1,686 matches
-
meu. Brusc, mă întreb dacă vreunul o fi avut în viața lui emoții la română, sau s-o fi străduit la matematică. Îmi vine un gând și mai ciudat în minte. Cum or fi arătat când erau bebeluși, moi și pufoși. Ce așteptări o fi având de la ei niște mămici nedormite? Unde, pe ce scară a societății ar trebui să-i așez? Sunt scursuri, sunt plevușcă? Or fi, dar sunt români, la fel ca și mine! Asta nu pot ignora. Ce
O ELEVĂ DE MODĂ VECHE , CUM NU CREDEAM SĂ MAI EXISTE PE BĂNCILE ŞCOLILOR DIN ROMÂNIA! de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351421_a_352750]
-
se-agită o batistă. Timpul nestatornic flutură aripa, Dar profund eternă strălucește clipa. În retrospectivă se-nfășoară gândul, Firul amintirii iar și iar torcându-l... Să se-adune anii, zi că nici nu-ți pasă, Haide prin zăpada mare și pufoasă! Cum se-așează neaua peste felinare, Parc-ar fi în basme spuse la culcare, Cu Cocoșul roșu și cu Sfânta Vineri... Strânge anii, strânge-i...dar păstrează-i tineri! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Anii / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN
ANII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351487_a_352816]
-
scol?” Habar n-aveam. Afară frigul se întețise. Mașina lui dispărea aseară sub nămeții de lângă balconul meu. “Pfffffff...cât o să trebuiască să dea zăpada prin întuneric, ca să plece? O avea cu ce? Că eu...” L-am acoperit cu o pătură pufoasă, cu fluturi galbeni. Am pus lampa de veghe... Sforăitul lui e un confort pentru somnul meu. Mama mea sforăia așa ușor...sunt 26 de ani de când n-am mai auzit „torsul” ăsta. Mi-e dor de mama...tare dor! La
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Poem de Ion Iancu Vale MAI ALBĂ CA PĂCATUL... ION IANCU VALE Mai albă ca păcatul ce-l face fata mare Când dragostea o prinde în repedea-i vâltoare Ai sufocat pământul sub munții tăi pufoși Cum nu au mai văzut nici gârboviții moși Și ai lovit în oameni cu biciul tău tăios De i-ai făcut să simtă năprazna pân la os I-ai sechestrat în case și i-ai ținut zălog Să-și sugă
MAI ALBĂ CA PĂCATUL..., POEM DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346673_a_348002]
-
chiar dacă era 1 octombrie. Toată priveliștea pe care o aveam din tren, chiar și fugitiv, arăta ca un joc de puzzle cu zeci de nunațe de verde, și maro, iar cerul era de un albastru perfect, curat cu niște nori pufoși ca și vata de zahăr. Ce diferență este între peisajul din Londra și country side-ul britanic cum spun englezii - (adică un fel de viață la țară)! Poate nici nu are rost să fac comparație, pentru că sunt două lucruri total diferite
JURNAL LONDONEZ (9) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346702_a_348031]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 404 din 08 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Iarna Clipe poartă pe umeri fulgi mari și pufoși, care zboară risipind nori zdrențuroși... Timpul ascuns de omăt așteaptă să vadă acoperit de vise oameni de zapadă... Aleargă flori de gheață purtate de vant, s-adună-n stoluri și cad pe pământ... Copacii îmbrăcați de nea gătiți ca de paradă dau
IARNA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346722_a_348051]
-
Lacrimi violete, tocmai răscolite Din ceru-adormit, prin păduri bolnave. Vântu-ngenunchează Ramuri, păsări în ungher de noapte. Cuiburi părăsite, cântec care plânge Al muzicii de creangă, abia abia șoptite... Griul - innocent décor Ploaia, spală toamna părăsită Așternându-i iernii, De nămeți, pufos covor. Referință Bibliografică: Scrisoare iernii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 362, Anul I, 28 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
SCRISOARE IERNII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351068_a_352397]
-
aceea? Sublimă transformare! Am astrele-n privire să mă călăuzească Să fi mascat necazul cu un lăstar de floare? Și pașii-mi fug, sălbatic, spre-o dragoste cerească... DOR Trimite-mi, tată, zâmbetul duios Pe aripi pure, pe un nor pufos Fă vântul să adie înspre mine Tu știi, tu poți, căci ai puteri divine! Trimite-mi sfatul pe un fir de floare Suavă, mângâiată lin de soare Fă-mi dimineața noul început Amarul s-aparțină doar negrului trecut... Trimite-mi
