KorAP: Find »[drukola/base=pufni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...51 >

1,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

unsoare de armă, vapori de alcool. Nu încape nici o îndoială că zdreanța asta și-a trăit veacul pe niște tipi foarte grași, beți și bolnavi. Mi-am scărpinat nasul. Pfui. De la subsuoara dreaptă se înălță o altă bășină ticăloasă. Martina pufnea și se chircea. Să procedăm cu delicatețe, mi-am spus eu și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Și dacă mă ridic în echipamentul ăsta, voi provoca un adevărat dezastru. M-am tras înapoi, m-am răsucit și-am încercat să slăbesc brâul care îmi sugruma burta. Mirosurile au zvâcnit în aer. Otello urla din pricina batistei pierdute. Martina pufnea și se agita. Poate că își imagina că Otello trece prin clipe grele. Nu știa la ce mă supunea Otello pe mine, habar nu avea de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni la locul ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-mi o mână la buzunar. Două hârtii - șase parai. Gânditor, i-am dat lui Felix hârtia de cinci. Privi bancnota pe care o avea în mână. Mi-a dat-o înapoi și eu am luat-o. — Nu, omule, făcu el pufnind. N-ai înțeles. Toată povestea asta s-a terminat. Sunt un ceva de necrezut care merge înainte, o sută de chile de carne și durere. Sunt expresul ajuns la capătul visului. Tu stai în trenul tău oprit la semnal și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-nghețate Când fâlfâie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

o umplu și sper, în ciuda evidenței, că apa va începe să picure prin pereții ei uscați. Dar n-ai nevoie de-o fântână, zise Vultur-în-Zbor. Ai izvorul, arătă el înspre râulețul cu apă proaspătă care curgea printre copaci. Virgil Jones pufni. — Era o chestie de făcut, spuse el, chiar dacă e o idee proastă. — Ai o ambiție ciudată, domnule Vultur, zise Virgil Jones. Să îmbătrânești, să mori. Cum se face că un om ca dumneata, atât de tânăr la minte și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mai mult. Lui Vultur-în-Zbor i se părea acum că arată așa cum îl percepuse la început: greoi, împiedicat, inutil. Figura hotărâtă din Dimensiunile Interioare dispăruse, ascunsă din nou în spatele unei măști a eșecului. — Virgil, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil. îți mulțumesc. Virgil Jones pufni. Și leșină. Rolurile de infirmieră și pacient se inversaseră. DOUĂZECI ȘI ȘAPTE Odată. Atunci. Acum mult timp. înainte. Eu, spaima țâțelor. îmi ajungeau ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind și trosnind, dar nu făcea nici o încercare s-o apere. O burtă plină de whisky te împiedică să fii mare luptător. — Haide odată! Ia aminte la bărbatu-tău, spunea O’Toole, clătinându-se. Dacă n-o fi mai cu cap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
spuse el. Foarte probabil. — Cum face Liv de lasă în oameni un asemenea cancer? întrebă cu amărăciune Iocasta. Nu l-ai fi urât niciodată pe Grimus dacă Liv nu te-ar fi împins s-o faci. — Probabil, repetă Virgil. — Liv! pufni Iocasta. Va trebui s-o uiți, Virgil. Și pe ea, și pe Grimus, și pe Vultur-în-Zbor. Nu pot să mă culc cu toate stafiile tale. Virgil râse. — Ești o femeie înțelegătoare, Iocasta, spuse el. Dă-mi niște vin. Are-n

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
celor din K. Punea la îndoială, dar era părtaș la toate; așa că atunci când Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui Grimus -, s-a ales doar cu o privire împietrită și declamarea doctrinei oficiale. Lucrurile asteaă puah! a pufnit Moonshy. Nu contează. Scuip pe ele. Importante sunt privilegiile lui Cerkasov, mâzgălelile leneșe ale lui Gribb, pe care muncitorii săraci sunt obligați să le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume Liv, pe motivul bolii ei mintale. Nu e nebună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

în pământ și aș fi spus că nu. Da, de fapt mergem să luăm prânzul. Sunt Sam Jones. Tu probabil ești nou aici, am adăugat drăguț. Preț de o secundă, ochii lui s-au îngustat ca două liniuțe și a pufnit ca și cum ar fi avut o reacție alergică. Apoi s-a desprins de birou și s-a rotit întorcându-se spre mine cu un zâmbet atât de subțire de parcă i l-aș fi încrustat pe față cu un cuțit Stanley. Sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

