625 matches
-
emigrației culturale, bolnavi, dar și cultivând virusul suspiciunii, deranjați se pare în habitudinile și reflexele lor de grup, încercând să provoace cu orice preț „scriitori dizidenți”, izolându-l pe Goma de noi ceilalți, deoarece răspundea „perfect” criteriilor „anti-comuniste primare” - fost pușcăriaș și autor interzis -, creându-i un „statut special” de singurul dizident, singurul „curajos” și, cum o declara Eugen Ionescu, „cel mai mare romancier român”, iar noi, ceilalți, un Preda, Nichita Stănescu, Breban și alți câțiva, „colaboratori” mai mult sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu numai pentru mine, era profunda și curata mea convingere aceasta, nu numai pentru „grupul meu” literar și nici măcar pentru o generație literară - care, cum o spuneam, era alcătuită atunci din „trei falange” de vârste și stiluri literare diferite: foștii „pușcăriași” - grupul „lui Doinaș și Negoițescu” -, generația lui Nichita și cea a Blandianei, Ion Alexandru și alții, o „generație” mai mult decât compactă, un adevărat front literar. Cu mulți dintre ei am și început apoi să cutreier orașele mari ale țării
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dați exemple de realizare în viață (dacă ai bani și ești interlop, ești mare, inclusiv în literatură). Faptul că azi se regăsesc foști cenzori în funcții publice și că securiștii ne râd în nas (le râd în nas mai ales pușcăriașilor politici), e o nenorocire tipic românească, legată de toleranța prost înțeleasă (ortodoxia a dezvoltat și ea această toleranță de rău-augur, că nu suntem Dumnezeu să judecăm) și de relativizarea valorii de mare rigoare. Generațiile tinere se bazează la masa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din zilele de 17 și 18 octombrie barometru scăzut la 752 mm coloana de mercur, vânt cu viteza de 42 mile pe ora (80 km/oră). Havana a petrecut ziua de 19 și noaptea de 19/20 octombrie "ca un pușcăriaș în celulă. Pluteau deasupra capitalei aripile negre ale unei catastrofe, a cărei mărime era necunoscută. La Observatorul astronomic de la Buenavista au telefonat pentru informații președintele, miniștrii comunicațiilor, lucrărilor publice, sănătății, apărării, marinei, învățământului, autorități de la primărie, poliție, pompieri..., ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
lui Dall’Orso, Dinicu, Enescu și alți artiști. Prințul și principesa parcă nici nu-l știau [pe Costache], nici un semn de viață. Dânsa era foarte supărată că i se impusese un medic român. Acest biet medic ducea o viață de pușcăriaș, nu îndrăznea să facă nici o plimbare, necum să se repeadă la Predeal, de frică de a nu fi prevenit la timp când ar sosi ceasul așteptat, tocmai ca să-i facă în necaz regelui și lui. În fine, în august, primii
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
e ruptă din rai, nu înseamnă că sfinții sunt bătăuși. * Cine vrea să meargă în străinătate, se poate duce în Covasna și Harghita. * Există posibilitatea ca românii să aibă două limbi materne; ferească Dumnezeu de mai multe. * În Transilvania, și pușcăriașii poartă plăcuțe bilingve. * Nu știi ungurește, nu ești un bun român. * Unii acuză holocaustul, dar nu se sfiesc să-l practice. * Bush are coșmaruri: acolo unde există petrol, el vede arme de distrugere în masă. * Se zvonește că americanii i-
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
șaptezeci și patru de ani, deși legea prevedea că celui care a împlinit vârsta de 60 de ani nu i se aplică o astfel de pedeapsă, a cunoscut în chip nemijlocit, timp de patru ani, rigorile și asprimea vieții de pușcăriaș. Deși scriitorul nu a prea vorbit familiei sau cunoscuților despre anii recluziunii, informațiile despre viața lui la închisoare nu au lipsit. — După arestare, am fost ținut timp de un an la penitenciarul din Ploiești. Cred că era pe 11 sau
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
