719 matches
-
autorități și-n locul lor se instalau, pentru câteva ore, vânzătorii de chilipiruri. Tarabele erau luate cu asalt de-o producție delicată și sentimentală, dedicată publicului feminin: ursuleți, coșari de plastic, ulcele în miniatură, Hristoși capturați în bule de sticlă, puișori de puf, cristale magice, bețișoare parfumate, ghiocei de ceramică, prosoape, inimioare de catifea, iepuri vii, sutiene din Republica Moldova. De-o parte și de alta a trotuarului se ridicau corturi dungate cu verde sau roșu, ca în reclamele pentru bere; acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe treabă, nu-l opreai pe Mihnea: îți inventa o măgărie din orice. „Așa s-ar zice, dacă citești Scrisoarea V. Bubuia avioane pe cer.“ „Bubuia virtual. Ți-l imaginezi tu lucrând circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail?“ Nu suna prea convingător. Putea să fie exact pe dos, puișorul să controleze situația. „Bun,“, am acceptat, „Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
circuite și detonând dispozitive cibernetice? Ăsta-i un puișor într-ale electronicii. Câte parale dai pe-un fraier căruia i-au spart unii serverul și i-au intrat în mail?“ Nu suna prea convingător. Putea să fie exact pe dos, puișorul să controleze situația. „Bun,“, am acceptat, „Dar ce-i cu fata aia a lui, de unde-o luăm?“ „Robane, aproape mă uimești. Trebuie să fac eu treaba-n locul tău. Cursuri despre drepturile femeii și-ale roboților (vezi Scrisoarea IV) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu el; îl dăm pe mâna voastră la Litere, la departamentul de Poliția Metaforei, să-i puneți cătușe la creier.“ „Ha-ha. Nostim.“ „Sau mai e varianta doi. Tipul a găsit o formulă de-a gândi paralel, cu două emisfere simultan. Puișorul nu-i chiar puișor!“ „Da, sigur. Iar eu sunt Iozefini! Are și-un nume chestia asta, i l-a pus Freud pe la 1900 toamna: schizofrenie.“ „Nu, bolovane. Și nici măcar nu-i Freud ăla cu denumirea. Da’ nu asta contează. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe mâna voastră la Litere, la departamentul de Poliția Metaforei, să-i puneți cătușe la creier.“ „Ha-ha. Nostim.“ „Sau mai e varianta doi. Tipul a găsit o formulă de-a gândi paralel, cu două emisfere simultan. Puișorul nu-i chiar puișor!“ „Da, sigur. Iar eu sunt Iozefini! Are și-un nume chestia asta, i l-a pus Freud pe la 1900 toamna: schizofrenie.“ „Nu, bolovane. Și nici măcar nu-i Freud ăla cu denumirea. Da’ nu asta contează. Ideea e-alta: dacă omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comentarii literare, atunci înseamnă că are tehnologia necesară să intervină-n comerțul cu imagini și s-altereze piața. Asta nu mai e poezie. Imaginează-ți teoria lui Urey aplicată pe mintea umană. Și-un laborator de programe paralele, în care puișorul să poată rescrie și redifuza gândurile, emoțiile, sentimentele, tot bagajul afectiv pe care stăm azi. Cât vorbim noi aici, ăsta ne-ar rescrie viețile! Două, trei, cinci minute; suficient să scoată un roman. Tipul e chiar periculos; profesionist de periculos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am vânat,/ Și-mi zicea șoim minunat;/ Iar aici laț fiind întins,/Cum am dat, pe loc m-am prins!/ De inimă, nu de cap!/ N-am nădejde să mai scap”. Și dacă alte strofe (Spune, inimioară spune!, Tu ești puișor canar, Zilele ce oi fi viu) îl arată madrigalist tributar sentimentalismului neoanacreotic, cu un singur catren, „miraculosul testament” (Nicolae Manolescu), prin sinceritate, esențialitate și înălțime morală, V. rămâne o voce profetică pentru poezie: „Urmașilor mei Văcărești!/ Las vouă moștenire:/ Creșterea
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece, unde m-am jucat cu mieii și i-am ținut în brațe, unde soarele îmi arunca pe obraz o altfel de lumină
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
