812 matches
-
Repression and its mediating influence on the defensive attribution of responsability”, Journal of Research in Personality, 26. Tilly, C. (1978), From mobilisation to revolution, Addison-Wesley, Reading, Massachusetts. Tîrhaș, C. (2003a), „Moda”, în S. Chelcea și Petru Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Tîrhaș, C. (2003b), „Personalitate multimodală”, în S. Chelcea și P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Touraine, A. (1973), Production de la société, Le Seuil, Paris. Tönnies, F. (1887), Gemeinshaft und Geselshaft, Berlin. Tuckman, B.; Jensen
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
C. (1978), From mobilisation to revolution, Addison-Wesley, Reading, Massachusetts. Tîrhaș, C. (2003a), „Moda”, în S. Chelcea și Petru Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Tîrhaș, C. (2003b), „Personalitate multimodală”, în S. Chelcea și P. Iluț (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economică, București. Touraine, A. (1973), Production de la société, Le Seuil, Paris. Tönnies, F. (1887), Gemeinshaft und Geselshaft, Berlin. Tuckman, B.; Jensen, M. (1977), „Stage of small groups development revisited”, Group and Organizational Studies, 2. Zamfirescu, V.D. (1982), Etică și
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cauzele ei în România. Închisorile. Represiunea crimelor și penalitățile. Sistemele penitenciare. Moralizarea condamnaților. Studiu social și moral, București, 1907. Diennet, Maurice, Le Petit Paradis, Éditions Robert Laffont, Paris, 1972. Douglas, Mary, Cum gîndesc instituțiile, Editura Polirom, Iași, 2002. Dragomirescu, Virgil, Psihosociologia comportamentului deviant, București, 1976. Dubet, François, La galère: jeunes en survie, Paris, 1987. Dumazedier, Joffre, Loisir et culture, Éditions du Seuil, Paris, 1966. Dumitrescu, Dan, Dicționar de argou și termeni colocviali ai limbii române, Editura Teora, București, 2000. Durkheim, Émile
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Șocul viitorului, Editura Politică, București. TUDOSESCU, I. (1978), „Structura organizațională a societății”, în Structurile organizaționale și eficiența acțiunii, Editura Academiei, București. VAN DE VEN, A., FERRY, D. (1980) Measuring and Assessing Organizations, John Wiley and Sons, New York. VLĂSCEANU, MIHAELA (1993), Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (1999), Organizațiile și cultura organizării, Editura Trei, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (2003), Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași. WEBER, M. (1965/1978), „Types d’autorité”, în A. LEVY, Psychologie sociale. Textes fondamentaux
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
New York. TICHY, N.M.; COHEN, E. (2000), Liderul sau arta de a conduce, Editura Teora, București. URSU, I.; STEGĂROIU, D.; RUS, I. (1978), Stiluri de muncă ale cadrelor de conducere din unitățile economice, Editura Științifică și Enciclopedică, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (1993), Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (2003), Organizații și comportament organizațional, Editura Polirom, Iași. VROOM, V.; YETTON, Ph. (1973), Leadership and Decision Making, University of Pittsburgh Press, Pittsburgh. VROOM, V.; JAGO, A.G. (1988), The New Leadership: Managing Participation
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1986), „Rational Choice and the Framing of Decisions”, Journal of Business, 59 (4). TYSON, M. (1973), „Creativitatea”, în B.M. FOSS (coord.), Orizonturi noi în psihologie, Editura Enciclopedică Română, București. VASILESCU, I.P. (1986), Psihologia riscului, Editura Militară, București. VLĂSCEANU, MIHAELA (1993), Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București. WANG, G. (1996), „Framing Effects: Dynamics and Task Domains”, Organizational Behavior and Human Decision Processes, 68. ZAMFIR, C. (1990), Incertitudinea. O perspectivă psihosociologică, Editura Științifică, București. ZEY, MARY (1992), Decision Making: Alternatives to Rational
