5,478 matches
-
fumând niște țigări și ascultând Astral Weeks, și chiar așa și simțindu-mă, când am auzit de jos, din stradă, un fel de urlete și un mieunat teribil. Am aruncat o privire de control, văzând nimic mai puțin decât patru puști la vreo 12-13 ani care chinuiau un pisoi: îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pulovărul de la mama. N-am reușit, dar am distrus pulovărul. Lâna i-am dat-o unui băiat din Libourne, să-și facă mănuși. A plâns de bucurie până i-au înghețat obrajii. Am vândut nemților niște țigări cu praf de pușca amestecat în tutun. Pe seară am auzit patru pocnituri. Mă rog. 06.01. I-am amintit căpitanului ca duc lipsă de chiloți. Alții duc lipsă de libertate și de pace, a răspuns. Am dedus că nu voi primi chiloți. Magazionerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în care oamenii înțeleseseră ce era o zi. Când s-a luminat destul ca să văd malul celălalt al torentului, am observat că și acolo urca un drum și un bărbat călare înainta paralel cu mine, în aceeași direcție, cu o pușcă de război cu țeava lungă atârnată de un umăr. — Ei! am strigat eu. Cât mai e până la Oquedal? Nici măcar nu s-a întors; ba mai rău: vreme de o clipă vocea mea l-a făcut să-și întoarcă fața (altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de pai destrămată. Jignit de comportarea lui, am dat pinteni iepei ca să-l las în urmă și să nu-l mai am sub ochi. Abia îl depășisem, când nu știu ce inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe umăr și o ridicase, îndreptând-o parcă spre mine. Am dus imediat mâna la patul carabinei mele, în tocul de piele de la șa. El și-a agățat pușca la loc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
inspirație m-a făcut să întorc capul spre el. Își luase pușca de pe umăr și o ridicase, îndreptând-o parcă spre mine. Am dus imediat mâna la patul carabinei mele, în tocul de piele de la șa. El și-a agățat pușca la loc, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Din acea clipă, am mers în același pas, pe malurile opuse, fără a ne scăpa din ochi, atenți să nu ne întoarcem spatele. Iapa mea își potrivea pasul cu pasul calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând să se mai întrebe de sănătate. Dacă nu mișcă, nu și pace bună. *** Aveam parcă o dilemă. Nu reușeam să mă hotărăsc. Făcusem rost de o pușcă de vânătoare cu patul de lemn încrustat, cu țevile tăiate. Nici gloanțele nu erau chiar de acelea din cutii obișnuite, aveau ghinturile răsucite cumva și fiecare avea înscris pe el o literă. Puteai să-l împuști pe unul de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scaun, executând ca o foarfecă de tăiat tabla de șase o mișcare à la Sharon Stone. Și-napoi, să fie sigură c-am observat. - N-ai foc? Cum poți să-ntrebi așa ceva? se rățoiește, suflându-mi fumul în ochi. Ce pușca mea mai contează timpul și spațiul? M-a prins ca-ntr-un patent cu dințișori netociți. - Da... Iertare, încerc și eu să mă documentez, să văd dacă aș putea scrie prefața... Poate că viziunea mea e mai învechită, dar... - Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plictisit, a bătut-o bine și-a lăsat-o să zacă undeva pe la Giurgiu, în păpușoi... - Ți se cam duce... - Ți... Poate-s io neam de traistă, merinos de-acasă, nu-s rafinat, n-am putut... am plecat ca din pușcă, m-am cărat la „Corso” și m-am făcut praștie, dup-aceea la „Unirea”, să văd dansatoarele. Da’ nici alea nu erau, le arvunise prefectu’ pentr-o chermeză cu ștabi de la UE. Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu o femeie aproape dezbrăcată, între niște flori mari, cu un câine flocos la picioare. N-am mai văzut niciodată o femeie așa. Sunt și niște coarne de cerb, el e vânător, are costum verde cu petlițe și cizme și pușcă în husă, ne-a dat și nouă odată o pasăre, un fazan i-a zis, mai mică decât o găină și cu pene cenușii și albastre, greu de penit, tot mai rămân tuleie. L-a fiert maică-mea, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu precizie, îi vine la îndemână clișeul jurnalistic. Se fac presupuneri, se caută urme. S-au auzit urlete în tot centrul orașului, au venit și cei de la secția de Poliție, s-au alarmat cetățenii... Vânătorii din zonă și-au luat puștile și s-au mobilizat și ei, au pornit să scotocească parcurile... - Și ce să caute? - Păi... câinii care au mâncat muflonul... - Eu... - Să vă spun sincer, îl aud din spate pe Mardare, la câtă zarvă a fost și la câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lui Sebastián Mendoza și a norvegianului Knut, pe care Îi obligă să descarce tot ceea ce i-ar fi putut fi de folos din rămășițele naufragiatei Madeleine. În cabina căpitanului găsise două pistoale și o cantitate deloc neglijabilă de praf de pușcă și de muniții, iar asta a fost, fără Îndoială, cea mai mare comoară de care avusese parte În viața lui, mult mai mare pentru el, desigur, decît micul cufăr plin ochi de perle și dubloni grei de aur pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui și Își contemplă Întristat „căminul”, singurul pe care-l avusese vreodată și pe care focul și apa Îl prechimbaseră Într-un talmeș-balmeș de mizerie