era cel mai adesea măi băiete. Rareori la urechi Îi ajungeau diminutivele Vanicica sau Vaniușa, probînd apropiere sufletească, așa cum a fost cu Ilenuța ori Vera. În timp ce pentru mama, Smaragda Theodorovna, era numai Vania, pentru mama Irina era cînd puiul sau puișorul, cînd Pimperlicul, cînd zărghitul: -Pimperlicule dragă! Puiul mamei! Dragul mamei! Apariția numelui Ion, În loc de Vania, este neconvingătoare În prima parte din punctul de vedere al esteticii romanului. Ține mai mult de dorința autorului de a marca schimbări În conștiința personajului
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
trăiește. Melcii își deschid căsuța închisă pe timpul iernii cu un căpăcel. Gâzele încep să forfotească. Ciripitul păsărilor nu mai contenește: Cât suntem de ocupate!” Cu mare pricepere trebuie clădite cuiburile în care vor fi clocite ouăle din care vor ieși puișorii, adevărate ghemotoace de puf! Pentru acești micuți mâncăcioși, părinții lor vor cutreiera pământul cât este ziua de lungă în căutarea hranei. Ce frumos e afară! Copiii au ieșit pe câmp, să culeagă flori pe care și le oferă bucuroși unii
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
măi copile? Al dracului, răspunse el. Învățătorul rămase uimit de acest răspuns și-l mai întrebă: Dar cum te cheamă? Satana, zise el de îndată. Învățătorul, aproape uluit de acest răspuns neașteptat, îl mai întrebă: Dar de unde vii tu, măi puișor? Din iad, fu răspunsul copilului. Atunci învățătorul, care nu întâlnise așa ceva în viața lui, cercetă amănunțit cazul copilului și ce credeți că a aflat? A aflat că tatăl și mama lui se certau foarte des. Când tatăl venea beat acasă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
nu cumva, ținând în mâini o astfel de armă „letală“, nu te-ai dovedi mai puțin bun decât te crezi, dacă nu te-ai transforma treptat într-un Înger Exterminator, posesor al adevărului și al soluției finale. Cujetați... Noapte bună, puișori... Chuck Palahniuk, Cântec de leagăn, traducere din limba engleză de Radu Garmacea, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL O poveste cu bătaie Florin L|Z|RESCU De-o vreme, când am chef să mă relaxez, mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
pe care înadins îl botezase Ion. Dar eu înțelegeam - numai eu îi ziceam Vania. Ea îl striga mai mult Ionică“ (5, 343). footnote> ori Vera. În timp ce pentru mama, Smaragda Theodorovna, era numai Vania, pentru mama Irina era cînd puiul sau puișorul, cînd Pimperlicul <footnote Pimperlic devine și numele conspirativ al lui Vania. footnote> , cînd zărghitul („Pimperlicule dragă! Puiul mamei! Dragul mamei!“ ‹2, 32›). Apariția numelui Ion, în loc de Vania, este neconvingătoare în prima parte din punctul de vedere al esteticii romanului. Ține
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sunt cu gândul acasă unde să-mi caut cel puțin odihna, dacă nu și desfătarea sufletească. Luni seara, după ce am stat la masă, am scris la Priponești mulțumindu-le pentru bunătățile ce ne-au trimis și anunțându-i totodată că Puișorul meu cel scump și drag a zburat fără voie de la sânu-mi. Noaptea te-am visat, așa cum erai cu câteva zile în urmă în realitate lângă mine. Simțeam parcă acea căldură a trupului și sufletului tău ce mă încălzea de aveam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
15, ap. 19, județul Timiș. 13. Martin Mariana, născută la 6 iunie 1952 în Târgoviște, județul Dâmbovița, România, fiica lui Gaftin Ioan și Ștefania, cu domiciliul actual în Germania, 79780 Stuhlingen, Stadtweg 32, cu ultimul domiciliu în România, București, str. Puișor nr. 36 ap. 3, sectorul 5. 14. Polimann Rodica Adela (Fratila), născută la 27 iulie 1950 în Brașov, județul Brașov, România, fiica lui Fratila Ioan și Frusina, cu domiciliul actual în Germania, 40595 Dusseldorf, Rostockerstr. 36, cu ultimul domiciliu din
HOTĂRÂRE nr. 259 din 11 mai 1998 privind aprobarea renunţării la cetăţenia rom��nă de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120766_a_122095]
-
