656 matches
-
metodologice: teoriile asupra înțelegerii, teoriile învățării prin rezolvarea de probleme, teorii ale construcției învățării în grup în situații formale sau nonformale, teorii asupra implicării operațiilor superioare ale gândirii critice, diversificarea prin combinarea diferitelor teorii, teorii asupra proiectării învățării în domeniul psihomotor sau pe teme predominant educative. Sau paradigma alternanței poate susține afirmarea atitudinii creative a educatorului față de prelucrarea, organizarea conținutului curricular dat, pentru facilitarea prezentării spre cunoașterea și înțelegerea lui directă de către educații îndrumați, în locul transmiterii tradiționale, așa cum apar în literatura
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
multe țări își revizuiesc curriculumul școlar oficial, trecând în plan secund pe cel construit prioritar pe conținut informațional, conform paradigmei anterioare clasice a pregătirii pentru cultura generală. Sau apoi îl reconsideră și pe cel axat pe obiective (operaționale: cognitive, afective, psihomotorii), în sensul învățării behavioriste, finalizate prin achiziții direct observabile și măsurabile (cunoștințe, abilități). În prim plan acum, este cerut cel orientat către perspectiva integrării postșcolare socio-profesionale, către formarea prioritară a competențelor, ca scopuri sau obiective fundamentale și specifice, realizabile disciplinar
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
etapă tocmai un mod tehnologic, chiar ingineresc de a căuta oportunități pentru găsirea, construirea condițiilor psihopedagogice care să faciliteze cât mai eficient influențarea acțiunilor, pașilor pe diferite obiective ale educației standardizate, ale învățării cunoștințelor, ale comportamentelor în sine (cognitive, afective, psihomotorii). Dar au crescut presiunile teoretice (noile teorii cognitiviste, constructiviste, umaniste ale învățării) și practice (noile așteptări socio-profesionale, complexitatea noilor contexte), mai ales în sens formativ astfel, pentru finalitățile prioritare de esență calitativă (capacități, competențe, atitudini). În acest sens, educatorul cercetează
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
după hipoglicemie, ca urmare a scăderii producției hepatice de glucoză. Una din cauzele hipoglicemiilor la vârstnici o constituie și educația deficitară a acestora privind simptomele de avertizare ale hipoglicemiei și în consecință aceștia interpretează greșit simptomatologia. Mai mult, alterarea performanțelor psihomotorii în timpul hipoglicemiilor îi împiedică să ia măsurile necesare pentru restabilirea nivelului normal al glicemiei. Deși hipoglicemia este considerată un efect advers rar al tratamentului antidiabetic oral (107), multe sulfonilureice pot induce hipoglicemie. Riscul este mai mare în cazul preparatelor cu
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
familii în care soții conviețuiesc, dar în care predomină neînțelegerile și certurile, decât în cazul separării celor doi soți. M. J. Chombart De Lawe arăta că în cazul familiilor în care predomină neînțelegerile, certurile, alcoolismul, nervozitatea, copiii pot prezenta tulburări psihomotorii, instabilitate, nervozitate, ticuri, manifestări de mânie, opoziție față de părinți, minciună, comportamente predelincvente, precum: furtul, fuga de acasă, violența. Autorul menționat pledează pentru separare în condițiile unei familii în care predomină conflictele, în ciuda faptului că va exista o adaptare dificilă a
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
pentru acest gen de activitate. Concluzionând, subliniem că metodele complementare prezintă următoarele avantaje: "-" pot fi utilizate atât pentru evaluarea procesului, cât și a produselor realizate de elevi; "-" surprind atât obiectivări comportamentale ale domeniului cognitiv, cât și ale domeniilor afectiv și psihomotor; "-" oferă posibilitatea elevului de a aplica în mod creativ cunoștințele și deprinderile însușite, în situații noi și variate; "-" reduc gradul de tensiune emoțională, în comparație cu metodele tradiționale, și următoarele dezavantaje: "-" sunt mari consumatoare de timp; • unele metode nu au o cotă
