1,107 matches
-
melancolic de culpabilitate sau cu teme ipohondriace, - anestezie morală dureroasă, - idei sau tentative de suicid datorită autoagresivității, - bradipsihie, bradikinezie, - voce șoptită, limbaj sărac, mimică tristă. Tulburările afective „în plus”, de factură maniacală -, sau „în minus” - de factură depresiv-melancoliformă, constituie trăsăturile psihopatologice cele mai semnificative și importante ale psihozei maniaco-depresive. Sindromul maniacal sau depresiv poate fi întâlnit și în cadrul altor tulburări psihice, stări toxice, sau neuroinfecții (ca în cazul PGP). În cazul PMD, aceste sindroame afective au însă specificitate atât ca tablou
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înțelegere și definire ale suicidului. Personal am preferat următoarea definiție pe care o considerăm ca fiind mai cuprinzătoare: sinuciderea este actul de conduită intențională, voluntar-deliberată, legat de un motiv exogen (social sau psiho-social) și de o motivație endogenă (psihologică sau psihopatologică), specifice pentru fiecare individ în parte, cu rezonanță ideo-afectivă asupra personalității sale, declanșând pulsiuni autoagresive prin schimbarea atitudinii morale față de sine și față de lume și având ca finalitate întreruperea desfășurării firești a cursului vieții biologice printr-un proces de traumatizare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Starobinski distinge două modele de suicid: sinuciderea morală, din considerente de onoare și demnitate, de conștiință (sinuciderea lui Cato din Utica, Seneca, Petronius); sinuciderea patologică, legată de o cauză morbidă, de regulă pasională (suicidul Ofeliei). Să urmărim în continuare aspectele psihopatologice ale suicidului. Cercetările efectuate de noi ne-au permis să delimităm, două grupe de suicid (C. Enăchescu și A. Retezeanu): 1) Suicidul reactiv exogen, legat de factori și evenimente emoțional-afective cu caracter psihotraumatizant pentru individ, care apar ca niște reacții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
actul auto-distructiv suicidal. Într-un studiu deosebit de amplu consacrat suicidului, W.Poldinger delimitează din punct de vedere clinico-psihiatric trei etape principale în organizarea, desfășurarea și finalizarea conduitei suicidale. Acestea sunt următoarele: 1) Sindromul presuicidar, în care sunt cuprinse totalitatea transformărilor psihopatologice care preced „criza suicidară”, reprezentate prin următoarele aspecte: a) Faza de pregătire care constă din următoarele: - izolarea socială a individului, - o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică, - existența unor situații cu rol de „inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea este reprezentată prin actul suicidar. Faza de act suicidar constă din următoarele aspecte: - declanșarea crizei sau furtuna suicidară, - comiterea actului suicidar autoagresiv propriu-zis. 3) Etapa post-critică este cea care urmează după „descărcarea tensiunii pulsionale suicidar-autoagresive” și are o configurație psihopatologică specifică reprezentată prin următoarele aspecte: - stare de epuizare emoțional-afectivă, - sentiment de culpabilitate, - sentiment de rușine și regret, - dorința de a ascunde actul comis. Separat însă de aceste aspecte post-suicidare, în cazul în care „pulsiunea suicidară” nu s-a descărcat, sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în schema de la pagina 326???. Fig. pg. ms. 326 Idei de suicid Ambivalență Adoptarea deciziei cu trecerea la act Suicid Faza de pregătire Faza de ambivalență Trecerea la act Suicidația Suicidația Traumatizația 28. PSIHOZELE ENDOGENE III (Grupa psihozelor schizofrenice) Cadrul psihopatologic general Grupa schizofreniilor, delimitată astfel de E. Bleuler (1911), reunește afecțiuni psihiatrice grave ale vârstei tinere, care produc o modificare profundă, de durată și cu serioase consecințe pentru personalitatea bolnavului. Cunoscută de multă vreme, în secolul al XIX-lea a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aceeași perioadă, Kahlbaum descrie catatonia și Hecker hebefrenia, pe care le considerau afecțiuni independente. În secolul XX, E. Bleuler (1911) reunește demența precoce, catatonia și hebefrenia în același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității, caracterizate prin tulburarea permanentă și de o severă gravitate a raporturilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