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Press, Chicago. TANNENBAUM, A. (1960), „La participation aux activités syndicales”, Sociologie du Travail, 2. TANNENBAUM, A. (1967), Psychologie sociale de l’organisation industrielle, Éditions Hommes et Techniques, Paris. TIFFIN, J., McCORMICK, E.J. (1967), Psychologie industrielle, PUF, Paris. VLĂSCEANU, MIHAELA (1993), Psihosociologia organizațiilor și conducerii, Editura Paideia, București. VROOM, V.H., JAGO, A.G. (1988), The New Leadership: Managing Participation in Organizations, Prentice Hall, Englewood, Cliffs, NJ. WILPERT, B. (1998), „A View from Psychology”, în F. HELLER, E. PUSIC, G. STRAUSS, B. WILPERT (eds
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de egocentric, încât nu reușea să stabilească o paralelă între propriile sale comportamente și cele ale direcției. El continuă să țipe, să urle, să înjure, să-și bată joc și să trântească ușile (Leymann, 1993, pp. 56-57). Ingrid (consilier în psihosociologie) În prepararea unei anchete ea a fost solicitată să modifice metodele pentru a se conforma parametrilor fixați de partenerii sociali. Schimarea respectivă a antrenat-o pe Ingrid într-un conflict cu superiorul său ierarhic și cu un consilier exterior, până
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Bibliografie și reprezentare grafică: Mihai Vintilă, Dicționarul artei naive din România, Ed. Timpul, Reșița, 2001, pag. 17. Bălăceanu Gheorghe 1950 Pictor, sculptor, scriitor S-a născut la 20 martie în comuna Lespezi, județul Iași. Studii: Obține diploma de licență în psihosociologie la Universitatea „Al. I. Cuza din Iași în anul 1973; Școala Populară de Artă din Iași, clasa profesoarei Gabriela Agafiței. Pasiunea și seriozitatea cu care lucrează au contribuit la obținerea titlului de cercetător științific principal gradul II și a doctoratului
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
fizice sunt realizate din legi, teoriile biologice sunt constituite din concepte. Posibilitățile de a defini biologia ca pe o știință de același rang cu fizica, doar Într-o accepție diferită și mai amplă, reprezintă premisa pentru studierea bazelor epistemologice ale psihosociologiei, cu scopul de a-i oferi acesteia o demnitate științifică similară cu aceea pe care o au biologia și fizica. Se afirmă deseori că În afară de știință nu putem afla vreun adevăr demn de respect. Desigur, este o afirmație scientistă și
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
și metodologia evaluării), 2c + 2s, (5credite), semestrul 3; 4) Didactica specialității, 2c + 2s, (5 credite), semestrul 4; 5) Practica pedagogică, 3 ore / săptămînă, (5 credite), semestrele 5-6; Discipline opționale ( 1din oferta de minim 3), 1c+ 2s, (4 credite), semestrul 5: Psihosociologia grupurilor școlare; Comunicare educațională; Teorii și practici integrative în educație; Evaluare finală, Portofoliu didactic, 1s, (1 credit), semestrul 6. Modulul II. Discipline obligatorii: 1) Didactica ariei curriculare 2c + 2s (5 credite), semestrul 1; 2) Managementul clasei, 2c + 2s, (5 credite
Caiet de practică pedagogică pentru discipline socio-umane by Melentina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/465_a_1314]
-
jocului dramatic. Inițierea subiecților de vârstă mică în execuția jocului dramatic se face printr-un program de vizionări ale unor astfel de activități și prin cooptarea lor treptată. Jocul dramatic este o tehnică creată la interfața dintre sociometrie, defectologie și psihosociologia grupurilor, și se dovedește, în plan practic, a avea virtuți recuperatorii deosebite. <reflis>Bibliografie: * Bădescu, Virginia, (2002), Surdomutitatea între simpatie și stigmat, Reprezentări psihosociale asupra deficientului de auz, Ed. Elisavaros, București * Mitrofan, Iolanda (coord.), (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltării
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