POEZIA ŞI PENELUL ! de GETA ELIA VOICU în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345650_a_346979]
-
al perdelei, era străluminată dinspre pervaz de un trandafir învolt de un galben aprins, cu tente de cărămiziu, care se ridica dintr-un ghiveci închipuind o împletitură de nuiele, etalând pe tija grosuță câteva perechi de frunze oricând verzi și pufoase, pe alocuri apărate de niște spini subțiratici și înșelători, precum ghearele de felină. Nicole alunecă spre floare din câțiva pași, zviduită de orice dureri, întinzând afectuoasă mâinile înspre corola diafană ce i se lăsă cuminte în căușul palmelor și începu
C’EST LA ROSE... de ANGELA DINA în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352196_a_353525]
-
satului, Dumitru Ioan, caii au participat la un concurs ce a constat din probe de galop și de trasul bușteanului. De simpatie din partea participanților la sărbătoare s-a bucurat și poney-ul olandez, Robert, foarte mic, de numai 70 cm. și pufos, care a tras după el o căruță în care se aflau 20 de copii. În loc de gerul Bobotezei Dumnezeu i-a binecuvântat pe pietroșăneni cu o ploaie atât de necesară în această iarnă secetoasă, iar Primăria Pucheni le-a oferit celor
BOBOTEAZA, SARBATOAREA SFINTIRII APELOR ŞI A CAILOR, PIETROSANI, JUD. PRAHOVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352211_a_353540]
-
Acasa > Strofe > Timp > IARNA LA SAT Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Iarna la sat Din văzduh se cern ușor Fulgi pufoși într-un covor, Iarna iar s-a instalat, Totu-i alb pe câmp și-n sat. Mi-amintesc, eram micuță Când ne jucam pe uliță, Chiuind ne dam pe gheață, Iarna astfel prindea viață. Dar ce este? Glasul mamei Îl
IARNA LA SAT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356378_a_357707]
-
am condus până în fața blocului. Ne-am despărțit strangandu-ne mâinile. Constantin cu mersul lui, precum mergea Chaplin, se grăbea spre stația de troleu. Cerul mai păstra doar o dunga subțire roșiatica la apus. Noaptea cuprindea orașul cu plapuma ei pufoasa. M-am întors în apartament. Țină mă aștepta cu cină în bucătărie. După ce am mâncat m-am retras în camera mea ce ține loc de birou. M-am așeza la calculator și am început să scriu la românul „Geamănul din
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
de vită i-a încălzit și le-a dezlegat limbile. Aveau multe de povestit și, fără să-și dea seama, amânau ceea ce era important pentru amândoi. Când au ieșit din local au avut surpriza să constate că ninge. Fulgii mari, pufoși și deși, se străduiau să acopere asfaltul aleii principale. În lături, pe zăpada existentă deja, stratul creștea cu repeziciune. S-au bucurat și, ținându-se de mână, au alergat spre pădure, depărtându-se de parcare. - Lasă mașina! a strigat ea
INIMĂ RĂNITĂ (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356740_a_358069]
-
perverși, se gîndea Adelina care, de cînd îl cunoscuse pe bărbatul ce dormea ca un copil lîngă trupul ei fierbinte, își remodelase viața, iubea cu pasiune, se bucura de strălucirea fiecărei floricele pe care o zărea în iarbă, iubea norișorii pufoși de la marginea cerului și îi plăcea mai mult ca oricînd să facă lungi plimbări pe înserat cu iubitul ei și, cînd acesta o atingea cu palma pe obraz, resimțea cu acuitate mîngîierea lui ca pe o provocare a sensibilității trupului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
mai adevărat. C-un corn în frunte, mă rog, care-i inorog. Pe-un tobogan de curcubeu m-aș da și eu și m-aș legăna pe-un hamac de stele legate de nori cu nuiele. Și tumbe pe norii pufoși aș face, că doar nu-s colțuroși. Doar că-s prea aburoși și apoși. Lăcrămoși. Adică plâng până se frâng. Norii sunt ca pernițele pe care mă legăna mămica mea înainte de a veni moșul Ene pe la gene. Și alunecam și
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
bine, au găsit alte găști și partide.... Și n-a mai fost nimeni în stare să pună piciorul în prag, așa că lecția de demnitate am primit-o chiar de la Leo pe care eu l-am crescut de când era un ghemotoc pufos, așa cum îi crescusem și pe înaintașii lui. L-am crescut și l-am învățat multe când a fost să înființeze ei, statul lor, al câinilor liberi care fugeau de aici pentru că politicienii care, în primii ani se lăudau cu grija
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
