5,549 matches
-
cursul unui an determinat 770 de copii, care pot atinge vârsta de un an. Pentru a obține un asemenea rezultat, sunt necesare 1 000 de procreații în anul 1800. În 1900, 917 sunt de ajuns. În 1950, 813 nașteri de prunci vii sunt necesare și suficiente. În 2002, doar 773 vor rezolva problema... Toate acestea au o dublă semnificație: Mai întâi, pe tot parcursul secolelor al XIX-lea și al XX-lea, scăderea fertilității s-a găsit, în Franța și în
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lungul semicercului șoselei pietruite. Aproape de primul pod, pe dreapta, sub dealul Cerhatului, duruia din cînd În cînd o moară. Măcina grîu, dar asta nu era treaba noastră. În schimb, stor sul sîmburilor de floare de soare aduna acolo liota de prunci, fiecare cu cîteva bucăți de pîine de cufundat În uleiul fier binte, spumegos, prin jgheabul din jurul teascului. CÎnd au demolat moara ca să mute presa mai la oraș, toți băieții eram acolo. Eu Îi strînsesem. Aflînd cel dintîi vestea, Îi striga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ieșea timid de prin tufe un alt curs de apă ce sporea Încet În lățime și adîncime, căruia i se zicea tot Valea Măriei (Mária Patak) și care se unea cu celălalt braț În hotarul de Beltiug. — Cocosteaua voastră de prunci! Cu Partidul vă puneți voi, mă? Cu Partidul?... Ăsta era tata, primarul Răteștilor, ajuns seara acasă, adică tot În clădirea primăriei unde locu iam noi și suduind mai mult de uimire decît de furie: „Cocos teaua voastră!“ Și astfel am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În Pișcari, oprindu-se drept la cîrciumă. După două, trei pahare de vin, și-au mai sporit repertoriul, iar Ioan al lui Vagău a adus de acasă un tricolor mare, bine dosit pînă atunci, fixîndu-i lancea Între basorelieful Madonei cu Pruncul și verticala crucii din piatră În care era sculptată imaginea, În principala răspîntie a așezării. Văzînd cum flutură culorile naționale asupra lui Iisus de parcă Însăși mîna Maicii Domnului Înălța stindardul, tinerii, cărora li se alăturaseră și multe fete, ziceai c-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
regăsit În fine Paradisul. Și tot de aici au purces spre nordul Ardealului, apoi spre Banat, valuri de emigranți Începînd cu anul 1712. Iar În mișcare nu s-au pus numai spre a-și cinsti vechea zicală: „Șvabul Își așază pruncul pe sită și-i dorește să nu moară pînă nu va vedea tot atîtea țări cîte găuri sînt În ciur.“ Au luat drumul străinătății deoarece În acele vremuri țăranul german era iobag, nu avea dreptul de a se căsători fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen (Moftinu Mare) nu aveau nevoie să se mai deplaseze nicăieri, cîtă vreme aduseseră cu ei sta tuia din lemn a Madonei cu Pruncul, aflată și azi În biserica satului. Le fusese dăruită, ca să-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai mare și mai frumoasă, așa se spune, biserică În stil ba roc din Întreaga
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
boltea peste fire. Nu Silviu Ruba fu cel ce dădu vestea, ci fătul. Intrase Înainte de șase dimineața, ca de obicei În sărbători, să măture biserica În așteptarea slujbei de Ziua Schimbării la Față... Și o văzuse pe Sfînta Fecioară cu Pruncul În brațe, tocmai Înfățișarea din icoană, „umblînd, spunea el, pe dinaintea altarului“. Scăpase mătura din mînă și o luase la fugă spre casa parohială. — Părinte, Maica Sfîntă!... apucă el să strige. — Am auzit-o, răspunse părintele Oros. Mă rugam să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire. Li se uita de sus drept În ochi celor ce cutezaseră a ridica privirea. Încet-Încet
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din Cernăuți. — Nu că n-am răbdat a ședea la Hegewish, povestea mama Floare, că doară am produs farma și bani faini am scos după ea. Da’ o aveam pe Măriuca de trei ani cînd mi s-o născut un prunc. Tare era mîndru, da’ n-o avut zile și l-am Îngropat acolo. Apoi, cînd o fost odată Într-o noapte, o dat hoții. Atîta am bătut În obloanele de la ferești și io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat, prunc și altele. Pomean Îi numea „hanți“ și povestea că În fiecare iarnă se lăsau la vale spre miazăzi, iar primăvara se Întorceau În ținu turile lor de dincolo de vărsarea Irtîșului În Obi. A pe trecut printre ei stingerea prelungită a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Pe el Îl interesa la ce anume ar fi bun nepotul lui, nu al altora, și dacă va apuca vreodată să se poată mîndri că-l are. Mai zise: Că oamenii din sat știu că fata mea, Linca, are un prunc orb. Io nu m-am ferit, le-am spus de mult, de cînd umbla mă-ta cu tine pă la doctori, că-i și asta o cruce, musai s-o ducem, și dacă o picat În neamu’ nost’, la ce
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se mai arată aiesta fel de oameni? — Chiar că nu știu. — Iaca, ți-oi spune: oameni ca aceia se nasc și ar putea crește. Da’ nu-i lasă să crească. Tăți se nasc acuma la spital, doctorii Îi văd pă prunci cu cușmuță roșie pă cap, sămnu’ lor anume de oameni năzdrăvani, le fac o injecție și-i omoară... Cum adică să-i omoare? — Îi omoară ca să nu crească și să se aleagă din ei vreun Gruia ori vreun Novac să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