E. Bleuler (1911) reunește demența precoce, catatonia și hebefrenia în același cadru nosologic al schizofreniilor, recunoscând prin aceasta o unicitate în polimorfismul lor psihopatologic. Chaslin va introduce conceptul de psihoză discordantă, iar Minkowski îi consacră o importantă monografie de ordin psihopatologic. Se consideră că grupul schizofreniilor cuprinde toate cazurile de alienare ale personalității, caracterizate prin tulburarea permanentă și de o severă gravitate a raporturilor intelectuale, afective și sociale ale Eului cu ceilalți și cu realitatea. Acest grup de psihoze endogene este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și sociale ale Eului cu ceilalți și cu realitatea. Acest grup de psihoze endogene este caracterizat, în primul rând, prin „delir”, în sensul de „alterare al sistemului realității”, reflectând în felul acesta un anumit tip specific din punct de vedere psihopatologic de „organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organizare vesanică” a persoanei bolnavului respectiv. În această categorie nosologică sunt incluse două subgrupe clinice: a) Grupa schizofreniilor, caracterizate prin dezorganizarea psihică a personalității; b) Grupa psihozelor delirante cronice, simple sau halucinatorii, fără dezorganizarea psihică a personalității. Așa cum spuneam, elementul psihopatologic comun, al tuturor formelor clinice care intră în acest grup este delirul. Delirul este acea tulburare de gândire, caracterizată prin dezacordul ideilor, judecăților și sentimentelor unui individ, independent de voința acestuia, în raport cu realitatea logică (H. Ey). Starea delirantă se caracterizează
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
H. Ey). Starea delirantă se caracterizează prin următoarele aspecte: dezacordul cu realitatea obiectivă logică; dezorganizarea vieții psihice prin incoerență, discordanță și autism. Rezultă de aici două atitudini privind modul de interpretare al delirului și anume: a) Delirul este un fenomen psihopatologic elementar, reductibil la o idee, o eroare, un sentiment, o intuiție, considerat ca un fenomen primar ireductibil la o altă tulburare decât cea pe care o reprezintă (K. Schneider, G. de Clérambault). b) Delirul este rezultatul unei modificări globale și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Clérambault). b) Delirul este rezultatul unei modificări globale și complexe a structurii personalității având două aspecte: - o structură de tip negativ (dezorganizarea structurii conștiinței și a persoanei), - o structură de tip pozitiv (trăirea delirantă). Vom analiza în continuare aceste aspecte psihopatologice legate de grupa psihozelor endogene delirante. Cadru nosologic complex și de un mare polimorfism, așa cum spuneam, el cuprinde următoarele aspecte: a) grupa schizofreniilor, b) grupa delirurilor sistematizate cronice, c) psihozele endogene atipice. Schizofrenia E. Bleuler (1911) care a sistematizat și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unificat totodată, care caracterizează persoana umană. Disocierea intrapsihică și starea de discordanță exterioară a bolnavului în raport cu lumea, sunt caracteristici specifice psihozei schizofrenice; fapt care a făcut pe unii autori să o compare, simbolic, cu „o orchestră fără dirijor”. În ceea ce privește manifestările psihopatologice, specifice grupului psihozelor schizofrenice, A. Porot distinge următoarele aspecte, care sunt considerate ca „forme clinice” în acest cadru nosologic: a) Schizoidia reprezintă tipul de constituție mintală realizând terenul predispus, însă neobligatoriu, pentru dezvoltarea clinică a schizofreniei. b) Schizomania este forma