condus spre aceasta; Leo pe care eu l-am format, așa cum îl formasem și pe bunicul său. N-aș fi crezut că va ajunge la o gândire atât de înțeleaptă atunci când l-am luat în brațe ca un mic ghemotoc pufos ce scâncea... N-aș fi crezut că acel cățeluș docil va deveni marele gânditor care va continua compromisele mele aspirații. Învățăcelulul meu, cățelandrul deștept crescut și educat de mine în sensul celor mai frumoase aspirații democratice, devenise câinele rasat cât
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
-mi pe versurile lui Eminescu și pe... povestirile lui Creangă! Da, pe povestirile lui Creangă, pentru că doar așa puteam adormi, visând probabil minunile copilăriei, zâne și feți frumoși, în timp ce „buna mea” cocea în cuptorul din curte poale-n brâu, gustoase, pufoase, aromate, pline de dragoste, cântate și... povestite. Pentru că și la înfulecatul plăcintelor, să fi tot avut vreo doi anișori și jumătate, mâncam cu descântecele bunicii, biata de ea... Obosită, în arșița verii, lângă cuptor, trebuia să-mi ticluiască o nouă
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți fac un colier, Cît mai am timp, cît mai pot să sper ... Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși, Ca să ai din ce să faci gogoși. Și de la zvîrlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele ... Și, dansînd pe tîmpla mea, să dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrînul ascet, Care ma amăgește cu o
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
Acasa > Literatura > Copii > ZĂPADA Autor: Marioara Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Încetișor și liniștit, Zăpada, iată, a sosit! Fulgii ușori de catifea S-au răsfirat pe fața mea. Îi simt pufoși și delicați, Cum stau pe mine așezați. Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a scos din casă, Voioși în grup s-au aranjat, Un om de nea au ridicat. Zăpada este bogăție Și hrană pentru-a noastră glie, Căldură ține la ogoare, Este o bună protectoare. (din volumul "Universul copilăriei
ZĂPADA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368853_a_370182]
-
mari iubiri. Trebuia să sosească echipa de la criminalistică, să preleveze probele. Nu putea aranja nimic în apartament. Trebuia să păstreze locul faptei intact. Așa i s-a spus. Ly era frânt de oboseală. S-a cufundat în fotoliul de plus, pufos și adormi rapid. Era cu Violeta pe tărâmul Africii, pământul natal și erau împreună atât de fericiți... nimic care să le umbrească viața nu exista în jurul lor... Soarele care ardea cu pasiune pământul, vegetația și vietățile sălbatice, parcă intensificau iubirea
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
gândului, cerul nemărginit. Ascult, în tăcere, un clipocit de stea, ce se arată timidă o secundă, ca apoi să dispară cu repeziciune îndreptându-se spre un loc, numai de ea, știut. Dezbrăcată de pustietatea gândului, mă las dusă pe brațele pufoase ale visului... O melodie unduitoare se împrăștie în eter invitându-mă la dans. Mlădioasă precum o salcie sub mângâierea vântului, încep să dansez... Mă simt atât de liberă și ușoară precum un fulg imaculat Pentru prima dată, nu simt durerea
CÂND VISUL SE DESTRAMĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369404_a_370733]
-
cele 8 versuri, care nici în ziua de azi nu au titlu. A fost după ce am citit de vreo nouăzeci și ceva de ori povestea Bambi, scrisă de Felix Salten. Versurile sună cam așa: Afară ninge cu fulgi mari, Mari, pufoși și argintii Și face marile intrări Ale palatelor, lucii. În culcușul de arțar, Căprioara puiu-și linge Și-n palatul de cleștar Ninge, ninge, și tot ninge. În clasa a V-a am mai scris despre munți, și văi, și soare
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
încă mai pot dărui ceva, că mai pot simți bucuria de a trăi. Dacă ar fi să aibă culoare, personajul principal al rândurilor mele -zâmbetul- ar trebui să fie alb,alb ca neaua, și de asemenea, să fie ușor și pufos, alintător și mângâietor, ca un fulg legănat de adierea vântului...Nu-mi propun în acest fel să fiu specială sau nemaipomenită, sper să nu fiu ieșită din comun, dar aș vrea să fiu eu însămi, mai proaspătă decât ieri, mai
UN ZÂMBET PENTRU FIECARE de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370697_a_372026]