să te faci nevăzut! Unii oameni pot coborî sufletește și mai jos, dar nu cu mult mai jos. Oase afumate În iarna lui 1997, un rebusist bătrân mi-a vândut un pont, în felul vicios camaraderesc în care se ajută pușcăriașii când unul dintre ei e lăsat la vatră ca să se apuce din nou de furat: mă admira mult un gestionar de la abatorul din Titu. Pe moment, am avut o problemă de conștiință. La vremea aceea, problemele de conștiință, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica naturală a lucrurilor. Ca niște pușcăriași cărora le-a fugit paznicul. Nimeni nu avea chef de glumă, mai ales că ghidul, care numai ghid nu era, nu mai considera necesar să ne spună ceea ce vedeam și pe unde aveam să mergem. Cineva trebuia să sufere pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Început o căutare răbdătoare pe plajă, pe lîngă niște stînci. Am mîncat ceva sărat și slinos, care nu ne-a potolit foamea și nici nu i-a satisfăcut pofta lui Alberto. De fapt, n-ar fi fericit nici măcar pe un pușcăriaș. Grăsimea era grețoasă, cu atît mai mult cu cît nu aveam nimic cu care s-o condimentăm. Ne-am pornit la ora noastră obișnuită, după ce am mîncat la sediul poliției, marcîndu-ne urmele de-a lungul coastei, pînă la graniță. Ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
așa, fiindcă cei mai mulți mureau chiar în cadrul pușcăriei din localitate... Erau îngropați cu acte de deces în regulă în schimbul unei chitanțe cu număr, iar la căpătâi li se punea doar o tăbliță cu numărul respectiv. Oficiul de gropari îl făceau alți pușcăriași. Se întâmplă însă de data aceasta ca preotul să observe că pe unul din actele de deces figura adresa „Strada Puțul de Piatră nr. 18“. Or, el avea o soră care locuia tocmai pe această stradă. și, gândind că poate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu totul normale încep să explodeze în jurul său, răscolind pământul, ca-n filmele normale despre războaie normale. Tipul își dă seama - dârdâind - că se află pe un poligon de tir, în plin exercițiu balistic. Se dă alarma, se suspendă tirul, pușcăriașul îngrozit e adus în celulă, la 5 ore după evadare. Cunosc nenumărați oameni cinstiți care evadează după toate legile evadării și se trezesc, bătând câmpii, exact în perimetrele unde bat, șuieră și explodează obuze cinstite. Nimeni nu mai găsește liniște
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
liberă prezintă următoarea fișa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, în cadrul unui articol intitulat " Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fișa pe care ne permitem să o reproducem, la rândul nostru. BUNICUL (după tata) - Vasili Ivanovici, evreu rus, bolșevic, pușcăriaș, fugit din Rusia, urmărit de poliția țarista (Ohiana, n.n.) - S-a stabilit la Oltenița în jurul anului 1895, ca argat și băiat de prăvălie la un grec, zis Țăndărica, pe strada Ion Heliade Rădulescu nr. 1 (fosta Țigănie, nr.4). - Și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să "trădeze" în schimbul unei sume de bani, așa încît odată căpătată încrederea inamicului, după ce a furnizat documente prețioase, pregătite din timp la Roma, devenea o rotiță importantă a spionajului austriac în Italia. Cînd totul s-a copt însoțit de trei pușcăriași aleși în prealabil din penitenciarul de la Nisida printre spărgătorii de case de bani cei mai pricepuți, și deghizați în soldați dezertori de la Stelvio, ofițerul de marină, în timpul unei nopți de week-end, pătrunse în Consulatul Austriei, unde, cu perdele negre puse
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
animal, numai bun pentru sacrificiu. Poate că Preda voia să mă ocrotească. Poate că voia să se fălească. Avea redactori unul și unul! Doi dintre ei făcuseră pușcărie politică: Ivașiuc și Paleologu. De unde să știe Preda pe vremea aceea că pușcăriașii politici erau siliți să semneze „pactul cu diavolul”? L-au semnat cu toții? Și Goma? Și dacă l-au semnat, l-au și respectat? Nu-mi vine să cred. Cei doi colegi ai mei însă precis l-au semnat. Iar Alexandru
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
mult decît atît. Sondaj adevărat, nu ca acelea ale trădătorilor imperialiști, apatrizi și vînduți străinătății, după cum proclamă cu pieptul bombat șeful de partid al lui Mitică Dragomir. „Maimuță curentată“, „balegă“, „vînzător de iaurt“, „derbedeu“, „om bolnav“, „criminal economico financiar“, „viitor pușcăriaș la Jilava“. Vadim are întotdeauna la îndemînă mii de adjective și jonglează cu ele mai ceva ca Ronaldinho cu portocala. Electoratul cu pensia mică, dezamăgit de guvernările din România și mereu temător că-i fuge Ardealul de sub picioare, i le
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și căldură. Carnea n-ar fi mai bolnavă Dac-aș fi băut otravă. Cu Flori de mucigai Arghezi începe o poezie de savoare, presu-punînd un cititor pregătit. Punctul de plecare îl formează observarea limbajului, cu un puternic miros argotic, al pușcăriașilor. Impresia de veselie, dealtfel savant dozată cu cel mai autentic lirism, nu e falsă. Amestecul seriozității cu bufoneria e în linia Anton Pann. Efectul artistic constă în surprinderea suavității sub expresia de mahala. E vorba de un dialectalism, asemănător aceluia
