1,016 matches
-
10000 de oameni mor de frig și boli. Totuși, primăvara următoare armata iese din tabăra de la Valley Forge în ordine, în parte mulțumită unui program de instruire pe scară largă, supravegheat de către Baronul von Steuben, un veteran al statului major prusac. Britanicii evacuează Philadelphia pentru a se îndrepta spre New York dar Washington îi atacă la Monmouth și îi obligă să se retragă de pe terenul de luptă. După aceasta britanicii continuă să se îndrepte spre New York în timp ce Washington își scoate armata din
George Washington () [Corola-website/Science/297957_a_299286]
-
extensiv pentru implementarea noilor regulamente pentru armată, ale lui Franz Moritz von Lacy. Înaintat la rangul de "Oberst" și comandând Regimentul 19 de Infanterie în 1774, și-a condus oamenii în timpul Războiului Succesiunii Bavareze, unde l-a capturat pe comandantul prusac, prințul Hessen-Philippstal, o faptă ce i-a adus lui Alvinczy promovarea la gradul de general-maior și Ordinul Maria Terezia. Alvinczy a luptat sub conducerea lui Ernst Gideon Freiherr von Laudon în Războiul Otoman din 1787, însă nu a reușit să
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
a opus, pe parcursul zilei de 8 februarie 1807 o armată franceză condusă de Împăratul Napoleon I unei armate ruse, aflate sub conducerea generalului Beningsen, susținute de un corp prusac condus de generalul L'Estocq. A fost una dintre cele mai sângeroase bătălii din cadrul Războaielor napoleoniene, ambele armate pierzând între o treime și aproape jumătate din efective, în funcție de estimări. Deoarece în săptămânile precedente manevrele franceze de învăluire eșuaseră în mod
Bătălia de la Eylau () [Corola-website/Science/312682_a_314011]
-
și artilerie, pentru a angaja inamicul imediat ce îl reperează și să îl rețină până când sosesc întăriri. În ceea ce privește manevra (denumită de Napoleon „Mare Tactică”), este de notat evoluția de la ordinea de marș grupată pe o axă, sau, oblică (adoptată de armată prusacă), la o formație de marș denumită „batalion pătrat”. Conform acesteia, unitățile militare (preferabil Corpuri de armată) vor fi dispuse astfel încât să descrie un pătrat. Aceste unități se vor afla la o distanță nu mai mare de o jumătate de zi
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
tehnice. Newton a mai lucrat la studii de portrete și fotografii de fantezie producând fotografii memorabile. Fiind extrem de mândru de orașul său natal Berlin, în octombrie 2003, Helmut Newton a donat o vastă colecție de fotografii Fundației de Moștenire Culturală Prusacă. Această colecție este în prezent expusă la Muzeul de Fotografie din Berlin, aflat aproape de gară și gradina zoologică. În ultimii ani ai vieții, Newton a trăit la Monte Carlo și în Los Angeles. Fotograful a decedat atunci când mașina sa s-
Helmut Newton () [Corola-website/Science/312730_a_314059]
-
Champaubert sau Montmirail, Château-Thierry dar Mortier cu Tânăra Gardă este învins la Bătălia de la Fère-Champenoise, după ce o furtună a făcut inutilizabile armele de foc ale soldaților. La Bătălia de la Ligny, Napoleon este obligat să angajeze toată Garda, care străpunge centrul prusac, forțându-i pe aceștia să se retragă. În acest timp, cavaleria ușoară a Gărzii se afla sub comanda lui mareșalului Ney la Quatre Bras, dar această unitate nu a fost angajată în vreo confruntare majoră. La Waterloo, cavaleria Gărzii a
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Klein (n. 25 aprilie 1849 - d. 22 iunie 1925) a fost matematician german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în teoria grupurilor, analiza complexă, geometria non-euclidiană și conexiunile dintre acestea și geometrie. s-a născut la Düsseldorf, într-o familie prusacă. A urmat liceul în orașul natal, apoi a studiat matematica și fizica la Universitatea din Bonn (1865-1866), intenționând să devină fizician. În 1866 devine asistentul lui Julius Plücker, care deținea catedra de matematică și fizică experimentală și sub a cărui
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
Este vorba de lucrarea "Neue Geometrie des Raumes", care ulterior a fost continuată de Alfred Clebsch. În iulie 1870, când se declanșează războiul franco-prusac, Klein se afla la Paris. Este nevoit să se retragă în țară și intră în armata prusacă. În 1871 intră ca lector la Göttingen. Anul următor, la numai 23 de ani, intră ca profesor la prestigiosul centru universitar Erlangen și aceasta la cererea lui Clebsch, care întrezărea în el un mare matematician. Deoarece la Erlangen erau prea
Felix Klein () [Corola-website/Science/312210_a_313539]
-