precum "sine", "personalitate" sau "caracter", similare conceptului de identitate. Paradigma centrală a acestor domenii era sintetizată în următorul principiu: organizarea socială este principiul auto-organizării (organizării sinelui) și ambele explică acțiunea socială.207 Ulterior, în domeniul sociologiei și în cel al psihosociologiei, s-a dezvoltat teoria identității, două seturi de idei fiind considerate precursoarele acestei teorii: interacționismul simbolic și teoria controlului perceptual.208 În sens larg, teoria identității se referă la relația dintre individ și societate. Teoria reunește într-un singur cadru
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
sau genul la nivelul local; cercetătorii angajați în studiile culturale se axează pe nivelul macro și iau ca bază de pornire identitățile colective definite în termeni civilizaționali, religioși sau ideologici, utilizând noțiuni precum "islam", "creștinism", "democratic" sau "civilizat"; abordările dinspre psihosociologie dezagregă aceste macro-fenomene pentru a explora modul în care indivizii acceptă sau resping diverse interpretări ale Sinelui (self-understandings).238 În cercetarea empirică, constructiviștii sunt interesați de procesele care fac legătura între context și acțiune în dezvoltarea unui înțeles al Sinelui
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
contextul în care oamenii acționează, alte identități pot fi complementare sau pot să se contrazică. Identitățile sunt undeva la mijloc între 'structuri profunde' și 'semnificanțile fluide' în terminologia lui Neumann 333 Sunt două mari abordări a identității, cea derivată din psihosociologie și cea care apelează la termenul de reprezentare, care diferă vizavi de opțiunea modului în care se pune accentul pe construcția identității într-un context social sau pe impunerea discursivă a unei identități într-un anumit moment istoric. Ambele variante
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
comparațiile putând genera evaluări negative sau neutre, existând tendința de a se exagera atât omogenitatea propriului grup, cât și judecățile negative vizavi de out-grupul corespondent. Ca rezultat, stereotipurile devin comune.378 Pentru a înțelege cum auto-percepțiile influențează cogniția și comportamentul, psihosociologii denumesc aceste imagini mentale stereotipuri sau categorii. Atât stereotipurile, cât și categoriile prescriu acțiunea și pot fi surprinse în discursul actorilor. Aplicată în domeniul relațiilor internaționale, abordarea psihosocială se concentrează pe auto-percepția individului în relație cu alții, evidentă, spre exemplu
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
70, aceea de a se aborda discursiv conceptul de identitate și de a fi înlocuit cu termenul de 'identificare' pare a fi o soluție bună la o serie de probleme presupuse de această noțiune preluată necritic de unii constructiviști din psihosociologie (spre exemplu Alexander Wendt personifică statul, atribuindu-i un Sine). Prin abordarea discursivă a identității se evită o serie de probleme pentru care teoria socială a politicii mondiale formulată de Alexander Wendt a fost criticată. Se evită totodată o interpretare
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
al doilea tip de experiență l-am dobândit în calitate de director resursă umană într-o companie brașoveană cu 500 de angajați. Ceea ce constatasem anterior începerii programului de doctorat era "sărăcia" tehnicilor de motivare prezente în manualele de management al resursei umane, psihosociologie industrială și comportament organizațional. De asemenea, constatasem nevoia de strategii și tehnici de motivare în organizația al cărei departament de resursă umană l-am coordonat, precum și la nivelul organizațiilor pe care le-am cunoscut în calitate de consultant. În acest context, "dezvoltarea
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
aveam ca și practician. Poziția centrală a problematicii motivației pe agenda cercetătorilor din ultimele două secole este dovedită în primul rând de numărul articolelor indexate în bazele de date internaționale. Studiul motivație apare ca tema dominantă a cercetării din domeniul psihosociologiei organizaționale, o temă controversată, cu o diversitate remarcabilă a teoriilor de rang mediu, teorii catalogate deseori drept concurente și slab predictive. Primul capitol prezintă principalele controverse și paradoxuri care au caracterizat cercetarea motivației după anul 1900. De asemenea, sunt ilustrate