printre care și pe unul dintre principii ținutului. Soția acestuia nu putea zămisli copii. În urma rugăciunii Magdalenei, ea rămâne însărcinată. Drept mulțumire, principele decide să facă un pelerinaj la Roma, pentru a-l întâlni pe apostolul Petru. Soția lui, cu pruncul în pântece, dorește să-l însoțească. Pe drum, corabia este prinsă de o furtună cumplită, în timpul căreia femeia naște, apoi moare. Corăbierii vor să arunce cadavrul în valuri, dar principele îi roagă să se îndure de copil. Tocmai atunci, ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
își abandonase familia. Coborând, îl întâlnește pe copil jucându-se cu scoicile de pe țărm, iar când se apropie de cadavrul soției, aceasta se trezește ca din mrejele unui somn adânc. Rugăciunile Mariei Magdalena o susținuseră doi ani de zile, iar pruncul crescuse și se înzdrăvenise sugând lapte proaspăt de la sânul unei moarte. Mai mult decât atât, femeia îi mărturisește soțului că parcursese împreună cu el și cu apostolul Petru toate etapele pelerinajului palestinian. După acest miracol, Maria Magdalena se retrage într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dus înainte ca să-l deschidă și, văzând acolo un copil plăcut la înfățișare (puerum elegantis formae), suspinând, zice: „Oh, dacă aș avea mângâierea unui asemenea vlăstar, ca să nu-mi las regatul fără urmaș!” Atunci a dat poruncă să fie crescut pruncul pe ascuns și s-a prefăcut însărcinată. La sfârșit, a mințit că a născut un fiu, iar vestea extraordinară se răspândește în tot regatul. Prințul exultă cu frenezie pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pentru vlăstarul născut, iar mulțimea se veselește cu mare bucurie. șPrunculț a fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea împreună. și Iuda îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este școpilulț ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și este una dintre cele mai elaborate 53. Trama principală, spuneam adineaori, se înrudește cu mitul lui Oedip, dar pot fi recunoscute destul de ușor alte elemente provenind din mitologia biblică, de această dată. Mă refer în primul rând la punerea pruncului într-un coș împletit, care trimite la episodul nașterii lui Moise (Iuda este văzut așadar ca un anti-Moise), dar și la împrejurările patricidului. Textul latinesc folosește cuvântul pomerium (variantă simplificată a lui poemerium) pentru descrierea proprietății lui Ruben. Pomerium înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pământul rodește la soroc și pe tine, Doamne, te binecuvântează!” și, iată, un înger al Domnului a venit asupra ei și i-a zis: „Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânță în pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea”. și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”. Aducerea Mariei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
i-a zis: „Ana, Ana, Domnul a împlinit ruga ta: vei prinde sămânță în pântec și vei naște prunc, iar despre neamul tău se va vorbi în toată lumea”. și a răspuns Ana: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, dacă voi naște prunc - băiat ori fată -, îl voi dărui Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”. Aducerea Mariei la Templu Lunile se adăugau una câte una la vârsta copilei. Când împlini doi ani, Ioachim îi zise Anei: „Iată, a venit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
așteptăm un an, ca să nu plângă mititica după tatăl și după mama ei”. „Să mai așteptăm”, încuviință Ioachim. Când Maria împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o întâmpină pe Maria și, sărutând-o, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
contextul post-Auschwitz. În secolul I după Cristos cele mai frecvente nume date evreilor erau Isus și Iuda. Termenul Iuda avea un sens eminamente pozitiv. Începând cu secolul al II-lea, după răspândirea creștinismului, evreii au încetat să-și mai numească pruncii „Isus”, iar creștinii au pus la index numele „Iuda”. Or, Iuda trimite direct la numele unuia dintre cele douăsprezece triburi, la numele însuși al poporului ales. În polemica antiiudaică Iuda a fost un element-cheie. Ioan Gură de Aur merge până la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tristă la el, a oftat, l-a mângâiat (Auzi colo, mi-am spus ! A mângâiat mielul, înseamnă că i-a plăcut, dar de ce nu l-a oprit ?!) Eu te-am luat în brațe, că așa mare cum ești, dormeai ca pruncul lângă câine, la picioarele ei și te-am adus înapoi. Nu mai era de stat acolo, veniseră trei străini să-l vadă și ei pe copil și-i aduseseră câte și mai câte... Bărbatul a dat fuga după noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să-mi caute leacul... Bătrâna : Ei, bietul de tine, aiurezi ! Bine că ți-a scăzut arșița ! De unde frățior la tine ? Cred c-ai visat ! Hai, ia și bea niște lapte, uite, ți l-am adus cald ! Și mâine e Crăciunul! Pruncul Iisus te-a făcut sănătos, nu uita să-I mulțumești când mergem la biserică. Acum, după ce mănânci lapte cu mămăligă să-ți facă bine la piept, am să te las să dormi. Să nu ieși afară. Dis-de-dimineață, vin eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care își ținea portofelul cu bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fost scurtă, dar minunată. Am descoperit împreună că în iubire se poate găsi forța de a compensa toate frustrările și mizeriile războiului. Dora ascultă în timp ce memoria ei recheamă chipul tatălui, al ofițerului de cavalerie Simion Almăjan de atunci. Era un prunc când a sunat mobilizarea generală și deci nu are cum să și-l amintească pe cel care plecase. Și-l amintește bine în schimb pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]