(Pentru Merit) a fost o distincție militară prusaca introdusă în anul 1740 de Frederic cel Mare (1712-1786), cu ocazia ocupării Sileziei în cadrul Războiului de Succesiune Austriacă. „” a fost, împreună cu decorația „Vulturul Negru”, una dintre cele mai înalte distincții prusace. Acest ordin s-a decernat militarilor pana în anul 1918. La 23 septembrie 1917 colonelul Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul „Pour le Mérite” pentru eforturile sale de a organiza administrația militară a României ocupate. Persoanelor civile li se
Pour le Mérite () [Corola-website/Science/311695_a_313024]
-
a Prusiei", la Berlin. În iulie 1890, s-a întors la regimentul său în Oldenburg și a fost avansat locotenent, la 21 septembrie 1889. Începând cu 22 martie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. În prima perioadă el a lucrat în serviciul topografic, apoi în serviciul transporturilor pe cale ferată, fiind avansat căpitan la 25 martie 1893. La 2 ianuarie 1894 este mutat în statul major al Corpului IX Armată din Altona. La
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
de nouă luni, Falkenhayn solicită, la 25 iunie 1896 concediu „pentru motive financiare și de carieră” și a plecat ca și consilier militar în China. Aici, în calitate de instructor militar a fondat la Wu Chang a unei școli militare după modelul prusac, dar fără a primi însă sprijinul autorităților militare chineze. În 1898 s-a mutat în zona germană de Jiaozhou fiind reprimit în armata prusacă, cu gradul de maior, în poziția „la dispoziție”, iar cu brevetul din 25 martie 1899 a
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
China. Aici, în calitate de instructor militar a fondat la Wu Chang a unei școli militare după modelul prusac, dar fără a primi însă sprijinul autorităților militare chineze. În 1898 s-a mutat în zona germană de Jiaozhou fiind reprimit în armata prusacă, cu gradul de maior, în poziția „la dispoziție”, iar cu brevetul din 25 martie 1899 a fost numit atașat militar. Telegramele sale din China din timpul Răscoalei Boxerilor au atras atenția Kaiserului, favorurile imperiale conducând la o avansare rapidă culminând
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
forțe era de 3 la 1. Campania din 1806, împotriva Prusiei a adus cel mai impresionant succes militar al mareșalului: victoria de la Auerstaedt, când Davout și Corpul său de 30,000 de oameni a învins de unul singur principala armată prusacă, de aproximativ 50,000 de oameni. În aceeași zi împăratul Napoleon se lupta cu o altă armată prusacă la Jena. Lipsa de reacție a Mareșalului Bernadotte, care ar fi putut să îl susțină pe Davout la Auerstaedt provoacă furia acestuia
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
al mareșalului: victoria de la Auerstaedt, când Davout și Corpul său de 30,000 de oameni a învins de unul singur principala armată prusacă, de aproximativ 50,000 de oameni. În aceeași zi împăratul Napoleon se lupta cu o altă armată prusacă la Jena. Lipsa de reacție a Mareșalului Bernadotte, care ar fi putut să îl susțină pe Davout la Auerstaedt provoacă furia acestuia din urmă, început al unei dușmănii fățișe între cei doi oameni. Drept recunoaștere a meritelor sale în cadrul acestei
Louis Nicolas Davout () [Corola-website/Science/311449_a_312778]
-
și demobilizarea ei la 11 noiembrie al anului, titlul a devenit caduc. El nu a mai fost folosit în Armata [[Austria|Austriei]] republicane. ii au purtat apelativul „Excelență”. [[Fișier:Blücher.jpg|thumb|right|150px|FM Gebhard v. Blücher]] În armata prusacă, feldmareșalul general a fost un rang, care ar putut fi acordat doar la generali pentru un succes militar remarcabil, dacă de exemplu a condus o campanie cu succes, a asaltat și luat o fortăreață ori a câștigat o luptă importantă
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
reciproc a fost acel unui [[Mare amiral]]. După război s-a desființat acest titlu în [[Republica Federală Germană]], însă în fosta [[Republica Democrată Germană|Republică Democrată Germană]] a existat între 1982 și 1989 rangul de „Marschall der DDR”. În armata prusacă - la fel ca mai târziu și în Armată Germană până în 1945 - un mareșal a avut dreptul la anumite privilegii. Un feldmareșal retras din serviciul activ a fost condus și onorat până la moarte ca un soldat activ. Ca semn de demnitate
Feldmareșal () [Corola-website/Science/312360_a_313689]
-
de Taranto în decembrie. MacDonald este trimis apoi în Spania, comandând „Armata Cataluniei” între 1810 - 1811 și înregistrând două succese la Cervera și Manresa, dar fiind înfrânt la Larisbal și Valls (ianuarie 1811). În timpul campaniei din Rusia, comandă Corpul X (prusac) al Marii Armate și acoperă liniile de comunicație în zona baltică. După defecțiunea prusacilor, se repliază la Königsberg și Danzig. Un an mai târziu, se declanșează Războiul celei de-a Șasea Coaliții și, în timpul campaniei din Saxonia, MacDonald comandă Corpul