și cenușă. Jumătate dintre cărțile sale și aproape toate alimentele fuseseră distruse definitiv, praful de pușcă nu se mai putea folosi, iar din frumoasa saltea a căpitanului de pe Madeleine nu mai rămăseseră decît cîteva fîșii amărîte. Se așeză pe pragul de piatră din dreptul intrării, se uită În tăcere la acel dezastru și se Întrebă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu vele În depărtare. Acum nu mai avea nevoie decît de ceea ce avea și ar fi dorit ca nici un alt vapor să nu mai ajungă vreodată În „apele sale”. Cinci supuși, o femeie și mîncare din belșug, precum și praf de pușcă, rom și cărți erau tot ce-i trebuia ca să se simtă fericit și satisfăcut, și detesta ideea de a trebui să-i cheme din nou pe sclavii lui, să le pună căluș, să-i ascundă și să petreacă apoi ceasuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fără nici o milă pentru nici una dintre părți și fără respectarea nici unei reguli sau legi. Să ucidă sau să moară, la asta se limita Înfruntarea. Gamboa văzu maceta ascuțită, dar nu Îi inspiră teamă. Fără pistoale, inutile acolo, unde praful de pușcă s-ar fi udat la prima Încercare, dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori că nimeni nu avea să pună gura pe mîncare sau pe apă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scenic: unde-i fiecare, care-i viu, care-i mort. Asta-i marea petrecere de nuntă a lui Evie Cottrell. Evie stă la jumătatea scărilor uriașe din holul vilei, goală pe sub ce-a mai rămas din rochia de nuntă, cu pușca încă-n mână. Cât despre mine, eu mă aflu, dar numai într-un sens fizic, în capătul scărilor. Habar n-am la ce-mi zboară mintea. Nimeni nu-i încă mort de tot, dar să zicem că ceasul se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Iar părul blond, tapat, ridicat și pieptănat pe spate, curcubeu al tuturor nuanțelor posibile de blond, umflat cu fixativ, ei bine, e ars și ăsta. Singurul personaj care se mai găsește aici e Brandy Alexander, doborâtă de-un foc de pușcă, întinsă la capătul scărilor și sângerând de moarte. Îmi spun că șuvoiul de roșu care țâșnește din gaura de glonț a lui Brandy nu e sânge, ci mai degrabă un instrument sociopolitic. Chestia cu clonarea după reclamele alea la șampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
virusul ăsta mortal al momentului. Pentru noi, ăsta-i semnalul să ne uităm toți la sărmana Evie, sărmana și trista Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Evie, fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
aruncat peste el o invitație de nuntă aprinsă, și bum, uite că reciclez. E ciudat, dar până și cel mai mare și tragic incendiu nu-i decât o reacție chimică intensă. Oxidarea Ioanei d’Arc. Încă răsucindu-se pe jos, pușca se-ndreaptă spre mine, se-ndreaptă spre Brandy. Alt lucru ciudat e că, oricât de mult crezi că iubești pe cineva, te dai la o parte atunci când balta de sânge scurs din el se-apropie prea mult de tine. În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
încet. Brandy zice: — Nu așa voia Brandy Alexander să-și încheie viața. Trebuia să fie celebră mai întâi. Știi, înainte să moară trebuia să apară la televizor în pauza Super Cupei, goală, filmată cu încetinitorul în timp ce bea o Cola dietetică,. Pușca se oprește din rotire și nu rămâne îndreptată către nimeni. La Evie, care plânge cu sughițuri, Brandy strigă: — Taci! — Ba tu să taci! strigă Evie. În spatele ei, focul își croiește drum în jos pe covorul care acoperă scările. Sirenele - le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară? Regina cea rea a fost o proastă să joace jocul Albei-ca-Zăpada. E o vârstă la care o femeie trebuie să treacă la un alt fel de putere. Banii, de exemplu. Sau o pușcă. Duc viața care-mi place, îmi zic, și-mi place viața pe care-o duc. Îmi zic: așa-mi trebuie. Exact asta-mi doream. Capitolul 3 Până s-o întâlnesc pe Brandy, nu mi-am dorit decât să mă-ntrebe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Păsări. Scriu: păsări. păsările mi-au mâncat fața. Și încep să râd. Brandy nu râde. Brandy zice: — Cum adică? Și eu tot mai râd. conducem pe autostradă, scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i topul meu? să știi că mi-l lărgești. — O să trebuiască doar să dai de mâncare la pisică, zice Evie. nu-mi place să stau singură așa departe de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice: — Dacă ții o pușcă sub pat nu-i ca și când ai locui singură. Scriu: cunosc fete care zic asta despre vibratoarele lor. Și Evie zice: — Scârbos! Eu nu-s deloc așa cu pușca mea! Așa că sari la Evie care zboară spre Cancún, Mexic, și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de oraș, scriu. nu știu cum poți locui aici. Evie zice: — Dacă ții o pușcă sub pat nu-i ca și când ai locui singură. Scriu: cunosc fete care zic asta despre vibratoarele lor. Și Evie zice: — Scârbos! Eu nu-s deloc așa cu pușca mea! Așa că sari la Evie care zboară spre Cancún, Mexic, și când mă duc să mă uit sub patul ei, acolo-i pușca de calibru 30 și luneta. În dulapurile ei e ce-a mai rămas din hainele mele, întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]