îl urcă mii de puncte, concentrat în creștere pînă la explozia de sine, condiția de viață nu era omul, copaci sumeși deasupra de buruienile de mal, arborete sensurile întoarse spre noi pe înălțimi, schemă de fier turnul de observație de la Puișor, berze pereche, în sfîrșit! în tovărășie intrînd în contact cu strămoșii, nu cu aceia actuali, pe limba lor tracă, în mitul berzei, iar salcia zgripțuroaică, dublate falangele uscate de altele verzi, stația Pui limbajul, cît e om, se pune pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ne-a născut, ne leagă sufletele, ne fac să ne simțim din același trunchi, să ne îndrăgim. Zîmbeam amîndoi și o mînuță moale și catifelată, de opt anișori, mi s-a întins ca o punte între două timpuri. Îl întreb: Puișor, aș bea puțină apă, unde se află o fîntînă pe aproape? Cea mai aproape este fîntîna de la Stîna lui Ciuraru. O luăm pe drumeagul din stînga și mai mergem oleacă. L-am luat de mînuță și am ajuns repede la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu-i mai poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre aveau vechimea pămîntului și eram prinși amîndoi cu rădăcinile în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu se poate opri, este lacom și apoi îi este rău. Sforăia de zăngăneau geamurile, nu le are el cu televizorul că adoarme imediat, dar uneori doarme și din picioare... ha, ha, ha și-l țin să nu pice... Mia, puișor, dom' primar e venit de pe drum și... L-ați văzut, acuși adoarme. Odată am fost la Revelion la Sinaia, s-a îmbătat ca purcelul și am fost singură toată noaptea... Dar n-am stat nici un dans (îmi face cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
corpul, ea își ascundea imediat căpușorul sub mînuțe. Faptul că nu plîngea cînd era bătută îi enerva și mai mult pe părinții ei și aceștia își dublau efortul pentru a-i crea durere. Floricica se atașa de animale mai mici, puișori de găină, mieluți sau purceluși. Îi mîngîia gingaș, îi ținea în brațe și chiar îi săruta delicat. Cînd tatăl i-a smuls berbecuțul din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
parcă o reținea. Deși omul se apropia încet de superba creație a lui Dumnezeu, aceasta nu se decidea să plece. Ce ai pățit, minune? vorbește blînd Dinu apro piindu-se. Abia la cîțiva metri flăcăul vede și motivul suferinței căprioarei. Un puișor stătea culcat. Avea un căpșor delicat, ochișorii mari și blănița fină ca o mătase chinezească. Cum Dinu se apropia curios, căprioara s-a îndepărtat puțin și s-a oprit. Ochii erau rugători și neputința îi imprima un fel de durere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot mai mari, de auz care cerea ajutat, dantura din care îi fugiseră dinții, mâinile care îi cam tremurau și-i aruncau supa din lingură și udătura din furculiță, dar ai să vezi mata, o să fie bine, nu-i așa puișor?, îl întreba pe cel care îi stătea alături și-și îndesa în buzunar miile primite de la mama care oferea cu mare dărnicie... Nu avusese moșteniri deosebite, dar ceva îi rămăsese, casa, casă mare, într-un orășel din apropiere, curte spațioasă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cu fugiții, fiindcă era târziu și Moș Ene umbla pe la gene, numai ce-o aud pe Leonora zicându-și una dintre multele ei snoave: Iarna trecută, pe la Bobotează, când era omătul până aproape de streașina bordeiului nostru și mai era un puișor de ger siberian de crăpau lemnele, tocmai mâncasem și fiindu-ne sete, zic "ian să aduc eu niște apă proaspătă"; drept care, iau cofa din tindă, deschid ușa să mă îndrept spre fântână și, ce crezi că-mi văd ochii? Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca o panteră, se ferea, mârâia ori bătea furios și-l păcălea încât aproape niciodată cucoșul nu-l ajungea și nimerea. Mai era într-un colț al ogrăzii, la umbră, la intrare într-o șandrama, lângă șură, o cloșcă cu puișori, care, de câte ori se-apropia, îi ieșea în cale, se umfla în pene și se repezea ca o leoaică spre dânsul, aținându-i calea și amenințându-l și ea cu ciocul dar Grivei învățase repede s-o evite și nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]