1,221 matches
-
pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i știu! Când am văzut că s-au adunat prea mulți, am evitat să Îi mai număr... O sclipire provocatoare a Întinerit privirea lui Traian Manu. Sub blândețea obosită a privirii - așteptarea, neliniștea. Pupila Îi pâlpâie o secundă, nesigură, apoi Întreaga față i se destinde: râsetele s-au grăbit să izbucnească. Mi-e teamă să nu fi trecut chiar o jumătate de secol de când am plecat de acolo ca să-mi Încep viața aici! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
povestea lui Tyro, a Alcmenei, a Ifimediei, povești ale vieții, de fapt. Nici un detaliu concret despre regatul Proserpinei... Lumea umbrelor, lumea de dincolo, nu poate fi nici Înțeleasă, nici povestită... Cum de am ajuns Însă aici? Licărul din ce În ce mai panicat al pupilei. Nu mă lăsați aici să mă afund În nisipurile mișcătoare, Întindeți-mi o mână de ajutor! Nu vedeți cum mă cufund până la genunchi, până la brâu? Aruncați-mi o frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum nisipul are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
tufișuri. Se opri și observă întinderea albă ce lucea ca o oglindă la douăzeci de metri sub picioarele sale, rănindu-i ochii și obligându-l să-i închidă pe jumătate, căci sarea reflecta lumina cu furie, amenințând să-i ardă pupilele, cu toate că era obișnuit de mic copil cu luminozitatea violentă a nisipurilor deșertului. După un timp, căută o piatră mare, o ridică cu amândouă mâinile și o lăsă să cadă în fundul lacului. Așa cum se aștepta, când ajunse jos, piatra sparse crusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în timpul somnului voi reuși să îi reaprind dragostea, ca atunci când ne-am întors de la spital, iar dimineață va înțelege că îi va fi cel mai bine dacă rămâne cu noi, pentru că nu are alt loc în care să se ducă. Pupilele se agită necontenit în interiorul cuștilor înguste ale ochilor săi, buzele palide îi sunt încordate, strâns lipite una de cealaltă, am reușit să îi strecor îndoiala, îl privesc satisfăcută, dar în clipa aceea el se ridică, începe să adune în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
făcut este să stai cu mine tot timpul, am spus eu. — Vorbești serios? — Normal! Naoko s-a oprit brusc. M-am oprit și eu. Și-a pus ambele mâini pe umerii mei și m-a privit fix în ochi. În pupilele ei se distingea parcă un lichid negru, dens, de forma unui vârtej ciudat. Ochii aceia frumoși m-au privit îndelung. Apoi, Naoko s-a ridicat pe vârfurile picioarelor și și-a apropiat obrazul de al meu. A fost un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
făcusem urcând, am Înțeles că periscopul Îmi permitea să văd exteriorul ca și cum aș fi privit prin vitraliile de sus ale corului de la Saint-Martin - ca și cum aș fi privit atârnat de Pendul, ultima viziune a unui spânzurat. Mi-am adaptat mai bine pupila la imaginea aceea albicioasă: acum puteam vedea rue Vaucanson, spre care dădea corul, și rue Conté, care prelungea ideal naosul. Rue Conté dădea În rue Montgolfier, spre stânga, și rue de Turbigo, spre dreapta, cu două baruri În colțuri, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
foarte spirituală. În fine, intră șapte novici În sutănele roșii cu torțe, apoi preotul oficiant, care pare să fie directorul de la Picatrix - și-l mai chema și Brambilla, zeii să-l ierte - cu niște valtrapuri roz și oliv, și apoi pupila, sau medium-ul, pe urmă șase acoliți Îmbrăcați În alb, care păreau tot atâția Ninetto Davoli, dar pe frunte cu panglica sacră, aceea a zeului, dacă-ți amintești cum spun poeții noștri. Brambilla Își pune pe cap o tiară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
familiar, pentru că În sală se produce un freamăt. O spectatoare cade În transă, cu ochii dați peste cap, Încât li se vede numai albul, lumea strigă „un medic, un medic“, În momentul ăsta Brambilla cheamă În ajutor Puterea Pentaculelor, iar pupila, care Între timp se așezase pe scaunul fals stil 1600, Începe să se agite, să geamă, Brambilla se apleacă asupra ei, punându-i neliniștit Întrebări, sau punându-i Întrebări lui Familiar 39, care, după cum intuiesc În acel moment, este Cagliostro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei, de la mine
