3,998 matches
-
din punctul de vedere al argumentației, nu are cusur. (De altfel, Negrici ilustrează aici, în Simulacrele normalității, o priză excelentă la poezia lui Eminescu.) Revenind la întrebarea de la- nceput. E Negrici, cel din Simulacrele normalității, publicist? Mă cam îndoiesc. Publiciștii autentici scot, dintr-o jumătate de idee, trei articole. Eugen Negrici, din trei idei strălucite, abia umple o pagină de revistă. Dar ce pagină!
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Bratu Iulian Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a comentat declarațiile făcute luni de către prim-vicepreședintele PNL, Klaus Iohannis. Publicistul a precizat: "să îl aud pe domnul Iohannis a fost o binefacere". "Nu am aflat ceva nou în această după-amiază. Nu avem un breaking news în ceea ce a spus domnul Iohannis. Ce mai poate continua între PSD și PNL, după
CT Popescu: "Să îl aud pe Iohannis a fost o binefacere" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/44020_a_45345]
-
scenarii abile lansate pe urmele desenului din covor), ea înmugurind pe margini (nu și marginal!) în povești de istorie umană măruntă, cotidiană. Scriitor și dascăl, Pecican scrie roman, proză scurtă, poezie, teatru, literatură pentru copii, e un polemist aprig, un publicist ubicuu, semnează cronică literară și cronică plastică. Pentru el, „un om e un continent imens, rulând într-o ceață densă, universală”, iar granița dintre realitate și ficțiune poate fi oricând ciuruită (cu oarece folos) de mecanismele (auto)reflexivității. Adultul grav
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
Ioan Alexandru, cunoscutul poet, publicist, eseist, traducător și, după 1990, om politic, a trăit la începutul tinereții o frumoasă poveste de dragoste, într-un sat românesc de pe Someș. În perioada studiilor din orașul Cluj, între Ioan Alexandru, viitorul poet, autorul Imnelor (Imnele bucuriei - 1973, Imnele
Întregiri la biografia lui Ioan Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/4429_a_5754]
-
2011, 342 + 522 de p. Împrejurarea că George Bălăiță și-a câștigat notorietatea abia după ce a publicat romanele Lumea în două zile (1975) și Ucenicul neascultător (1977) a făcut ca activitatea sa anterioară, de autor de proză scurtă și de publicist literar, să treacă într-un anume con de umbră. Nici chiar volumele ulterioare, cum ar fi Gulliver în Țara Nimănui (1994), deși bine primite de critică, n-au reușit, totuși, să clatine convingerea generală că Bălăiță este un romancier și
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
rezervat publicisticii literare, reprezentate de Gulliver în Țara Nimănui (1994), însoțit de un Appendix conținând cinci texte nepublicate în volum, și interviurilor găzduite în substanțiala culegere Câinele în lesă (2004). Astfel alcătuită, ediția configurează un profil reprezentativ al povestitorului și publicistului, criteriile selecției fiind deopotrivă valorice și morfologice. Au fost lăsate în afara ediției, pe de-o parte, texte conjuncturale, datate (căci este o ediție de autor, nu una critică), iar pe de alta, prozele care nu au reverberat în creația de
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
încercare de modernizare a tehnicilor narative. Și dubla perspectivă (aproapele și departele narațiunii), utilizată cu atâta efect în Lumea în două zile, e de întâlnit aici, ca și scindarea clasicei unități interioare a personajului. „Creșterea” romancierului Bălăiță, din povestitorul și publicistul cu același nume, este inspirat dublată, în prezenta ediție, de interviurile pe care acesta le acordă începând din 1973. Este o șansă pentru critic, ca și pentru cititorul de nivel ridicat, faptul că acest prozator lucid se autoanalizează, în convorbiri
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
convorbirilor cu George Bălăiță. Prozatorul este un ins șarmant, un povestitor impenitent și, în același timp, o prezență literară neostentativă, dar fermă în convingeri, după cum lasă să se vadă interviurile sale. Bălăiță nu a fost, se știe, doar prozator și publicist: scriitorul a fost, de-a lungul timpului, și editor, secretar al Uniunii Scriitorilor, ba chiar... membru al fostului CC al PCR! O prezență de mai bine de cinci decenii în literatură, în ciuda discreției funciare a scriitorului, s-a răsfrânt, finalmente
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
Textul este excelent îngrijit, iar cronologia (realizată de Marilena Donea) este minuțioasă și precisă, oferind o solidă bază informațională pentru un eventual biograf al scriitorului. Prefața Nicoletei Sălcudeanu, pe de altă parte, aduce puncte de vedere interesante asupra povestitorului și publicistului Bălăiță (pe care îl consideră, pe bună dreptate, un prozator în travesti) și, împreună cu un comprehensiv Dosar de presă, ce adună receptarea volumelor antologate aici, furnizează cititorului un aparat critic complet și exhaustiv. Cum spuneam și cu altă ocazie, asemenea