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbid în ceea ce privește evoluția sa clinică (E. Bleuler). e) Schizofazia este o formă particulară de disociație a limbajului, caracteristică bolnavilor de schizofrenie (E. Kraepelin). f) Schizofrenia este psihoza schizofrenică propriu-zisă, așa cum a fost ea descrisă și sistematizată de E. Bleuler. Aspecte psihopatologice Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște, din punct de vedere psihopatologic, existența a două grupe principale de tulburări, cu valoare simptomatică, în sfera schizofreniei: simptomele esențiale, constante, și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de disociație a limbajului, caracteristică bolnavilor de schizofrenie (E. Kraepelin). f) Schizofrenia este psihoza schizofrenică propriu-zisă, așa cum a fost ea descrisă și sistematizată de E. Bleuler. Aspecte psihopatologice Majoritatea specialiștilor sunt de acord în a recunoaște, din punct de vedere psihopatologic, existența a două grupe principale de tulburări, cu valoare simptomatică, în sfera schizofreniei: simptomele esențiale, constante, și simptomele inconstante. 1) Simptomele esențiale, constante: a) Disociația intrapsihică, ce constă în pierderea armoniei și a continuității oricărei activități psihice în toate domeniile
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
negativism, - activitate impulsivă sau stereotipă, - pasivitate, sugestibilitate și mimetism. b) Delir caracterizat prin următoarele aspecte: - incoerență, - organizare paralogică de tipul gândirii onirice, - tulburări de comportament. c) Halucinații auditive, cenestezice sau fenomene de automatism mintal. La cele două grupe de simptome psihopatologice, specifice schizofreniei, mai sus menționate, se mai adaugă și un grup de simptome fizice, din sfera somatică. Acestea au suscitat interesul specialiștilor, dar au generat și controverse, întrucât revelează mecanisme care aduc în discuție relația somatic/psihic în psihopatologia psihozelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sunt semnalate și alte simptome somatice în cursul evoluției clinice a acestei psihoze: tulburări endocrine tiroidiene sau ovariene, tulburări de metabolism și neurovegetative. Așa cum se poate deduce din cele de mai sus, schizofrenia se caracterizează, din punct de vedere psihopatologic, printr-un mare polimorfism al tulburărilor sale, pe care le vom prezenta în continuare. 1) Tulburările de gândire sunt reprezentate prin prezența la această categorie de bolnavi a ideilor delirante, multiple, fragmentare, de regulă nesistematizate, cu tematică de urmărire, influență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ea afectată. Se notează apatie, abulie, pierderea inițiativei, lipsa de orientare către un scop precis. Abulia este atât de frecventă și vizibilă, încât unii autori au numit chiar schizofrenia ca „demență apato-abulică” deși acest termen nu desemnează decât un sector psihopatologic al acestei psihoze. 6) Comunicarea și relația cu lumea exterioară bolnavului este și ea alterată. Minkowski a vorbit despre „pierderea contactului vital cu realitatea”. Bolnavul schizofrenic se izolează, manifestă o formă particulară de „închidere în sine” patologică, de factură autistă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descriu următoarele nouă forme de schizofrenie: 1) Schizofrenia paranoidă al cărui tablou clinico-psihiatric este caracterizat prin prezența unui sindrom delirant-halucinator destul de bine sistematizat tematic; prezența sindromului de automatism mintal Kandiriski-Clérambault și bizarerii. 2) Schizofrenia catatonică se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - tulburări din seria sindromului catatonic (agitație, stupoare, imobilitate, negativism, sterotipii, perseverare), - autism, - idei delirante ipohondriace, - sărăcire afectivă. 3) Schizofrenia hebefrenică prezintă următoarele caracteristici psihopatologice: - tulburări afective de tip maniacal, - comportament verbal moriatic, - tendință la preocupări abstracte, neadecvate vârstei și nivelului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prezența sindromului de automatism mintal Kandiriski-Clérambault și bizarerii. 