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
de Hesse-Darmstadt. După ce trupele aliate britanico-hanoveriene au părăsit republica și au intrat trupele franceze care îi sprijineau pe patrioții anti-orangiști, Willem care avea trei ani a plecat împreună cu familia în Anglia. El și-a petrecut tinerețea la Berlin la curtea prusacă. Acolo a urmat o carieră militară și a servit în armata prusacă. După aceea a studiat la Universitatea Oxford. A intrat în armata britanică iar în 1811, ca aide-de-camp al lui Arthur Wellesley, Duce de Wellington, a luat parte la
Willem al II-lea al Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/312386_a_313715]
-
trupele franceze care îi sprijineau pe patrioții anti-orangiști, Willem care avea trei ani a plecat împreună cu familia în Anglia. El și-a petrecut tinerețea la Berlin la curtea prusacă. Acolo a urmat o carieră militară și a servit în armata prusacă. După aceea a studiat la Universitatea Oxford. A intrat în armata britanică iar în 1811, ca aide-de-camp al lui Arthur Wellesley, Duce de Wellington, a luat parte la câteva campanii ale Războiului Peninsular. S-a întors în Țările de Jos
Willem al II-lea al Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/312386_a_313715]
-
învingă decisiv, armata combinată fiind formată din englezi, olandezi și soldați din Hanovra și Nassau. La fel de pregătiți erau cei 123 000 de prusaci comandați de mareșalul Blücher, cantonați tot în Belgia, ceva mai la nord. Un alt Corp de armată prusac de 26 200 de oameni se afla în rezervă. În acest context, în linii mari, strategia generală a lui Napoleon era: Un aliat neașteptat și prețios pentru Împărat ar fi putut să fie regatul Neapolelui, condus de generalul francez Joachim
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
avantajul numeric al aliaților prin tactici de diversiune menite să aducă aceste forțe în situația de a se lupta separat și nu ca o armată unică iar împăratul știa că trebuie să se ocupe mai întâi de armata anglo-aliată și prusacă din Belgia actuală, după care ar fi urmat să se îndrepte asupra austriecilor și rușilor. Cu abilitatea sa obișnuită, împăratul trece granița și dă peste cap strategia aliată. Și acest lucru s-a datorat faptului că Împăratul a reușit să
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Lobau), sub comanda sa directă, pregătit pentru a susține oricare dintre aripi. Primele confruntări majore au loc pe 16 iunie, la Ligny și Quatre Bras, Wellington fiind nevoit să dea acestă din urmă bătălie pentru a evita ca aliatul său prusac să fie complet zdrobit de o eventuală venire a lui Ney. Cu toate acestea, nici una dintre bătălii nu este o victorie decisivă franceză. Armata anglo-aliată s-a putut retrage aproape intactă din fața lui Ney la Quatre Bras iar prusacii au
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
putut să îi ofere vreun ajutor semnificativ lui Wellington două zile mai târziu, la Waterloo. De asemenea, dacă d'Erlon ar fi luptat la Quatre Bras, Wellington ar fi fost foarte probabil învins. După cum s-au întâmplat însă lucrurile, armata prusacă s-a putut retrage în relativă ordine, sub conducerea generalului von Gneisenau, cel care a preluat comanda de la Gebhard Leberecht von Blücher, care, căzut de pe cal, își pierduse cunoștința și doar printr-un miracol nu fusese capturat de cavaleria inamică
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
se ocupe de anglo-aliați. De cealaltă parte, prusacii au fost în eroare din punct de vedere strategic în prima parte a campaniei iar acum se vedeau nevoiți să ia o decizie extrem de importantă. Existau voci în cadrul Statului Major al armatei prusace care cereau retragerea spre Prusia și abandonarea aliaților britanici. Acest punct de vedere nu a fost reținut, hotărându-se regruparea în jurul localității Wavre și apoi joncțiunea cu Wellington. Cât despre britanici și aliații lor, situația era clară și expusă pe
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Jean se baza pe presupunerea că prusacii se vor putea ține de cuvânt, astfel că, orice speculație despre ce s-ar fi întâmplat dacă Blücher nu ar fi promis să vină cu întăriri este absolut inutilă, deoarece cele două armate, prusacă și anglo-aliată, formau o unitate indivizibilă în ceea ce privește planificarea campaniei. În ziua de 18 iunie 1815, la două zile după Ligny și Quatre Bras, s-a dat bătălia de la Waterloo, în cadrul căreia forțele franceze conduse de Napoleon au atacat forțele anglo-aliate
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]