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Benza Aurel () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1136]
-
33), unele preluate din științele educației (Crețu, 1999). Deosebim astfel criterii cum ar fi: după laturile procesului de practicare a exercițiilor fizice, în: * obiective de instruire și * obiective de educație. după natura influenței lor asupra individului, în: * obiective cognitive, * obiective psihomotorii, * obiective afective (Crețu, 1999) și, adăugăm noi, * obiective sociale după nivelurile (rangurile) cărora se adresează (Cârstea, 1993, p. 32), în: * obiective de rangul 1, reprezentate de obiectivele generale ale educației fizice și sportului. * obiective de rangul 2, care particularizează obiectivele
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
sub anumite aspecte, o contribuție independentă la realizarea programului de reformă a școlii inițiat în Austria după război, un program care își propunea să înlocuiască o școală a dresajului și memorării cu una orientată spre exersarea aptitudinilor și a abilităților psihomotorii. Wittgenstein și-a adus în clasă propriul său microscop, a preparat cu elevii schelete de animale pentru orele de științe ale naturii. A construit cu ei diferite modele de instalații tehnice. Pentru exercițiile de ortografie și gramatică, Wittgenstein a alcătuit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
priapismul); d) incestul; e) devianțele sexuale în care sunt incluse următoarele: - devianțe de tip agresiv (sado-masochismul, pedofilia, gerontofilia, necrofilia), - devianțe anonime (exhibiționismul, apelurile telefonice obscene, fetișismul). Tulburările de activitate Cadrul general psihologic Activitatea este definită ca reprezentând ansamblul de manifestări psihomotorii ale unui individ orientat în vederea realizării unui anumit scop anterior propus. În sensul acesta, fiind un tip de manifestare programată și voluntară, activitatea se caracterizează prin următoarele aspecte: - putere sau forță, reprezentând potențialul dinamic al individului; - cadență, ritm, periodicitate; - eficientă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obsesii, fobii, paranoia interpretativă sau halucinatorie, unele forme de schizofrenie. c) Angoasa, din cursul unor afecțiuni organice, somatice, cum ar fi angina pectorală, astmul bronșic, septicemiile, difteria, scarlatina, hipertiroidia și hipoglicemia. Sindromul catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în principal activitatea motorie voluntară. Descris inițial de Kahlbaum (1863, 1874) sub numele de Spannung-irresein (demența de tensiune) pe care o consideră o grupare nosologică bine individualizată, caracterizată prin episoade psihomotorii în cursul cărora apar stări de stupoare, melancolie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
catatonic Sindromul catatonic este un sindrom psihic și psihomotor interesând în principal activitatea motorie voluntară. Descris inițial de Kahlbaum (1863, 1874) sub numele de Spannung-irresein (demența de tensiune) pe care o consideră o grupare nosologică bine individualizată, caracterizată prin episoade psihomotorii în cursul cărora apar stări de stupoare, melancolie și manie, cu evoluție către demență. K Kraepelin include aceste tulburări în tabloul clinic al demenței precoce, considerând-o ca fiind o formă clinică a acestei boli. Ulterior, se constată că elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
depanarea de amintiri neplăcute, - senzația de stranietate a gândirii, de ideație impusă sau provocată, mentismul xenopatic. b) Automatismul senzorial si senzitiv se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - false percepții, extero și interoceptive care parazitează percepțiile normale ale individului. c) Automatismul psihomotor sau kinetic se caracterizează prin senzația de mișcare forțată percepută de bolnav în musculatură, articulații, laringe, buze, limbă. d) Automatismul mintal asociat cu delirul de influență este caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - bolnavul se simte condus de la distanță de agenți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
