637 matches
-
HELENE". M-am căznit mai mult decât aș fi crezut, dar la urmă literele păreau etern împlîntate pe zid. Cit timp vor dura? N-am încercat oare această glumă neînsemnată numai să prelungesc importanța mea și după plecare? Căci - orgoliu pueril - am impresia că marea miraculoasă, colinele, cabanele, cerul nu sunt decât creații ale imaginației mele, și mă tem că se va dărâma totul după plecarea mea. Am urcat cu Viky pe Ciracman. Ioana n-a venit cu noi, căci o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și acum brodase numai ca să explice acea senzualitate extremă. Bineînțeles, Ioana era de bună-cre-dință în tot ce pretindea, căci n-a mințit niciodată și nici nu se pricepe să mintă. E amuzant de văzut această femeie atât de inteligentă ce puerilă e când încearcă vreo minciună. Complică, se supără, argumentul ei pare tot mai neverosimil și la urmă avem scandal. În orice caz, atâtea îmi povestise Ioana despre Charles, încît îl priveam cu curiozitatea cu care privești la iarmaroc un fenomen
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe Ioana? Se poate da o definiție a dragostei? Îmi fac socoteala la câte n-aș face sau n-aș renunța pentru Ioana. Și cu toate că frământările dintre noi îmi iau tot timpul, și întrebuințez toate șireteniile ca să aflu un detaliu pueril din viața ei trecută, totuși, simt în mine nostalgii după altă lume și alte locuri și regretul de a-mi fărămița timpul inutil. Am impresia că dacă ar sosi o corabie, oprită o clipă din voiajul ei la capătul lumii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
făceam un simbol pentru ce era așa de des pretext de discuții, Ioana se enerva, găsea explicații și mă făcea meschin să insist pe un fapt fără importanță. Și, într-adevăr, era meschin să aleg dintr-atîtea motive grave pe unul pueril, dar nu mă pot controla în înlănțuirea pretextelor de chin, și reîncepeam același reproș. Ioana este extrem de influențabilă și, dacă în gusturi asta nu are o prea mare importanță, în părerea ei despre oameni rezultatul e dezastruos. Fiecare om devine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci nu m-aș fi priceput să aleg din mulțimea întrebărilor (pe care nu le-am epuizat încă, atâtea curiozități am) din lașitatea de a nu mă mai chinui sau pentru că acea clipă avea o solemnitate ce nu admitea curiozitățile puerile, după cum în momentul unei morți e pueril să întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aleg din mulțimea întrebărilor (pe care nu le-am epuizat încă, atâtea curiozități am) din lașitatea de a nu mă mai chinui sau pentru că acea clipă avea o solemnitate ce nu admitea curiozitățile puerile, după cum în momentul unei morți e pueril să întrebi pe cel nefericit de felul în care s-a întîmplat această moarte. De altfel, nu aveam nici un drept, și ceea ce mi se spusese fusese un dar gratuit și o onoare ce mi se făcea, de care trebuia să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dureri trebuie să se petreacă în întuneric, iar în apropierea celorlalți, a lui Viky, care e tot timpul lângă noi, trebuie să jucăm, pe oamenii fericiți, sau să explicăm tristețea pe care nu putem să o ascundem, prin cine știe ce motiv pueril. Astfel, facem impresia de oameni ciudați. În definitiv, nici nu știu cât cunosc ceilalți din tragedia noastră. Eu n-am spus decât Arabellei, căci nu mai puteam în clipa aceea, iar pe Arabella o văzusem numai o zi, și deci nu schimba
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