rău că nu vă pot urmări, m-a întrerupt ea. Am prins doar o frântură de discuție și mi s-a părut interesantă. De-asta am... — Nu-i nimic interesant, i-am retezat elanul. Vorbeam despre tinerețea noastră. — Tinerețe?! a pufnit ea. Acum ați îmbătrânit? — Despre un alt timp, în care, nu zâmbiți, erați și dumneavoastră pe-acolo. — Eu? Și de ce să nu zâmbesc la o astfel de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa a fost. De-acu’ aproape douăzeci de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-i vine? Știi tu cine stă în blocu’ ăsta? De sus până jos?“ Habar nu aveam. Omul mă privea îngândurat, jucându-se cu o legătură de chei. O arunca dintr-o mână în alta, studiindu-mă. Din când în când pufnea amuzat: „Bă, da’ chiar tâmpită promonție de generație mai sunteți, de apărurăți acu’. Prea vă dă într-o disperare pă toți la școală, fără să vă-ntrebe ce vă poate crieieri’. Înțeleg, se pune accentuarea pă știință și inteligența la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar de s-ar fi cărat acolo prostovanu’. Dar așa, Mexic... Pufni iar, și mai amuzată, cu vădit dispreț. Mai calici ăia decât noi. Am văzut și la cinema cum mănâncă la piață clătite cu ploșnițe. Le fugea alea pe obraji și le aduna cu palma și le băga la loc în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
încredere. I-ați lăsat pe ăia să ia avânt și-acu’ cine-i mai strunește? Câți oameni să avem și noi, totuși. Chiar să le facem noi pe toate nu putem. Omenește, nu putem.“ „Cu ce să mă aleg?“, am pufnit. „Puteați primi altfel schimbarea. Ar fi trebuit să știți: nu scepticii conduc lumea de azi. Scepticismul o fi bun ca, așa, după digestie, la cafeluță. Dar mai întâi mănânci bine, nene. Să fii sătul, asta e deviza acu’, și după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și deschise răscrăcănat. Se vede că-i în plin avânt, îi râd ochii, îi sclipește părul bărbii. Lângă piciorul mesei, o geantă de voiaj, burdușită cu dosare și o sticlă cu apă minerală plată. Ne întâlnim, câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
coborât cu mâna totuși spre genunchiul ei. M-a împins, șoptind: „Stai liniștit, e lume“. M-am aplecat chipurile să ridic ceva de lângă pantofii ei. În mișcare, i-am șoptit: „Aș vrea să te am acum. Nu mai pot“. A pufnit, lovindu-mă cu genunchiul. M-am retras la locul meu. O disprețuiam și, în același timp, o doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
doream cu o intensitate cumplită. I-am scris pe o hârtiuță: „După ședință, rămâi cu mine“. Mi-a întors bilețelul cu un semn de întrebare, mare cât toată hârtiuța. I-am scris din nou. „Te doresc. Rămâi.“ A subliniat rămâi, pufnind în râs. A mai pus și trei semne de exclamare. Așteptând să iasă puhoiul de sală, i-am repetat: „Zău, Lia! Hai să mai stăm puțin“. Nu mi-a răspuns. Parcă nici nu mă auzea. Am plecat cu ea. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
din ăia. Garantat nu erau. Mai degrabă, m-am domirit eu, cre’ că erau mansoni. Ai auzit de ei, că a ieșit acu’ la libertate și ei și face rânduiala. Mansoneria a venit de schimbă lumea, ordinea, dă cu curățenia...“. Pufni amuzat, așezându-se și umplându-și paharul din proprie inițiativă. „Pă români să-i schimbe? Ordine? Fugi d-aci, coane! Pă român lasă-l să te fure, nu mult, cât apreciezi tu că poți sacrifica la jertfire, adică te faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662

ventuză, cu gândul să absoarbă toată măduva din mădularul lui? Numai că Oliver a fost intransigent, rămând Împietrit la locul lui, fără să i se clintească un mușchi pe față sau prin alte părți, și femeia cu gâtul de girafă, pufnind pe nări nemulțumită, a căutat În salon un alt client. Masterandul privi, foșnind din mustăți, cu coada ochiului, spre asistență: profesorul Perjovski umbla din nou cu fofârlica, Încercând, prin argumente răsuflate, să-l determine pe Oliver să se miște de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
el, dând coniacul pe gât. Și atunci piciorul, Întinzându-și spre masă mâna sa schematică, desprinsă parcă dintr-un film de animație, apucă, la rândul lui, un pahar, Îndemnându-l din priviri pe Noimann să toarne băutură-n el. Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
veche. „Totul nu-i decât iluzie”, repetă el. „Dar iluzia aceasta menține tot universul În echilibru. Un singur gând rostit aiurea și totul se duce În hău de-a rostogolul...” Domnișoara Lily, care trecuse prin șapte căsătorii, alcoolizându-și toți partenerii, pufni În râs. Satanovski, Înconjurându-și cu palmele fruntea sa Înaltă, culese cărțile și le așeză din nou pe masă. Toate celelalte obiecte Își reluară, Într-o clipită, locul În peisaj. „Și asta-i o iluzie, nu-i așa?” zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
lipsea doar mâna stângă. Dar apăru și ea, plutind, de undeva dintre tufișuri. Și aceasta a fost doar prima Încercare. Bikinski nu se lăsă Însă intimidat cu una, cu două. „Chestii din astea am mai văzut”, murmură el. Lily Fundyfer pufni din nou În râs... Atunci pictorul Încercă să se ridice de la locul lui, dar genunchii nu-l ajutară. Bikinski privi nedumerit În jos și, În locul picioarelor, văzu desfășurându-se, În coloane, câte un set de cărți de joc. Aruncându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547

casei. Uite, a făcut un tuci de compot! Și cum era însetat după o zi așa de călduroasă, luă un polonic cu compot și sorbi din el cu poftă. Dar nu apucă bine să ia o înghițitură, că pe loc pufni și împrăștie în jur stropi de zeamă acră și sărată deopotrivă, în timp ce din polonic atârnau gata să cadă câteva fire de fidea. La așa priveliște, femeia uită de supărare și râse cu poftă. După ce se lămuriră cum e cu treburile

D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618

burghezi. Doar știi asta, Bette. Desigur, asta Îmi readuse În memorie o serie de imagini de la brunch-urile de duminică: Will, Simon, The Essex, eu și paginile duminicale de stil. Pe toată durata mesei disecam nunțile și niciodată nu ezitam să pufnim În chicoteli răutăcioase În timp ce citeam printre rânduri În mod creativ. De ce naiba ți-ai dori să intri Într-o relație pe viață, al cărei unic scop ar fi să-ți Înăbușe fiecare grăunte de individualitate din tine? continuă Will. Vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]