1,929 matches
-
mea: - Eu sunt de vină, numai eu sunt de vină. Era inginer la cocserie. Electronist. N-am vrut să plec din sat, de lângă mama. L-am ținut aici. Și acuma a terminat și șomajul. Lucrează cu ziua pe făină, un purcel, un sac de porumb, că lumea nu are bani să-l plătească. - Doamnă, dă-mi de lucru. Orice, dar numai dă-mi. - Tu ești de acolo, de la București. Te-am văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la curățat argintărie. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rog să nu vă supărați, cucoane Petrache, zise Dragoș. Dacă vi-i sete, poftim până sus să luați o dulceață... Omul avea o înmlădiere de mândrie în glas. Urcarăm domol clina. Găinile se culcaseră. În moara care se învârtea, un purcel își amesteca în răstimpuri guițările cu scârțâitul prelung al încheieturilor de brad. Vătaful strigă gros: —Polixenie! Aud! răspunse femeia dinlăuntru și ochii îi sticleau la ferestruica șandramalei. —Adă o dulceață ș-un pahar cu apă limpede pentru boier. Da’ repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iarăși neliniștit. În ajun de Tăierea cinstitului cap al prorocului Ion Botezătorul, carele se prăznuiește în august, ziua a douăzeci și noua, nana Floarea a avut treburi mai multe decât de obicei. A copt pâne, a sărat carnea de la un purcel, a umblat încolo, a umblat încoace; tot se tânguia că e singură și nu mai poate. Nicula a tot ascultat-o și a priceput că poftește să-i mai poruncească ceva. Unde dorești să mă mai duc, maică? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Semnul exclamării: E nemaipomenit! Sfetnicul : Dar ce s-a întâmplat? Toți: Toderiță!El e pricina! Virgula: Da. Toderiță. Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai, un singur purcel, al vostru nepot Toderiță’’. Sfetnicul: Eu zic să nu ne întoarcem în caietele lui până când nu va înțelege să ne folosească așa cum
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Sfetnicul: Toderiță dintr-a doua? Ce a mai făcut? Liniuța: Nu ține seama de noi. Iată ultima lui scrisoare:” Dragii mei bunici purceii care mi-i i-ați dat, au plecat cu toți și-a mai rămas numai, un singur purcel, al vostru nepot Toderiță’’. Sfetnicul: Eu zic să nu ne întoarcem în caietele lui până când nu va înțelege să ne folosească așa cum trebuie. Virgula: Aprob propunerea. Autorul:Și așa semnele de punctuație au fugit din caietele lui Toderiță. El s-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În cealaltă parte a comunei, adică În țigănie, În partea numită Mailaua, stă singur acolo, și-a pus el pomi În curte, corcoduși, pruni, nu e de pe aici, e venit de pe undeva, n-are femeie, n-are cățel, n-are purcel. În timp ce Costel Înșira toate astea și-i făcea lui Gelu o schemă foarte complicată de cum trebuie să ajungă până la casa bătrânului, moș Mitu aproba prin mișcări ale capului sau mai adăugând câte un da. Băiatul păru descurajat la Început, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un 39 vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pe rând poziția astrelor, Carul Mare și Carul Mic, Steaua Polară, Luceafărul. Exista între noi o complicitate minunată când, la sfârșit de săptămână, mergeam împre ună la moșie, unde trebuia să se nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i mai spună domnul, ci nea, iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea, ce... mă-sii e cu vremea asta, cât o să ne mai plouă în cap? Murim dracu înecați, ne ia gârla la vale, ca pe purcei." " Hai, mă, nea Floreo, că purceii înoată, nu se îneacă ei", zicea celalalt. Crezi că înoată? zicea bătrânul învățător. Eu am auzit că chiar la Academie, un academician a pus întrebarea asta: Domnilor! Porcul înoată? Și n-au știut să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
iar el, băi, nea Vasile. "Tui mama mă-sii, zicea, ce... mă-sii e cu vremea asta, cât o să ne mai plouă în cap? Murim dracu înecați, ne ia gârla la vale, ca pe purcei." " Hai, mă, nea Floreo, că purceii înoată, nu se îneacă ei", zicea celalalt. Crezi că înoată? zicea bătrânul învățător. Eu am auzit că chiar la Academie, un academician a pus întrebarea asta: Domnilor! Porcul înoată? Și n-au știut să răspundă." "Hai, mă, nea Floreo, că
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