m-a ales să trăiesc viața cu atâta intensitate, că am înțeles atâtea grație Ioanei, și câteodată reaprind o discuție numai ca să îndepărtez o stare prea limpede, fără nici o semnificație, care durează de prea mult timp... Dar, în definitiv, e pueril să asemăn pe un om cu un piano, care are un spațiu bine calculat între sunetele clapelor. În lipsa ei, am fost în excursie cu câțiva prieteni la acea minune care poartă numele de: Cheile Bicazului. Am mers cu automobilul până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe care l-aș imagina mereu în alt fel, dar niciodată așa de bine conturat. Cu ocazia aceasta îmi dau seama că orice fantezie, cât de oribilă, e mai suportabilă decât realitatea. Uneori discuțiile pe tema aceasta le pornesc nelogic, puerile pentru un om calm, de le-ar examina, dar fiecare vorbă conține o picătură de sânge. - Nu poate să-și facă cravata, i-o făceai tu când vă îmbrăcați? - I-o făceam eu.- Și băgai de seamă ca să-i fie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pasiune niște idei fără valoare. Oricine ar face remarca, de ne-ar asculta, că repetăm aceleași lucruri fără importanță, că suntem lipsiți de orice logică, și s-ar mira că nu ne dăm seama că ne agităm inutil pentru motive puerile, uitând complect cea ce este grav între noi și aruncând astfel chiar bănuieli asupra posibilității noastre de a fi gravi. Poate însă că, dacă ar fi mai pătrunzător, observatorul ar sesiza că vorbele simple ascund adevăruri profunde, fatalități ale temperamentelor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
schițează o săritură, alteori sare chiar la înălțime, și, dacă prinde vreunul, îi dă drumul, ca să continue jocul. Un pisic între fluturi. Ce imagine poate fi mai armonioasă? Ce ușurică este Ioana uneori! Preocupări grave și, deodată, pornită pe cochetării puerile, spre gust de a dansa, de a flirta. Mă dor mult aceste gusturi, destul de importante pentru a nu ne mai înțelege deloc. Oricât de excepțional ar fi construită, nu poate să uite că este femeie. Madame Pitpalac i-a spus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
te gândești că, indiferent de luciditatea noastră, am fi în stare să pornim aceeași discuție! - Nu trebuie să ne irităm, căci ce am făcut este profund omenesc. Nu poți să susții tot timpul o stare funebră fără să intercalezi preocupări puerile. Educația noastră tâmpită ne-a dat iluzia absolutului, și de aceea suntem mereu nenorociți, descoperind că orice sentiment nu este decât aproximativ. - Aceasta nu-i decât o scuză deghizată, pentru a-ți împăca conștiința. Deci nu mă poți învinovăți pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că Shonyu, fiindu-i astfel recunoscător, n-avea să-l trădeze niciodată. Un vicleșug atât de transparent ar fi putut avea efectul dorit asupra altcuiva, dar Shonyu era un om cu intuiție. Înțelese că fapta nu era decât o tactică puerilă de a forța cumpărarea bunăvoinței și un calcul politic cusut cu ață albă. — Am luat hotărârea. Într-un vis, Buddha mi-a spus să mă alătur armatei apusene, își anunță el vasalii. În aceeași zi, îi trimise lui Hideyoshi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mare sărbătoare a vieții lor, ziua nunții. Le privi absentă. Nu era ceea ce ar fi vrut ea. Și de altfel, ce rost mai aveau acum astfel de gânduri? Își amintea cele câteva motivații ale lui Alex, pe care le găsi puerile: Nu tu ești femeia cu care să împart ceea ce am mai de preț: viața, crezurile mele, nădejdile... Poate ar fi rătăcit multă vreme pe străzi, o dată cu neliniștile ei, dacă un vânt, ca un câine scăpat din lanț n-ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
case ci și din pivnițe, din poduri, prin bălăriile râpelor, flămânzi, însetați, nedormiți, înfricoșați, hăituiți. 6 Decembrie 1949. Penitenciarul Pitești. Camera 4 Spital. Studenți. Peste 80 % legionari dar și trecuți pe lângă Mișcarea Legionară, sau infiltraț i etc., frontieriști, reacții puerile cu rupere de tablouri comuniste... unii cu stări precare de conștiință, traseiști la comuniști. Alții, rezistenți, la carceră. Regim sever. Penitenciarul ticsit. Înfometare maximă. Severitate excesivă. 6 Decembrie 1949! Spre zori. Care zori? Spre lunga noapte a sistemului comunist și
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
indiscutabil, se epuizează prin tocire după cîteva pagini. Este cert că scrierile lui Urmuz nu depășesc nivelul unei asemenea simple și ușurele nostimade. Gestul lui (căci nu putem vorbi în nici un caz de o operă) se explică printr-o răzvrătire puerilă a unui om matur, ca un act rece și neputincios de batjocură”). Deși trei schițe au fost tipărite în timpul vieții lui Urmuz și din voia acestuia, criticul se îndoiește că textele urmuziene au fost concepute spre publicare — de aici, suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