caz, sunt procesele de gândire, atenția, percepțiile și memoria, sau, în mod sintetic spus, procesele cognitive, în special legat de reducerea stării de vigilență a bolnavului. 4) Delirul se referă la diferitele grade de tulburare incluzând răspunsuri verbale, creșterea activității psihomotorii care capătă un caracter agitat, dezorganizat, haotic, tulburările de afect, apariția iluziilor și a halucinațiilor. Exemplul tipic este oferit de starea de delirium tremens din cursul alcoolismului. Spre deosebire de confuzia simplă în care sunt tulburate procesele cognitive, în cursul delirului, apar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sindromul anxios cuprinde trei grupe de manifestări simptomatologice specifice, și anume: a) Simptomele psihopatologice reprezentate prin următoarele: - stare de neliniște și tensiune internă, - circumscrierea sentimentului vital la impresia de tortură, chin, suferință, - sentimentul vital de depresie și suferință. b) Simptomele psihomotorii care constau din următoarele: - fenomene de expresie mimică specifice, - agitație psihomotorie putând merge până la raptus, - inhibiție psihomotorie putând ajunge până la stupoare. c) Simptomele neurovegetative sunt exprimate prin următoarele tipuri de manifestări: - midriază, - paloarea feței, - transpirație bruscă, - tahicardie, - tahipnee, - uscarea mucoasei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de clasificare a formelor clinice de schizofrenie decât un instrument de orientare. O interesantă clasificare este cea propusă de DSM-II-R care reține cinci forme clinice de schizofrenie, așa cum se poate vedea mai jos: 1) Tipul catatonic în care predomină tulburările psihomotorii din seria sindromului catatonic (stupoarea, negativismul, rigiditatea, excitația, atitudinea catatonică). 2) Tipul dezorganizat este forma clinică în care se notează următoarele tulburări: incoerența, relaxarea marcată a asociațiilor, comportamentul evident dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
vedere, insuficiența mintală ne apare ca o „situație” (Beley). Se poate afirma, în sensul acesta, că deficiențele de evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi poli: tulburări instrumentale care privesc structurile spațiale și temporale, psihomotorii, praxice și de limbaj; tulburări globale de personalitate care se înrudesc cu o structură patologică de factură psihotică. Conceptul axial pe care se construiește grupa arierațiilor mintale este cel de retard mintal. Evaluarea stărilor de arierație mintală se face prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
creștere („rația de creștere”), pe când la adult este legată de nevoile de echilibru („rația de întreținere”). Catalepsie: tulburare psihomotorie a tonusului și inițiativei motorii din seria catatoniei. Cataplexie: pierderea bruscă a tonusului muscular, a posturii, cu căderea individului. Catatonie: sindrom psihomotor privind activitatea motorie voluntară, caracterizat prin episoade psihomotorii de stupoare, imobilism, negativism motor, stereotipii, flexibilitate ceroasă etc. Cenestopatie: halucinații sau pseudohalucinații cenestezice diferite, localizate la organele interne. Ciclotimie: psihoză afectivă bipolară, maniaco-depresivă, cu evoluție periodică. Claustrofobie: frica patologică de spații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legată de nevoile de echilibru („rația de întreținere”). Catalepsie: tulburare psihomotorie a tonusului și inițiativei motorii din seria catatoniei. Cataplexie: pierderea bruscă a tonusului muscular, a posturii, cu căderea individului. Catatonie: sindrom psihomotor privind activitatea motorie voluntară, caracterizat prin episoade psihomotorii de stupoare, imobilism, negativism motor, stereotipii, flexibilitate ceroasă etc. Cenestopatie: halucinații sau pseudohalucinații cenestezice diferite, localizate la organele interne. Ciclotimie: psihoză afectivă bipolară, maniaco-depresivă, cu evoluție periodică. Claustrofobie: frica patologică de spații închise. Cleptomanie: impulsiunea obsedantă de a lua anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sub anumite aspecte, o contribuție independentă la realizarea programului de reformă a școlii inițiat în Austria după război, un program care își propunea să înlocuiască o școală a dresajului și memorării cu una orientată spre exersarea aptitudinilor și a abilităților psihomotorii. Wittgenstein și-a adus în clasă propriul său microscop, a preparat cu elevii schelete de animale pentru orele de științe ale naturii. A construit cu ei diferite modele de instalații tehnice. Pentru exercițiile de ortografie și gramatică, Wittgenstein a alcătuit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
