1,576 matches
-
mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere, pentru următoarele secunde. - Doamne, sunt cea mai fericită fată! Simt că iubirea ta și-a dezvăluit puritatea, frumusețea
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
vrut să vie Jos, în iatacul unei cosânzene, Gustând iubirea unei pământene. Și nimeni n-a făcut să înflorească Asemeni ție, vorba românească. Dar într-o noapte, cu-o sclipire rară, A răsărit pe cer steaua polara. Iar cand duios, pulsează Eminescu, Alături, strălucește Păunescu Și roiuri, roiuri astre nestemate, Poeme vii se răspândesc în noapte, De la Nichita, la Grigore Vieru. De-atâtea stele, ni se-aprinde cerul! Referință Bibliografica: Stele / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2045, Anul
STELE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370476_a_371805]
-
de vară Când ploaia s-arunca-n pământ, Din nou, în flori, ca să răsară. Pleoapele mă ascundeau de nori, Privind atent pe sub sprâncene, Cum tu, în vis, mi te cobori, Iar sângele în noi ne geme. În plete îmi zvâcnea o tâmplă, Pulsând în ritmuri ancestrale... Eram doar noi și ce se-ntâmplă, Că-n vis, noi nu purtam sandale? Zburam înlănțuiți în cosmos, Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos, În șoapte dulci ce mi le coase... Și în clipa
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
somn de varăCând ploaia s-arunca-n pământ,Din nou, în flori, ca să răsară.Pleoapele mă ascundeau de nori,Privind atent pe sub sprâncene,Cum tu, în vis, mi te cobori,Iar sângele în noi ne geme.În plete îmi zvâcnea o tâmplă,Pulsând în ritmuri ancestrale...Eram doar noi și ce se-ntâmplă,Că-n vis, noi nu purtam sandale?Zburam înlănțuiți în cosmos,Orbiți de aripi de mătase, De fructul buzelor, zemos,În șoapte dulci ce mi le coase...Și în clipa
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
Poezie > Afectiune > SCRISOARE CĂTRE MAMA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului (o dedic mamei și tuturor mamelor plecate înainte de vreme) maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori acolo înlăuntru tu încă pulsezi de sus rotogoale de ciori mă caută acum când știu tu visezi rămas-am același în trup de copil te caut și viața mi-e o întrebare gândul umbrit și umil așează la căpătâiu-ți o rază de soare Referință Bibliografică
SCRISOARE CĂTRE MAMA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369306_a_370635]
-
rezultat. Dădu, iarăși, căutare, pe Google. Descoperi că pe Market Street, la numărul 56, la mii de kilometri depărtare de Oklahoma, în Sydney, se găsea clădirea Operei. Ida simțea cum inima i se mutase undeva, în zona stomacului și acolo, pulsa cu putere. Continuă să caute după numele lui Mark. Nu află nimic! Încărcă pe Google Images fotografia lui de profil și apăsă search. Pe ecran, apăru pagina de prezentare a unui mare concern din Statele Unite. Poza lui Mark, împreună cu CV
DESPRE DRAGOSTE, PE FACEBOOK de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369338_a_370667]
-
bucuria de a trăi, ambiția de a crea o lume, care să-și găsească suprema rațiune a existenței, ca o notă sonoră pe cerul destinului său. Este o voce lirică inconfundabilă, cartea sa ” Între iubire și ură” având poeme care pulsează sub puterea luminii, tinzând să domnească singure pe ”Planeta Șirineasa”. Referință Bibliografică: Elisabeta Iosif Între iubire și ură - cronică la volumul ” Între iubire și ură” de Sorin Șirineasa / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
pe care mulți l-au ales ca loc de inspirație și atelier de lucru. Cu străzile sale strâmte, în pantă, flancate de căsuțe mici, albe, construite parcă aleator una în cârca celeilalte, Altea lasă impresia unui stup plin de viață, pulsând de energia pozitivă a locuitorilor săi sprinteni, mereu activi. Cum să nu te simți inspirat aici, unde până și cel mai apreciat gastronom al Spaniei, originar din Galiția dar cu patrie nouă Costa Blanca, galardonat cu nu mai puțin de
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
și al lui Eminescu, va veghea dea lungul anilor asupra celor ce poposesc în Dealul Copoului, sub teiul secular, marcându-i definitiv cu acele sentimente înălțătoare, cântate atât de măiestru de către poetul fără de seamăn, sentimentul de iubire. Atâta timp cât teiul va pulsa de viață, sub coroana sa măreață, mereu se va naște o nouă dragoste, iar perechile ce se vor așeza pe acea băncuță plină de farmec, indiferent de vârsta celor ce se odihnesc pe ea, vor simți cum sunt cuprinși de
