ale unor substantive și adjective se intercalează un "a" între
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
nu. Prima categorie o formează encliticele, adică pronumele personale neaccentuate, formele neaccentuate ale verbelor auxiliare și particula "li", a doua fiind constituită din proclitice, adică prepozițiile, conjuncțiile și particula negativă "ne". Ambele categorii de clitice formează din punct de vedere prozodic un singur cuvânt cu cuvântul cu sens lexical din grupul lor, purtând un singur accent: în cazul unui enclitic, accentul cade pe cuvântul cu sens lexical, în cazul unui proclitic, acesta este cel accentuat, dacă cuvântul cu sens lexical are
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
singular, la masculin sunt două forme neaccentuate, iar la feminin trei. Formele neaccentuate se folosesc în general în funcție de complement fără prepoziție, înainte sau după formele verbale care exprimă sensul lexical al verbului, pronunțându-se împreună cu acesta într-un singur cuvânt prozodic: "Jă sam te čȅkao" „Te-am așteptat”. Formele "me, te, se, nj, nju" se pot folosi și după prepoziții, în acest caz acestea din urmă fiind accentuate: "prȅdă me „înaintea mea”, "ză nj „pentru el”. În ceea ce privește distribuția formelor "ju" și
Limba croată () [Corola-website/Science/304210_a_305539]
-
cuvintele croate, pe care le tratează că împrumuturi. Totodată sprijină folosirea alfabetului chirilic, periclitată de cea a alfabetului latin, și promovează înlocuirea împrumuturilor în creștere din limba engleză cu cuvinte sârbești. Aceasta secțiune tratează succint principalele aspecte fonologice, fonetice și prozodice ale limbii sârbe. Limba sârbă are cinci foneme vocalice: Consoanele limbii sârbe sunt în număr de 25: Observații: Observații: Când două consoane, una surda și una sonoră ajung în contact prin adăugarea la un cuvant a unei desinențe sau a
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
putere de simbol, fie sugerată prin corespondențe; - olfactivul se manifestă prin mirosuri puternice; - sinestezia este un procedeu artistic care marchează asocierea concomitentă a mai multor percepții diferite (sunet,culoare, parfum) și trezirea simultană a simțurilor; - versul liber este o noutate prozodică; refrenul accentuează starea poetică, prin repetiția cromatică, olfactivă sau muzicală a simbolurilor.
Literatura română simbolistă () [Corola-website/Science/312375_a_313704]