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Mă rog, mă rog, mă depășește... Uite, ne trimit pe noi la muzeu, bre, fiindcă nu mai au oameni disponibili, iar acolo se pare că e vorba numai despre furăciune curată, fără violență, oftase nea Sandu. Acum, Avocatul își atârna pupilele micșorate, de ochii bătrânului și hârșitului polițai, aducându-și aminte de o expresie dragă aceluia (Dom'le, cum mai lucram noi, pe vremuri, cot la cot, la meserie, milițian și procuror, nu polițist și parchetar, ca astăzi! aluzie străvezie la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bluzonul. Lumină galbenă puternică. Securitate 1; nu alertă. Să nu afle nimeni. Dacă într-adevăr ceva nu merge, vor fi avertizați la timp. ― Orice ar fi, nu poate fi prea rău, o-ntoarse Ash, cu o lumină de speranță în pupile. Indicatorul era galben, nu roșu. ― Deocamdată, șopti Dallas, răcind brusc optimismul "științificului". Aș fi vrut să mă trezesc în fața unei frumoase lumini verzi, verde ca o câmpie, primăvara! (Ridică din umeri, nedorind să-și neliniștească prea mult subordonatul). Poate-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o încâlceală de metal împrejur. Ceva de nedescris. Descurajat, înfrânt de oboseală și de zădărnicia acestei căutări, tocmai se hotărâse să plece când un alt miorlăit familiar îi ajunse la urechi. Scrută întunericul dindărătul unui pilon masiv și zări două pupile galbene lucind în negură. Șovăi o clipă... Jones era cam de mărimea bestiei care țâșnise din pieptul sărmanului Kane. Dar când auzi un alt miorlăit, al treilea, se simți mult mai bine. Numai o mâță putea scoate un asemenea sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
contrastând cu mișcările pieptului din timpul respirației, îi dau atunci aspectul unei ființe în comă, al unui suflet care își vede, își aude, își simte moartea. M-am aplecat deasupra Ginei și m-am privit în ochii ei, care aveau pupilele enorm dilatate, încadrate doar de un foarte subțire inel de culoarea mierii. Dar, în loc să văd chipul meu în pupilele întunecate, l-am văzut pe al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
își vede, își aude, își simte moartea. M-am aplecat deasupra Ginei și m-am privit în ochii ei, care aveau pupilele enorm dilatate, încadrate doar de un foarte subțire inel de culoarea mierii. Dar, în loc să văd chipul meu în pupilele întunecate, l-am văzut pe al ei . N-am reușit să-mi iau stiloul cu mine și, în consecință, a trebuit să cer aici un pix cu pastă. Și încă mi-au dat o pastă roșie idioată, care mai mult
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dimineața, ne-am dezmorțit încetul cu încetul, revenind la viața noastră limitată. M-am trezit transformat, transferat în Gina. Mi-e imposibil să mai amân descrierea, trăirea momentului ăstuia, indescriptibil și de netrăit. Zăceam pe spate și mă priveam în pupilele ființei difuze aplecate asupra mea: vedeam acolo fața Ginei, ușor deformată de sfericitatea ochiului. Când conul conștiinței mele s-a mai extins, mi-am dat seama că acea ființă avea trăsăturile mele și mă privea cu nesfârșită teroare. Mi-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedea o frână de mână, un fel de manivelă cu șurub, nichelată. Mama se ținea de un mâner, eu mă legănam lângă ea și astfel defila prin fața noastră un oraș atât de frumos, de misterios, că abia ne încăpea în pupile. Dimineața orașul era învelit de-o auroră ca apa rece. Erau la modă zorelele care-și deschideau cupele albastre, cu vine violete, pe după aproape fiecare grilaj. La amiază tramvaiul era foarte aglomerat. Un țărănet vesel, cu băști, șepci și treninguri
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau mai puțin copii, femeile caută să-și ascundă copilăria, de parcă atunci s-ar fi petrecut cu ele ceva rușinos, ceva malefic... Hai să ți-l arăt. Te ridici de lângă mine și aprinzi lumina. Simt o durere vie, usturătoare în pupile și, după ce scot capul de sub cearceaf, te văd ca într-o mare de flăcări care ar fi cuprins toată odăița. Deodată, totul mi se pare halucinant de real. Altă lume. Rafturile doldora de cărți, hainele noastre azvârlite peste tot, coșul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lor, și dorinței de a fi la fel ca ei, ajung să aleagă un drum greșit. Simptomele unui consumator de droguri sunt evidente. De exemplu, în cazul heroinei, starea de „high” ține între 4-8 ore și se manifestă prin contractarea pupilelor, pleoape căzute, pielea se umflă, apar grețuri, dureri, depresie, somnolență urmată de o stare de detașare și de cele mai multe ori uscarea gurii. La ora actuală, în România există mai multe centre de detoxifiere iar tratamentul narcomanilor se face cu Metadoma