George Bălăiță, publicist și povestitor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4568_a_5893]
-
cronologică a faptelor nu face decât să pună în lumină acel fir care le leagă. Ce a întreprins Domnița Ștefănescu în sensul ordonării acestei imensități de aspecte e o acțiune cu adevărat titanică, astfel cum a numit-o un confrate publicist și istoric, dl. Ion Cristoiu, pentru că la d-sa mă refer. Mai vorbește, în prezentarea de pe ultima copertă, despre faptul că, astfel cum se înfățișează, scrierea Domniței Ștefănescu devine un obligatoriu instrument de lucru pentru cercetătorii aceluiași material, ceea ce, la
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
tertip, printr-un mecanism de tergiversare în care un rol important îl va avea președintele interimar Crin Antonescu ce ar trebui să rețină legea la promulgare cât mai mult timp cu putință", a declarat C.T. Popescu, la România TV. Totodată, publicistul a apreciat că deciziei CCR i se pot ridica obiecții de ordin logic. "Hotărârea Curții Constituționale conține un viciu logic. Să ne imaginăm că toți susținătorii lui Traian Băsescu ar sta acasă. Rezultatul este că președintele poate fi demis doar
CTP: Ignorarea hotărârii Curţii va avea efecte pe plan extern şi intern () [Corola-journal/Journalistic/43716_a_45041]
-
viciu logic. Să ne imaginăm că toți susținătorii lui Traian Băsescu ar sta acasă. Rezultatul este că președintele poate fi demis doar cu 9 milioane de voturi, dacă susținătorii săi rămân acasă prin cuvânt de ordine al PDL", a spus publicistul. Cristian Tudor Popescu susține că magistrații Curții ar fi trebuit să impună și condiție suplimentară, anume existența unui număr minim de voturi împotriva suspendării pentru ca Traian Băsescu să se poată întoarce la Cotroceni. Această condiție ar fi preîntâmpinat situația limită
CTP: Ignorarea hotărârii Curţii va avea efecte pe plan extern şi intern () [Corola-journal/Journalistic/43716_a_45041]
-
valori de esență est-germană pe care mulți dintre occidentali nu le pricep, relata, la numai o zi de la lansare Deutsche Welle (DW). Notând că, probabil, cancelarul Germaniei nici nu va citi cele 300 de pagini ale cărții anti-Merkel, scrisă de publicistul în vârstă de 71 de ani, Gertrud Höhler, DW amintește că autoarea este fosta sfătuitoare a fostului cancelar Helmut Kohl. Cu ocazia lansării acestei cărți, care are calitățile unui bestseller în Berlinul politic, Höhler, în prezența a peste 80 de
Angela Merkel, pericol la adresa democrației în Germania, susține Gertrud Höhler () [Corola-journal/Journalistic/57675_a_59000]
-
urmează, voi spune că proza lui Liviu Rebreanu rezultă, nu doar în experiențele inițiale, din străduința dureroasă a unei disculpări. Disculpările învinsului În 1919, când apare volumul Calvarul, la Editura universală Alcalay, Liviu Rebreanu avea 34 de ani, era un publicist cunoscut îndeosebi din cronicile de teatru și un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
În octombrie 1909 va debuta cu adevărat în România, sub patronajul entuziast al lui Mihail Dragomirescu, la „Convorbiri critice”. În ianuarie 1910 își începe activitatea de cronicar dramatic la „Falanga”, dar primește adevăratul botez de scriitor român în postura de publicist militant la „Ordinea”, unde publică în intervalul noiembrie 1909-februarie 1910 articole politice militante „în chestiunea românilor de peste munți”. Într-un mod surprinzător, guvernul maghiar cere arestarea și extrădarea publicistului, care era cetățean austro-ungar. Marele necaz (arestarea din februarie 1910) îl
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Falanga”, dar primește adevăratul botez de scriitor român în postura de publicist militant la „Ordinea”, unde publică în intervalul noiembrie 1909-februarie 1910 articole politice militante „în chestiunea românilor de peste munți”. Într-un mod surprinzător, guvernul maghiar cere arestarea și extrădarea publicistului, care era cetățean austro-ungar. Marele necaz (arestarea din februarie 1910) îl lovește ca un trăsnet: îl dezechilibrează și-i produce o traumă profundă, cu consecințe pe termen lung. Urmează umilitoarea experiență a detenției, întâi la Văcărești, până la expulzare, apoi la
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