urletele ce veneau din curtea din spate. „Dimineață” e un fel de a spune, ca să-mi mai mângâi vinovata conștiință; aici e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un curcan gras În brațe, cu vreun clapon, cu o cegă sau păstrugă prăvălită Într-o ladă cu gheață, damigene cu vin nobil și curat, făcut din struguri furați de prin viile IAS-ului, pielicele de astrahan, borcane cu miere, purcei numai buni de băgat Întregi la cuptor, covoare și macate țesute de babele satului la războaie de lemn, fazani, iepuri, prepelițe și potârnichi braconate prin lanurile patriei și câte și mai câte: era greu să ții În școli la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumii: prepelițe și potârnichi fripte la foc mic, Înfășurate În feliuțe de slănină de porc; pâine albă coaptă În țest, pe foi de nuc; un castron de porțelan plin cu icre negre de morun; cârnați fripți, brânză, păstrugă la grătar, purcel de lapte, măsline grecești, cozonaci, tava cu spinarea de cerb, plăcinte cu brânză și cu vișine, ouă crude de prepeliță pentru Îndepărtat mahmureala, baclavale Înmuiate În sirop de miere de salcâm, alune, fistic și mieji de nucă prăjiți. Soldații izbutiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se Împotrivească, să i se Înfigă cuțitul În gât. Florea Cucu venea seara, când nevasta se și apucase să toace cu satârul carnea ce urma să intre la sarmale, caltaboși, perișoare ori cârnați. De sub șuba groasă, de oaie, scotea purcelul leneș după care fusese plecat toată ziua și pe care, peste un an, vecinii aveau să-l hăcuiască, uimindu-se iară de cumințenia lui. Până În primăvară, ca să nu sufere mica orătanie de frig, o ținea Într-una dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o sanie În căutarea lui. Stătea sprijinit de ghizdurile fântânii, cu toiagul Înfipt alături. La Început, bărbații se bucurară că-l găsiseră viu, lăsându-se Înșelați de mișcările dinăuntrul șubei de oaie. Când o deschiseră, sări de acolo, vioi, purcelul din neamul leneș și iubitor pe care Florea Cucu și-l târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târguise ca În fiecare an, după care, ca să-l ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altceva Îi răspunde, toți sunt politicoși, sunt punctuali, acolo. — Ei n-au sentimente ca noi, au În schimb reguli de comportare pe care nu le calcă nimeni. Dar el n-are nevastă, n-are copil! — N-are cățel, n-are purcel! — Gândește-te că n-are nicăieri alte rude! ! — La vârsta lui, te asigur eu că Îți este greu oriunde! — Gândește-te că e singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că, prin această mutare, va stârni furia celui mai important și temut om al lumii. Și conversația continuă, cei doi trecând cu ușurință de la armeană la franceză și italiană, spre disperarea lui Nicolae, care înghițea cu noduri delicioasa friptură de purcel pregătită de bucătăreasă cu o atenție specială, după indicațiile lui, căci era tocmai specialitatea lui preferată la masa de Ajun. Sfârși primul și trecu în salon, unde focul din cămin devora buturugi întregi, iar lumina puzderiei de lumânări aprinse îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vorbeau. Aveau aura luminoasă, intangibilă și sălbatică a unor nimfe. Nicolae uită de foame, uită de icrele și măslinele dulci de Tesalia, de sarmalele cu mămăligă fierbinte, de curcanul umplut cu castane servit pe varză călită și de mult îndrăgitul purcel de lapte și își aminti o frază dintr-o lucrare de François Arago pe care o citise și răscitise, pentru că îl intrigase. Lumina adăugată luminii poate produce obscuritate. Abia acum, privind frumusețea celor două femei, îi descoperea sensul. ― Da, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce voi, mâine, poimâine, știu. Nemaifiind copil, cunosc pro-ble-ma - și a domnului și a Măneanului ieșit la pește cu sacul, cu carul: Ai prins un pește; un peștoi; o namilă cât un bou - fie și cât un vițel, cât un purcel, oricum, cam cât tine de mare. Te-ai bătut cu el, v-ați trântit, zi de vară, până-n sară; prin apa până la brâu, până la genunchi, până-la; ai pierdut și felinarul și coșul de papură; În căldare să-l pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-se și scoțând pești, am Încercat și eu. S-a Întâmplat să nu prind și am renunțat; o vreme. Până mai acum câteva săptămâni: scăldându-mă, am dat peste ceva; am căutat: am prins - un pește. Nu chiar cât un purcel, dar cât palma mea tot era. I-am dat drumul - ce era să fac cu el? Însă după aceea m-a apucat rușinea: dacă or să afle prietenii mei că prinsesem pește, dar Îl azvârlisem la loc, În apă? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fata altuia - din alta sat; bărbatul, frate al altuia, dintr-un al treilea sat i-a adus pe toți cu căruța. Ca să afle despre ridicații lor. Nu știu care-ce plocoane a adus azi - dar sunt găini și raci, cozonaci și purcel, curcan și pește și poamă și vin. Stau În calidor, ascult, miros și-mi place să cred ce spune tata. Tata, În salon. Le spune. Ce și cum. Și când. Stau În calidor, ascult și ce bine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]