8,903 matches
-
printr-o crăpătură, e liniște în zonă se gîndește, nici țipenie. Cine nu v-ar recunoaște, dom’ Regizor? Nu sînteți dumneavoastră cel mai tare, numărul unu, Mircea, Moldovan, Selim? O rafală de vînt ridică în aer cîteva frunze uscate, cîteva pungi de nailon, un norișor de praf. Unitatea nimănui, se gîndește Regizorașul, ducîndu-și mîna la cozorocul șepcii, subțiindu și ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lucru la care putem reacționa este durerea. Nu mai putem vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți SÎntem altfel decît cred ei Unde-s Întăririle alea de rahat? SÎntem poliția ce naiba! Poliția. Ne pun o pungă de plastic pe cap. Acum nu mai putem vedea Încotro mergem. Ne amintim cum a Început totul: că atunci, la Început, după ce Carole a plecat cu copilul, noi obișnuiam să stăm la o masă de două persoane și că apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ordine... e slujba.... vrem să ne revanșăm... noi nu sîntem ca nemernicii pe care-i bagă la Închisoare... vrem săndreptăm lucrurile... ... nu știm Încotro mergem. Nu știm deloc. Aici e Edinburgh. E iarnă, dar e foarte cald și umed sub punga asta din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă pe capu pizdei ăsteia Înainte so fut, vocea lui Gorman. — Fugi daici! Iun Împuțitde tip puțoi poponar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Încotro mergem. Nu știm deloc. Aici e Edinburgh. E iarnă, dar e foarte cald și umed sub punga asta din plastic și nu putem respira ca lumea aici n măsa. Ne-am pierdut geanta. Și vocile lor. — Ie nevoie dio pungă pe capu pizdei ăsteia Înainte so fut, vocea lui Gorman. — Fugi daici! Iun Împuțitde tip puțoi poponar ce iești! Îi spune altul. — Namde gînd săl fut cu pula, mă duc puțoi ușchit ceiești, umpic să vedeme ce putem găsi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
zgomote În afară de cele scoase de noi. Ajungem În vîrful scărilor, iar ei ne azvîrlă Într-o cameră. Apoi se aud și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr cu mîinile. Degetele Îmi masează materialul fustei. — Asta-i marfă Ocky! Ocky. Am fost lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-o băiatului. — I-am tras-o la greu, vocea batjocoritoare a lui Lexo continuă, puțoii morți nu spun nimic. Am putea să dăm foc clădirii cu puțoiu Înăuntru. Sau cia mai rămas din puțoi Înăuntru. Unul dintre ei Îmi smulge punga. În fața noastră e o lumină puternică și clipim. Ne uităm la ei. Da, sînt patru În total, aceiași patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
patru, plus Estelle și Ocky. Liddell Îmi ține În față o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpînirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gîndim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului pe cînd se Îndepărtează. MÎinile noastre sînt aproape tăiate În două de toartele pungilor din plastic, dar nu ne dăm seama de asta pînă nu ajungem acasă. Cine sîntem noi? Cine sîntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mîinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
tînjeam, cea care era de drept a noastră, dar sentimentul că am suferit o pierdere e, Într-un mod ciudat, insignifiant. Toal se uită-n jurul lui prin casă cu dezgust. E mizerie: cutii de aluminiu cu mîncare la pachet, pungi de cartofii prăjiți, cutii de bere (mov? da, pînă la urmă au ajuns și la noi!), farfurii cu resturi putrezite de mîncare, chiar și o grămadă de vomă uscată Într-un colț. — Ascultă Bruce, chipul lui Toal se lungește În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
În căpățână povești greu de ținut minte... Uite luna, Antoniu, e ca o turtă de mălai, din cele pe care le fac femeile la țară. Ce frumoasă e! Îmi vine să mușc din ea,,. Antoniu scoate din buzunarul paltonului o pungă de hârtie, rodul ultimului tur la gura metroului. Două copane de pui, sleite, ies la iveală, după ce hârtia este sfâșiată cu repeziciune. Încep să mănânce amândoi. Clefăitul lui Kawabata se aude ca un clipocit de apă În care sunt aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca ciclurile anotimpurilor. Peste tot prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