așa cum Titu Herdelea este o ipoteză ironică. Lucian Raicu dezvoltă această interpretare, în toate articulațiile și nuanțele ei: „Tot așa cum un alter-ego, mai nevertebrat decât autenticul Rebreanu, este Titu Herdelea, cel din Ion, dar mai cu seamă cel din Gorila: publicist mediocru, acomodant, adaptabil, împăciuitor, cam în felul cum ar fi arătat Rebreanu de n-ar fi izbutit să devină «Rebreanu» și s-ar fi dat bătut. Astfel și Remus Lunceanu din Calvarul este Rebreanu înainte de a deveni «Rebreanu», în ipostaza
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Rodica Bin Timp de mai multe luni, sporadic și apoi, în luna noiembrie, chiar foarte susținut, presa germană a fost scena unor dramatice dezvăluiri despre trecutul mai mult sau mai puțin „vinovat” al unor scriitori și publiciști germani originari din România. Elementul declanșator al reînnoitului capitol al răfuielilor cu trecutul l-a constituit descoperirea în arhivele CNSAS a dosarului lui Oskar Pastior. Simpla citare a titlurilor unor intervenții în paginile de foileton ale marilor ziare sau în
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
Iaru, Ion Stratan, Alexandru Mușina, Vasile Gârneț, Ion Bogdan Lefter, Călin Vlasie sau Ion Mureșan. Păcat că un critic atât de subtil nu deține, în nici una din revistele importante, o rubrică numai a lui! Am câștiga cu toții, poate nu un publicist, dar un talentat cititor de meserie.
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
al seriei de Opere nu conține nici o notă explicativă. Toate notele și comentariile, ne spune îngrijitorul ediției, vor figura în volumul al III-lea. Soluție mai mult decât curioasă, și nu numai din punctul de vedere al ușurinței întrebuințării ediției. Publicistul Octavian Goga nu este Maica Tereza, iar textele sale conțin o mulțime de afirmații inacceptabile, opinii rasiste, luări de poziție antidemocratice etc., dar și fraze și idei interesante, la care am putea medita: toate acestea se cereau comentate și puse
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
mulțumesc o dată pentru cât de grațioși v-ați arătat cu mine. Dacă nu v-am răspuns, îmi fac o datorie să vă mulțumesc din suflet pentru onoarea ce ați binevoit a-mi face, prea însemnată potrivit cu modestele mele merite de publicist român, și vă rog să mă iertați că vine atâta de târziu îndeplinirea datoriei mele”. Urmează una din lungile formule de politețe cu care se încheiau scrisorile vremii, apoi semnătura, precedată de „Al Domniilor Voastre devotat servitor” și adresa berlineză din
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
meseria de gazetar era, în unele familii bune, chiar mai rușinoasă decât cea de poet și, pe de altă parte, pentru a-și apăra independența sau chiar agresivitatea opiniei. Hasdeu este între cei dintâi care-i critică pe ziariști: „Câteodată, publicistul stigmatizează, în termeni fulgerători, demoralizarea țării, corupțiunea funcționarilor, abuzurile administrațiunei etc. etc... Citindu-l, ai crede că vorbește un Catona, că auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru, el însuși e înoroiat în vițiuri
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
ai crede că vorbește un Catona, că auzi pe un Socrate, că vezi pe un Brutus. Dezamăgește-te! Ziaristul nostru, el însuși e înoroiat în vițiuri, e scăldat în corupțiune, e înecat în abisuri!”ii După care remarcă filozofic că publicistul pretinde altora să fie buni, fără ca să i se pretindă și lui același lucru. Ce-i drept, la oamenii simpli, fără studii, titlul de gazetar impune, iar gazetele sunt noile „evanghelii”, care, chiar fără voia lor și crezând uneori în
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
au folosit ei înșiși: Mihai Eminescu, dar Mihail Sadoveanu, Ion Creangă, dar loan Slavici, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Bacovia, G.Călinescu... Eroarea semnalată de d-l Vârgolici - pentru că există una - este parțial adevărată. În ultimii ani, elevi, studenți, profesori, publiciști lipsiți de practica literaturii scriu constant „George” Călinescu. Aceasta este adevărata greșeală! Strigătul d-lui Vârgolici rămâne „în pustiu”, așa cum se va risipi în eter și ecoul acestei note.
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]
-
respectiv, literare. În definitiv, au rămas niște marginali, socialmente vorbind, a căror acțiune a căpătat o mai mare recunoaștere după moarte. Respinși de Universitate (Lovinescu până la capăt) și de Academie (poate, nu întâmplător din același motiv, și anume că erau publiciști!), s-au impus cu greutate în ochii opiniei publice și chiar în ai breslei lor. Comparați-i cu Sartre și veți vedea diferența! Preferința mereu mai evidentă pentru pamflet de la o vreme încoace e un semn rău. Mai ales când
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]