Drogurile îţi opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Postolachi Alexandra, Romanescu Anca-Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2000]
-
aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe acea față ce încremenea înghețând și în acei ochi care nu mai zăreau pe nimeni, pupila neagră se strânge vie, a înțelegere. S-a strâns, într-adevăr, sau a fost doar o iluzie ? Pentru că ciudatul șuier al aerului printre buzele ei întredeschise nu s-a întrerupt o clipă și ea păstrează același aer concentrat, ca și când toată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de sub tot Bucureștiul, unde forțele revoluționare au găsit arme și muniții și teroriști introduși În țară ca studenți străini, În special arabi - au fost prinși cîțiva de gărzile patriotice și se spune despre ei că par drogați, au priviri fixe, pupilele dilatate, s-au găsit asupra lor aparaturi și arme ciudate. În București se trage, se fac transmi siuni din zonele unde au loc schimburi de focuri. Se aud focuri de armă din toată zona centrală a Bucureștiului, se transmit imagini
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
omul moral. Imaginea sportivului, ca o forță similară divinității, ori ca o forță similară naturii, erou, trebuie să țină seama de părțile corpului uman care intră în joc: corpul; capul (părul, fruntea și partea posterioară); fața (frunte, sprâncene, pleoape, ochi, pupile, buze, bărbie, nas, nări, gură, dinți, molari, canini, urechi); trunchi (gât, piept, spate, burtă); membre (mâini, picioare, brațe, talpă, călcâi, degete). Față de toate animalele cu mamele, omul se deosebește prin multe elemente: corp drept, cap cu păr, cu gene, păr
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
trezesc însă nici sublimul romantic, nici spleen-ul simbolist, având mai mult darul de a sublinia virtuozitatea imaginilor, grandoarea peisajelor construite și, de aceea, conduc, mai degrabă, spre parnasianism: Clopotnițe din cerul blând bolnave / ning lin peste funinginea din oase/pupile mari. Printre ruine joase / își plânge piatra fluturi și agave. Fără a fi - așa cum reiese din volum - un religios, în poemele lui Horia Zilieru, fiorul sacru este latură aproape inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă fiind atât termenii care desemnează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de undă între 390 și 800 µm în influx nervos. În principal, ochiul uman - asemeni un camere obscure - este compus din: retină Țce căptușește fundul ochiului), cristalin Țasemeni unei lentile), în fața căruia se găsește irisul, diafragmat prin orificiul său centra, pupila. În centrul retinei se află o regiune receptoare de maximă precizie, numită maculă. Receptorii retinei sunt de două feluri: conuri și bastonașe. Conurile sunt adaptate la vederea cromatică, în timp ce bastonașele simt străluciri cât de slabe, dar de durată mai mare
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
impresie de lumină decât una de culoare. În fapt, ochiul uman dispune de două tipuri structurale de receptori: fotoreceptori și cromoreceptori. În figura de mai sus se poate observa cum razele de lumină reflectate de un obiect, lumina trec prin pupilă fiind apoi focalizate de cornee și cristalin, pentru a forma, în final, o imagine răsturnată pe retină, ale cărei celule specializate transformă semnalul luminos în semnal electric, transmis la creier prin intermediul nervului optic. Creierul este acela care decodifică aceste semnale
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin travaliul de aducere În modernitate a unui Întreg păienjeniș de rambleuri mitologice, ecluze arhetipale, ample volute simbolistice cu ajutorul cărora, renunțând la efemeritățile coruptibile, Își reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste timp, a specialiștilor, atâți cât vor fi ei. Trecător la pas prin marea literatură a
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]