SUB TEIUL LUI EMINESCU, S-A NĂSCUT IUBIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369578_a_370907]
-
ASTA Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1805 din 10 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎN NOAPTEA ASTA În noaptea asta s-au răstignit ramurile timpului pe o insulă pustie și-n derivă. Nu știe nimeni că așternutul nostru pulsează, lovind bruma de pe ramuri. Nu știe nimeni că gustăm ninsoarea din noaptea asta, patinând pe lumina crepusculară. În noaptea asta s-au răstignit ramurile timpului și privim tăcuți insula, pustie și-n derivă ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: N NOAPTEA ASTA
]N NOAPTEA ASTA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369713_a_371042]
-
A-Ma se suprapuse amintirii dureroase a conectării mugurelui. Își înfipse dinții în braț, oprind răcnetul animalic care i se formase în piept. Acum îl simțea! Mugurele ancorat în el, făcând parte din el și poate chiar din sângele lui, pulsa conectat la A-Ma, încercând să-l controleze. Ochii angarului clipiră privind nedumeriți zbuciumul care îi contorsiona membrele. -- Ce să fac pentru tine? -- Scoate-l din mine dacă poți! Angarul zâmbi trist. Altruismul speciei sale avea totuși limite. Cercetașul putea
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
bucur mai mult, N-am putut nici să zămbesc, Nici să trăiesc, Doar să tot mor câte puțin Și să revin; Tot însetat... Și acum nici nu mai știu, A fost iad, a fost rai Tot ce-n sânge-mi pulsai? Voi povesti la sfinți , Sau stafii , Ce frumos e acolo jos Doar fiindcă pe deșertul pământ Vibrezi când gingaș, când sfânt, Alchimizănd urât și gunoi Ce vin în valuri spre noi... Privesc și acum pustiul din drum, Cimitirile reci, oamenii
DOR DE DINCOLO de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368176_a_369505]
-
în: Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017 Toate Articolele Autorului În marile grote ale universului sunt găuri negre cu treceri dintr-o galaxie în alta, tunel de lumină în goluri de timp făcând totul flexibil în drumul spre stele. Pulsează prin spații sferele galbene, vânătoare cerească de zei îndumnezeind ființe. Tăișul gândului sclipind cu idei care fulgeră vidul răscolind focul din soare. Referință Bibliografică: În marile grote / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20
ÎN MARILE GROTE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362666_a_363995]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > SEMNE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ascunse pe față, pretutindeni, Pulsând mult prea static, solemne, Ar trebui să ne apropie de stele Necunoscutele semne. Ne-nțelegând înțelesul compact Și către ce-ar trebui să ne-ndemne, Încercam să pătrundem nepătrunsul Sacrosanctelor semne. Apărute din noaptea luminii, Pe Pământ, dar nepământene, Obsedează abstract
SEMNE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362777_a_364106]
-
pleoapele abia în secolul al XVI-lea, dar tot grație cârjei bizantine. Dacă pentru Răsărit, Constantinopolul a fost cea mai strălucitoare Catedrală a culturii și civilizației creștin-ortodoxe, Apusul îi datorează independența și forma de existență în care și astăzi mai pulsează: Dacă nu exista Bizanțul pentru a-i opri pe arabi, pe seleucizi și pe otomani, Apusul nu ar mai fi apucat să stea pe propriile-i picioare. Europa de astăzi își datorează propria existență Imperiului Bizantin. (Judith Herrin, Ce este
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
emoția sinceră, exprimate într-un limbaj clar, direct și extraordinar de nuanțat. Poezia lui Eugen Dorcescu, în cartea sa Las elegías de Bad Hofgastein**, conține toate aceste elemente, care o convertesc într-o poezie adevărată, dat fiind că în ea pulsează o autenticitate și o voce, care, din cea mai adâncă intimidate, sunt capabile să ne vorbească despre inevitabila pierdere și despre mușcătura durerii, fără a cădea vreodată în lacrimi și în sensiblerie . Pierderea pe care ne-o istorisește Dorcescu este
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]
-
mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice urmă de putere, pentru următoarele secunde. - Doamne, sunt cea mai fericită fată! Simt că iubirea ta și-a dezvăluit puritatea, frumusețea
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > BUZE DE DOR Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1166 din 11 martie 2014 Toate Articolele Autorului În buzele tale,frumos arcuite Pulsează carmin pasiune Cu-n tremur ușor,cuprinse de dor Te-ncântă de-a lor slăbiciune Narcoză subtilă produc fără grabă Din câmpul de maci ,înflorit Mișcări rafinate,pornite din suflet Spectacol oniric transmit Din zâmbet șăgalnic,provoacă incendii Spontane în
BUZE DE DOR de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353520_a_354849]
-
purta și le împletea în părul Iuliei iar ea ofta de plăcere resimțind această noapte că pe un sărut orgasmic.Și stând întinsă pe asfaltul ce păstra căldură de peste zi,simțea cum vibrația autostrăzi se unifica cu vibrația vieți ce pulsa în ea. Și deschise ochii și privi cerul înstelat întrebându-se cum va fi despărțirea ei de acestă realitate și auzind clinchetul brichetei Zipo folosită de bărbatul ce o privea sprijinit de mașină ei,Iulia se ridică de pe asfalt și
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Cum cerul ființei imi era plin de tine, În bolta putiinței nu știam de mine, Imaginea ta era cerul din ființa mea, Doream a ști cum pulsa inima ta...! Pe când dansam în norii albi din înalt, Te aflam cu bujorii tăi dalbi de cobalt, Vibrând tu pe rimele-ți orchestrate, Instrumente ce notele-ți fi-va aflate. Un dans ca un zbor spre cer atât alb, Ca
IUBIREA CU TOT INIMICUL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352996_a_354325]
-
nu le auzi nicăieri mai bine decât în zonele istorice adiacente Limassolului, unde urmele vechilor civilizații din Cipru sunt dovezi grăitoare ale existenței lor pe aceste tărâmuri. Când ajungi să le vezi, le parcurgi, piatră cu piatră simțind cum istoria pulsează în Cipru, ca sângele în arterele muflonului, cum spunea un jurnalist într-un articol pe care l-am citit de curând. Pentru a doua oară în ultimul an am ajuns la situl vechiului Amathus, unul dintre orașele care a stat
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
au alăturat bluzei și fustei la picioarele patului. Corpul fetei începu să se înfierbânte. Dorința de a face dragoste creștea cu fiecare apropiere. Nu-și dezlipea mâna plină de drugul lui Mircea, tare ca o bară de oțel, ce tot pulsa în mâna fetei. Și-l apropia de chilot și se apăsa în el. Mușca nervos cu dinții din umărul tânărului. Îi transmitea toată energia care o cutremura. Parcă a fost atinsă de un fir de înaltă tensiune. Știa de unde vine
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
Acasa > Poezie > Amprente > MĂRȘĂLUIND PRIN VENE Autor: Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1863 din 06 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Simt în cadență sângele pulsând precum o legiune decimată, cu golurile proaspete în rând spre viitor ducându-și vlaga toată. Ascult străin cum pasul cadențat prin vene urcă ritmic înspre stele și parcă am fost și eu înnumărat, și am rămas un gol pulsând spre
MĂRŞĂLUIND PRIN VENE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354012_a_355341]
-
sângele pulsând precum o legiune decimată, cu golurile proaspete în rând spre viitor ducându-și vlaga toată. Ascult străin cum pasul cadențat prin vene urcă ritmic înspre stele și parcă am fost și eu înnumărat, și am rămas un gol pulsând spre ele. Îmi port în piept sinistra defilare și tot mereu sunt cel din locul zece, mărșăluind spre încă o lapidare, neputincios privind cum timpul trece. De mi-aș retrage trupele în castru să nu mai fie freamătul din sânge
MĂRŞĂLUIND PRIN VENE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354012_a_355341]
-
va fi vântul ce poartă energiile si elementele cunoașterii nemărginite. Deschide ușa musafirului gingaș ce-ți calcă pragul. Oferă-i focul vindecător al iubirii tale! Locul tău în regatul mamei Terra. Ea este elementul de bază al sănătății tale. Pământul pulsează de viață. Ființele, plantele îi fertilizează Grădina. Lacrima de pe obrazul tău este stropul de rouă, precum zbaterea de geană e tremurul frunzei în vânt. Natura e vraciul vieții, comuniunea omului cu mediul înconjurător. Îngerii ascultă arcușul vrajit al viorii.Tu
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]