preluând această idee descrie acest sindrom ca nucleu pozitiv al psihozei schizofrenice. Copilul bolnav de autism este prăbușit de propria flintă și în neantul său. Sindromul este recunoscut de timpuriu, chiar din primii ani de viață, curba ascendentă a evoluției psihomotorii se oprește sau se prăbușește. Manifestările bolii se concretizează în forme diferite de la caz la caz, de la o etapă la alta la același subiect care de obicei se repliază total asupra propriei lumi lăuntrice, prin dereglări ale asociațiilor de idei
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
cazuri tahilalie. Din punct de vedere al sexului, repartiția este prezentată astfel: 16 băieți și 12 fete. La 15 cazuri s-a constatat o logonevroză severă, iar celelalte șapte cazuri cu alte manifestări de tip nevrotic (trei cazuri cu automatism psihomotor nocturn, un caz mutism electiv, un caz enurezis nocturn și diurn). Menționăm faptul că aproape la întregul lot al cazuisticii noastre (75%) tulburarea a apărut în mica copilărie, iar la restul (25%) s-a accentuat în pubertate. Pubertatea perioada trecerii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mult mai redusă, întâlnim la preșcolari tulburări de vorbire de natură patologică, de natură organică și funcțională. În astfel de cazuri, procesul morbid al vorbirii s-a încheiat printr-o dislalie, alalie, dizartrie, surdomutitate, copilul prezentând unele particularități ale dezvoltării psihomotore în general. Și aici folosim metode pedagogice în colaborare cu măsurile medicale corespunzătoare, care au ca scop tratarea defectului anatomo-fiziologic sau psihic al tulburărilor verbale: operație, protezare, repararea danturii, operarea frenului limbii, deviația maxilarului etc. La aceste cazuri, tehnica logopedică
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mai specializată de la caz la caz. Nu vom expune aici etapele corectării, fiind probleme de strictă specialitate și nici implicațiile corectării în direcția dezvoltării intelectuale, voliționale și afective ale copilului preșcolar, aflându-ne în fața unor autori, cunoscători ai teoriei dezvoltării psihomotore a copilului și meritoși practicieni. Am dori numai să amintim că toate cazurile de tulburări ale limbajului sunt însoțite de o instabilitate psihomotoră, poate mai accentuată, tocmai datorită deficitului limbajului sau de o motricitate greoaie, bradilalică de la o apraxie totală
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
care noi le am intercalat cu exerciții de vorbire, în scopul obținerii unui tratament complex și pentru a înlătura oboseala care apare după 15-30 minute exerciții de vorbire. Desenele lor spontane cu creioane colorate sunt foarte interesante pentru analiza dezvoltării psihomotore. Ele redau persoana și lucruri din anturajul înconjurător, dar nu în mod obiectiv, naturalist, ci dinăuntru înafară, conform trăirii subiective. Cu toată disproporția lor, ele dezvoltă atenția, imaginația reproductivă și creatoare, memoria și voința, dirijând atât percepțiile cât și gândirea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
activitățile de gimnastică ritmică cu cânt, deseori tulburări de lateralitate, care cer o anumită metodică de corectare pentru a înlătura instabilitatea, anxietatea și alte fenomene nocive. Timpul limitat nu ne permite să elucidăm mai multe metode și aspecte ale educării psihomotore, parte integrantă din activitățile logopedice curente, cu atât mai importantă cu cât copilul este mai mic. Ea este chiar condiția diferitelor tehnici educative cu care ea trebuie asociată pentru a permite copiilor și tineretului cea mai bună integrare școlară și
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]