principiile care le-au făcut mărețe. America a încercat să cheltuiască și să impoziteze cetățenii, pentru a ieși din marea recesiune. Noi, am cumpărat o mare parte din datoriile lor, așa că, acum lucrează pentru noi”, spune profesorul. Mesajul poate părea pueril și naiv, privit de la înălțimea analiștilor noștri economici, care ne-au adus la sapă de lemn, dar pus în contextul internațional, capătă cu totul altă relevanță. Iar la noi, Băsescu vorbește în continuare de creștere economică în 2011... Noi ca
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ai trecut aici, meștere?... îl interogă el, după ce studie bine bucata de hârtie cu socotelile făcute de ospătar. Ospătarul îndrugă ceva în legătură cu faptul că așa cerea nu se știe ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
încât să mă întrebe din nou deci să nu monopolizez. Suficient de inteligentă încât să nu fac fixații, însă să-mi înaintez imaginea individuală. Și poate prea multă viață nu chiar în detrimentrul clasei, sau al liniștii, nu deplasată, deloc puerilă, încât să se vadă că sunt vie. · Alerg pe câmp cu mieii. Le pipăi blănița. Mă acopăr cu lâna tunsă. Mă plac copiii. Alerg mereu spre mai departe. Și de ce nu? Cred că viața merge înspre mai bine. Și aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti de câteva ori În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doi rivali: Salamandra și Coiful Soarelui - unul liberal, altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care ar fi vrut să-i câștige. — Pegasus! Mitologii puerile, de băieți care n-ajung bărbați, credea doctorița, dar și-ar fi dorit ca Godun să devină un fel de tătuc al prosperilor din cartierul de vile, care, oricum, nu aveau un stăpân. — Pentru ce vrei politică? Nu ai spus
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
să-și piardă aspectul sărbătoresc și nou, atât de prețuit de burghezul filistin și atât de disprețuit de adevărații gentlemani. Mai târziu el și-a ras mustața, socotind că ea reprezenta o rămășiță a vechii mode pitorești, pe care era pueril și burghez să o mai păstreze. Degajată astfel, fața sa semăna cu aceea a lui Lawrence Sterne, asemănare pe care o mărea obiceiul lui Baudelaire de a-și sprijini degetul arătător de tâmplă, atunci când vorbea; căci, după cum se știe, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tu, te vei putea plimba În voie oriunde poftești. - Jurământul? - Da, rămășița unui ritual de fidelitate cu conținut și valoare mai mult simbolică, moștenit probabil din vremuri romantice, când jurământul mai Însemna ceva. Pentru niște savanți, e o chestie cam puerilă și cam ridicolă, trimițând cu gândul la organizații secrete, loji masonice, confrerii religioase - În sfârșit, lucruri de felul ăsta, Însă nimeni n-a avut până acum inspirația sau curajul să-i propună desființarea, așa că... - Și nu vă temeți că vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mele? Nu sunt o minciună? N-a vorbit băutura, doar? Mai ales, mă rușinez de unele pagini rele, mai aspre. Aparent curajoase. Dar era curajul meu sau era doar provocat de băutură? Astfel de întrebări, de frământări știu că sunt puerile. Nimeni nu m-a obligat, nu m-a silit să scriu. Nimeni nu m-a constrâns să public cele scrise. Nimeni nu-i dator să cunoască și să judece dacă eu eram beat sau treaz când scriam. Sunt nimicuri, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau autobuzul dacă nu dispuneau de transport propriu sau nu voiau să se supună dificultăților traficului urban. Întâmplările, care nu întotdeauna erau povestite doar pe șoptite, exploatau cunoscuta temă a vânătorului vânat, dusul-după-lână-și-întors-tuns, dar nu se mulțumeau cu aceste inocențe puerile, cu acest umor de grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]