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
concurența teoriilor și în diminuarea posibilităților de a face acumulări succesive de cunoaștere în acest domeniu. 1.3. Motivația, satisfacția și performanța în muncă Măsurarea atitudinii este definitorie pentru disciplinele ce studiază comportamentul organizațional și a reprezentat preocuparea dominantă a psihosociologiei industriale din prima jumătate a secolului al XX-lea. Cea mai frecvent măsurată atitudine este satisfacția în muncă, fapt dovedit de numărul foarte mare de articole publicate pe această temă. Între anul 1935 și 1976 au fost publicate peste 3000
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
de cercetare sociologică: ancheta și experimentul. În ceea ce privește ancheta, aplicarea tehnicilor și procedeelor de culegere a datelor presupune invariabil înregistrarea răspunsurilor verbale. Această tehnică este considerată de Vroom (1964/1995, p. 320) "departe de a fi predictor perfect (...). Literatura din domeniul psihosociologiei a indicat o relație neglijabilă între atitudinea unei persoane, înregistrată prin auto-exprimare și comportamentele față de obiectele acestor atitudini." Cu cinzeci de ani în urmă Vroom sublinia ceea ce este și astăzi un subiect de dezbatere pentru disciplinele din domeniul științelor social-umane
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
și este pregătită să facă corecții în sfera factorilor extrinseci. 6.6. Limite privind evaluarea motivației în muncă Elaborarea unui plan de motivare a angajaților, și în general pragmatica motivării, ridică două seturi de probleme. Primul set este derivat din psihosociologia industrială/organizațională care afirmă configurația unică și individuală a nevoilor. De la Maslow la Deci, implicația practică cea mai consistentă a teoriilor de conținut este cea a diversității nevoilor umane și a configurației individuale a tipurilor de nevoi și/sau factori
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
ușurință în legătură cu subiectul motivației în muncă este interesul pe care acesta l-a generat atât în rândul cercetătorilor, cât și în rândul managerilor. Numărul impresionant de studii și publicistica din ultimul secol arată că o treime din totalul cercetărilor aferente psihosociologiei organizaționale vizează problematica motivației și a satisfacției. De asemenea, evoluția numărului de publicații indică o menținere a interesului față de acest domeniu. În ceea ce privește mediul organizațional, se poate afirma că practicile manageriale din ultimele decenii acordă o importanță sporită resursei umane în
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
în același timp, ușor de înțeles, asupra unuia dintre cele mai dificile capitole din sociologie. Aproape fiecare clasă de manifestare a culturii este așezată în tabloul paradigmatic potrivit, comentariul fiind susținut de trimiteri precise la sursele problemei dezbătute. Sociologia culturii, psihosociologia limbajului, etnografia simbolică, antropologia studii clasice și moderne, sunt bine ilustrate. Cultură, limbă, valori. Norme, legi. Atitudini sociale în raport cu toate acestea. Limbaj și inteligență. Cultură și identitate. Geografia culturilor funcție de limbile vorbite. Tehnologia ca element cultural. Procesele creșterii fenomenelor culturale
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
1999/2000 European Values Study Survey, WORC, Tilbury University, 2001. Harrison, Glenn W., Subjective Value, în William A. Darity Jr. (ed.), International Encyclopedia of the Social Sciences, ediția a II-a, vol. 8, Macmillan Reference USA, 2008. Herseni, Traian (coord.), Psihosociologia culturii de masă, Editura Științifică, București, 1968. Herseni, Traian, Cultura psihologică românească, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. Herseni, Traian, "Natura și Cultura (Cadrul cosmologic în monografia sociologică)", în revista Societatea de mâine, nr. 1, Cluj-Napoca, 1935 Hill, Jane; Bruce
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]