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cabinet al mareșalului Ion Antonescu. Un botez, așadar, clandestin și cu caracter ecumenic. Îl primește cu evlavie și, mai târziu, va lăuda în mărturisirile sale pușcăria care i-a permis creștinarea. Un paradox pe care îl va repeta alt fost pușcăriaș politic: Noica. Și el va elogia închisoarea pentru că - spune filosoful - aici a avut timp să își pună ordine în concepte. Trebuie luată din aceste propoziții lauda spiritului care în detenție găsește o justificare pentru a supraviețui și pentru a nu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
invitat odată la noi. Și m-a văzut, și m-a cunoscut, zice: „Cum să nu-mi aduc aminte de tine, sigur că-mi aduc”. Cum era Alexandru Paleologu În perioada aceea? Domnule, niciodată nu avea chipiul ăla mizerabil de pușcăriaș. Pe cap nu purta decât o bască, pe care tot timpu’ și-o ținea așa, pe o ureche... Și avea un prieten bun, tot bucureștean... probabil că s-au cunoscut Încă din libertate. Basmacian Îl chema... Mi-aduc aminte de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și el adversar. Un om deosebit. Când ați căzut În apă nu v-au dat voie să vă schimbați hainele? De unde? Cu ce? Aveam o haină subțire, zeghea, plus așa-zisul palton, care era tot o pânză de asta de pușcăriaș, de bătea vântul... și te bătea cu totul. M-am dezbrăcat de una și a trebuit să stau cu cealaltă, că bătea vântul. Și am uscat Întâi cămașa, și pe urmă zeghea și boneta. Dar să stai opt ore În
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
69-’70, În urma unui conflict cu noul șef al IAS-ului, căruia i-am cerut aviz de la oficiul juridic atunci când a vrut să-și angajeze un nepot, motiv pentru care m-a făcut de două parale, spunându-mi că un pușcăriaș nu face muncă de cadre cu el... Am mai stat câteva zile și am plecat la sucursala CEC de aici din Râmnicu Vâlcea, unde am găsit un mediu bun, Întreținut de un director cumsecade, care mi-a mărit salariul și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
n.n.). Eu, pentru că Îi lăsasem hainele lu’ sârbu ăla de la Pitești, am fost transferat Îmbrăcat În hainele pușcăriei. Ăilanți era Îmbrăcați În hainele lor. Și eu Îmi lăsasem și mustăți... Aveam o mustață răsucită așa și dădeam impresia că sunt pușcăriaș vechi, dân ăi trecuți prin multe... Care au fost condițiile din Jilava? Aici ne-au făcut la Început percheziție... Unii spuneau că să bate În Jilava, dar Dincă, cel care ne turnase În Pitești, spunea că nu, nu-i adevărat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
țineam ce lucruri ma’ aveam acolo... (râde - n.n.) Și cân’ ne-a dus pe Reduit, acolo au apărut doi sergenți-majori, băieți tineri, așa cum sunteți dumneavoastră: „Bă, ia vino-ncoa!”. Io cu traista aia, Îmbrăcat, a crezut că sunt Într-adevăr pușcăriaș... „Ia vino! Ce cauți, mă, aici?” Da’ eu zâc: „Pă’ să nu-l bagi În măsa pă-l dă m-a adus aici?”. (râde - n.n.) Și ei atuncea, că aveau bastoane la ei: „Bă, futu-ți dumnezeu mă-tii, tu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar, iritîndu-i prea tare pe „conservatori”, la adresa cărora stă ca o amenințare, a fost, la rîndu-i, înlăturat din funcție! *Venind de la București în același compartiment cu un procuror, acesta i-a povestit lui Carmen că, după aflarea decretului de amnistie, pușcăriașii din închisoarea de dincolo de linie (Cartierul CFR) au strigat întruna două zile: „Trăiască Ceaușescu!” „în ultima vreme, ei au fost, probabil, singurii care au făcut-o din toată inima”, am spus, subliniind morala istorioarei. *Un tip care-și plimba cîinele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ei sînt fii ai aceluiași popor! *Pliat total pe cerințele editorului, „Steagul roșu” se preocupă doar de suprarealitatea țesută din cifre false, escamotări ale problemelor grave, reluări de texte oficiale. Recent, a salutat ca pe un gest magnanim eliberarea unor pușcăriași. Între timp, mai multe întîmplări au arătat că aceasta a fost o eroare. Din cauză că străzile nu sînt luminate, odată cu căderea nopții oricine poate fi atacat. Ziarul nu abordează însă nici chestiunea iluminatului public, nici nu informează, pentru a mai reduce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]