2) Schizofrenia catatonică se caracterizează prin următoarele manifestări psihopatologice: - tulburări din seria sindromului catatonic (agitație, stupoare, imobilitate, negativism, sterotipii, perseverare), - autism, - idei delirante ipohondriace, - sărăcire afectivă. 3) Schizofrenia hebefrenică prezintă următoarele caracteristici psihopatologice: - tulburări afective de tip maniacal, - comportament verbal moriatic, - tendință la preocupări abstracte, neadecvate vârstei și nivelului de instrucție intelectuală, - precocitate, - depresie și anxietate, - preocupări ipohondriace, - stare de disforie. 4) Schizofrenia simplă se caracterizează prin următoarele aspecte: - sărăcirea până la totala pustiire
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inversiune afectivă. 5) Schizofrenia ipohondriacă este caracterizată prin existența unui delir ipohondriac asociat cu cenestopatii și o stare de anxietate din partea bolnavului. 6) Formele recurente sau periodice ale schizofreniei, cu caracter intermitent, mixte sau atipice, se caracterizează prin următorul tablou psihopatologic: - scăderea atenției, inițiativei și energiei psihice, - îngustarea sferei intereselor, - sărăcire afectivă, autism și bizarerii. 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind în tabloul lor clinic următoarele tulburări psihopatologice: - elemente astenice, - elemente din seria manifestărilor isterice, - preocupări obsesive, - tulburări afective, - bizarerii și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale schizofreniei, cu caracter intermitent, mixte sau atipice, se caracterizează prin următorul tablou psihopatologic: - scăderea atenției, inițiativei și energiei psihice, - îngustarea sferei intereselor, - sărăcire afectivă, autism și bizarerii. 7) Formele pseudonevrotice ale schizofreniei, cuprind în tabloul lor clinic următoarele tulburări psihopatologice: - elemente astenice, - elemente din seria manifestărilor isterice, - preocupări obsesive, - tulburări afective, - bizarerii și tendință la izolare morbidă. 8) Schizofrenia tardivă, care apare după 40-45 de ani, este un aspect clinico-nosologic discutabil, care este contestat de unii specialiști. 9) Schizofrenia grefată
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fondul mintal al unei oligofrenii, fiind cunoscut și sub denumirea de hebefrenie grefată. Schizofrenia afectivă Deși considerate de E. Kraepelin ca fiind entități clinico-psihiatrice diferite și bine individualizate, psihozele afective și psihozele schizofrenice se întâlnesc în multe privințe în sfera psihopatologică recunoscută în prezent ca o entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
entitate nosologică bine conturată, care este schizofrenia afectivă sau grupa psihozelor schizo-afective. În comparație cu psihozele afective și cu schizofrenia, psihozele schizo-afective sunt mult mai rar întâlnite. În cazul lor se pune în discuție conceptul de psihoză mixtă. Din punct de vedere psihopatologic, psihozele schizo-afective împrumută atât simptomele maniei sau melancoliei, cât și pe cele ale schizofreniei (catatonie, structuri delirant-paranoide, halucinații etc.). Existența psihozelor mixte, schizo-afective, este o dovadă a faptului care pledează în favoarea naturii endogene a acestui tip de tulburări psihice. Există
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Crizele de adolescență (bufeele delirante) Psihozele simptomatice (toxice și infecțioase) Reacții ipohondriace Reacții nevrotice și isterice Psihozele organice cerebrale Reacții depresive Afecțiuni organice Factori psihogeni Polul exogen 2) Tulburările de paralizie ale excitației, în care domină din punct de vedere psihopatologic, tulburările de gândire, fie de tip maniacal-disociat, fie de tip inhibat. 3) Psihozele de motilitate hiperkinetice și akinetice, în care predomină tulburările de tip motor, fie de agitație, fie de tip catatonic. Psihozele ciclice Psihozele bipolare cu evoluție ciclică trebuiesc
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]