savuroasă cu el. Restul nu contează. E cumplit de neinteresant. Antoniu mănâncă o banană pe care a primit-o de la o măturătoare. Face câțiva pași pentru a arunca coaja la coșul de gunoi; un aurolac cu figură rătăcită aspiră din punga de plastic, substanța toxică ce-i Întunecă mințile și Începe să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu mă simt cu nimic obligat față de societate,, sau ,,N-am nimic de pierdut,,. Privește-o pe bătrâna care cântă la acordeon Încovrigată de suferințe fizice, privește-l pe adolescentul desculț și murdar cu privire rătăcită, care aspiră aurolacul din punga de plastic, privește-l pe domnul cu ochelari cum se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din cerșit, și mă uimea ĂKawabata face o lungă pauzăă grija cu care mă ocroteau. Începusem să mă simt mai bine și nu mă mai bântuiau gândurile despre moarte. Mă deranja În schimb mirosul puternic și Înțepător care venea din pungile de plastic din care ei respirau aurolacul, ca din niște baloane de oxigen. Nici locul ăsta nu mi-a purtat noroc! Unul din băieți, amețit de substanța pe care o trăsese pe nas ore În șir, a adormit cu țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care le examinează cu mijloacele tehnicii de ocrotire, după care le lasă să fugă În lumea largă, arătându-și indignarea sinceră. Alteori societatea le poruncește acestor triste figuri, să nu atingă clanțele ușilor lustruite și dezinfectate și să-și țină pungile cu aurolac cât mai departe de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
familie, a celor care locuiesc pe unde apucă În timpul vieții, laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se de conductele prin care circulă apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea nefericiți sunt Îngropați anual În spațiul delimitat, primăria cheltuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mici pusee de...,,les neige d,antan,,, ceea ce pentru vagabonzii-cerșetori ai țărișoarei e cumplit: atunci, e ,,sezonul,, lor plin, atunci o Întâlnesc cel mai des pe... ,,Doamna cu coasa,,. Ora nouă dimineața. Antoniu a ieșit pe poarta cimitirului, cu o pungă de plastic În mână, În care se află cele două caiete, În fapt cartea, pe care tocmai a terminat-o. Frigul pătrunzător Îi taie respirația, dar e hotărât să-l Înfrunte cu orice preț și să-și continue drumul. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cochetă, purta o pălărie nouă și avea o umbrelă subțire ca un creion. — Bună, zise ea vioi. Tocmai m-am întors și m-am gândit să trec pe-aici să văd ce mai faceți. Făcu câțiva pași și puse o pungă pe măsuță. V-am adus niște fructe de avocado. Le-am găsit la Harrod's și m-am gândit să le cumpăr, știți că nu se găsesc totdeauna. Sunt puțin necoapte, dar vânzătorul mi-a spus că în două-trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își ridica ciorapii pe picioare, netezind cusăturile, trăgând materialul cu palmele, de-a lungul coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja ceva experiență. Din când În când mă punea să fiu manechinul ei și mă Îmbrăca În haine croite pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Albert Einstein!“ Dar tata ce părere avea de toate astea? El, unul, bea - firește, nu whisky, ca un goi, ci uleiuri minerale și lapte de magneziu; mesteca întruna Ex-Lax; mânca All-Bran zi și noapte; ronțăia dintr-un foc câte o pungă de o jumătate de kilogram cu fructe uscate asortate. Suferea - oho, și încă cum! - de constipație. Omniprezența ei și constipația lui, mama care intră-n zbor pe fereastra dormitorului, tata care citește ziarul de seară cu un supozitor în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ce-o să se aleagă de mine - asta nu mai e treaba ei. Bine, fie, zic eu, dacă așa vrei tu! (Asta fiindcă am și eu o înclinație spre melodramă - nu degeaba fac parte din familia asta). Nu-mi trebuie punga cu mâncare! Nu-mi trebuie nimic! Nu te mai iubesc, nu pot să iubesc un băiețel cu asemenea comportament. O să trăiesc singură aici cu tati și cu Hannah, îmi zice mama (găsește întotdeauna, ca o mare maestră, exact vorbele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
patos, văzând că dau s-o șterg din încăpere, tatele 1, totul începe cu o diaree, dar știi la ce duce? Cu un stomac sensibil ca al tău, știi la ce-o să ajungi până la urmă? O s-ajungi să porți o pungă de plastic în care să-ți faci treaba! Oare cine-i omul cel mai nepriceput în materie de lacrimi femeiești din istoria întregii omeniri? Tata. Iar eu vin pe locul doi. Îmi zice: — Ai auzit ce-a spus maică-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca la ei acasă. Într-un loc fără goimi și fără femei. Stau în poziție de drepți între picioarele lui în timp ce mă săpunește din cap până-n picioare, acoperindu-mă cu un strat gros de clăbuc, și privesc plin de admirație punga impunătoare ce i se revarsă peste marginea băncii de marmură pe care șade. Scrotul lui aduce cu fața lungă, zbârcită a unui bătrân, cu câte un ou îndesat în fiecare falcă căzută, pe când al meu ar putea atârna la încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cap. Nici una dintre persoanele pe care le cunosc nu Își mai iubește actualul soț, spuse Milton. Nici măcar tipii care sunt homosexuali. Asta este Îngrozitor. Vrei ceai cu gheață? Am turnat În două pahare și am răsturnat pe o farfurie o pungă cu prăjiturele cu ciocolată. Milton Înhăță una și se cocoță pe un scaun. —Mmmm, zâmbi el. —Te-ai distrat la Paris? l-am Întrebat, rezemându-mă de blatul de lucru. —O, da. Castelul de familie al Sophiei era suuuuu-per. —Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]