764 matches
-
Israel, prin Maleahi: 2. "Vam iubit, zice Domnul! și voi ziceți: "Cu ce neai iubit?" Nu este Esau frate cu Iacov? zice Domnul; totuși, am iubit pe Iacov, 3. și am urît pe Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie. 4. Iar dacă ar zice Edomul: Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărîmăturile!" așa vorbește Domnul oștirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: "Țara răutății" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
Cu chipul lui înspăimântător, Oedip nu amintește și el de Gorgo? Căci nu e doar un om cu ochii scoși, cu găvanele însângerate, un om cufundat pe vecie în întuneric, ci și un om ce rătăcește prin locuri neumblate, prin pustietăți în tovărășia Antigonei și care evocă el însuși aceste cutreierări dramatice în dialogul cu Ismena. Mai trăiește oare sau e doar o fantomă acest Oedip ce-și caută un mormânt și al cărui trup neînsuflețit și-l dispută încă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
acceptare a morții? În Semimaru, un no cu aspectul unei lung poem, nu există nici zei, nici demoni, nici fantome, ci doar ființe condamnate la despărțire, marginalizate precum Semimaru, prințul muzician și orb, abandonat - din porunca tatălui său, împăratul - în pustietatea unui munte, pentru a deveni un simplu călugăr. Singur, strângându-și lăuta la piept, prințul își plânge durerea, chiar dacă exilul s-ar putea să-i ofere posibilitatea „de a-și curăți viața de păcatele trecutului”. Alături de Semimaru se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
întru câtva de ultimul act din Cei doi tineri din Verona, când Valentin, dezgustat de viața zgomotoasă a orașului, singur în pădure, își exprimă preferința pentru aceste locuri aflate departe de zarva mulțimii, pentru aceste zone mărginașe, zone-limită. Obscuritatea și pustietatea pădurii („this shadowy desert, unfrequented woods”) creează un spațiu al melancoliei, unde Valentin se destăinuie: Însingurat îmi cat aici aleanul În cântec jalnic de privighetori, Atât de potrivit durerii mele1. Refugiu al melancolicului, desigur, numai că pădurea este totodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Femeia mării” alege să rămână pentru totdeauna o ființă pământeană), unde dialogul cu morții, chiar dacă nu e decât o posibilitate secretă, ascunsă, implică totuși și incertitudinea unui „cine știe, poate că...”. „Totul e bine” atunci când sunt date uitării viața în pustietate, atracția spațiilor alterității, spații ale libertății, dar și ale pericolului. Lucrurile se schimbă însă atunci când, în loc să fie o concluzie a acțiunii, afirmația aceasta deschide acțiunea, ca în Rața sălbatică, de pildă. Rața rănită a lui Hedvig, a cărei proveniență rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
sa înfrângere suferită în Rusia. Manuc coborî din trăsură și intră în pădure. Abia atunci se dezmetici și Dante Negro. Realiză teama și dimensiunile neliniștii prințului. Așteptând singur, în trăsură... la câțiva pași de Napoleon... cu toată acea tăcere și pustietate din jur... Probabil se temuse de o posibilă capcană. Îl văzu urinând lung lângă un copac, cu ochii închiși și respirând adânc. Observă și mâna când își aprinse ciubucul. Îi tremura ușor. Pictorul se lăsă pe pernele trăsurii. Aducându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tras la sorț pentru ele și mîna Lui le-a împărțit cu funia de măsurat țara aceasta: ele o vor stăpîni totdeauna și o vor locui din veac în veac. $35 1. Pustia și țara fără apă se vor bucura, pustietatea se va veseli și va înflori ca trandafirul; 2. se va acoperi cu flori, și va sări de bucurie, cu cîntece de veselie și strigăte de biruință, căci i se va da slavă Libanului, strălucirea Carmelului și a Saronului. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și pămîntul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuș șacalilor, vor crește trestii și papură. 8. Acolo se va croi o cale, un drum care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți suntem poporul Tău. 10. Cetățile Tale cele sfinte sunt pustii, Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! 11. Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flăcărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. 12. După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
au condus-o pe Kaluka până la promenadă, iar apoi s-au Întors agale la Asbury, de-a lungul plajei. Oceanul noptatic inspira o senzație nouă, fiindcă-i dispăruse toată culoarea și moliciunea de obiect vechi și părea a fi acea pustietate vastă care inculcă atâta tristețe poemelor epice vikinge. Amory și-a amintit de Kipling: „Beaches of Lukanon before the sealers came.“ Totuși oceanul continua să producă muzică, infinit de tristă. Ora zece i-a găsit fără un sfanț. Cinaseră copios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zgomotele satului), folosirea în practicile rituale care însoțeau descântecele a pământului, apei sau pietrelor aduse „de la hotare”, amenințarea demonilor bolii cu virtuțile magice ale hotarului („Cu hotar te hotărăsc,/ De la [cutare] te gonesc”) și alungarea acestora în afara hotarelor satului, în „pustietăți” : „unde popa nu toacă,/ unde fata nu joacă,/ unde în răscruce/ nu e stâlp să urce” sau „unde Dumnezeu nu se pomenește,/ unde diavolul locuiește”. d) Obiecte și gesturi apotropaice la hotare : înfigerea uneltelor/ armelor în pragul casei, pentru îndepărtarea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vârtejuri, care se urcă uneori mai sus decât sburăm noi. Rafale neașteptate ne scutură tot timpul. De când am venit aici nu a fost o zi să sburăm liniștit. Sunt singură cu doi răniți în imensitatea Stepei Calmuce. Sunt singură în pustietatea câmpurilor nesfârșite. Când eram mică îmi părea o adevărată expediție să ajung la capătul depărtat al grădinii; acum, la zeci de kilometri împrejurul meu nu e țipenie de om. Și cei pe care i-aș întâlni, sunt necunoscuți și chiar
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
pielea omului. Cercetătorii aceia supuși radiațiilor stabile nu vor avea altceva de făcut decât să-și șteargă cu grijă cizmele înzăpezite și să viseze frumoas, ca noi toți, de altfel. Ce nu-mi place e chestia cu focile. Eschimoșii din pustietățile respective - oameni simpatici pentru care a te iubi cu o femeie înseamnă a râde cu ea - sunt neliniștiți: clientela lor obișnuită nu le va mai cumpăra conservele și pieile de focă, temându-se să nu fi fost contaminate. Specialiștii atomici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să descriu boli și de aceea e normal ca ele să se răzbune ca orice femeie care constată că e ignorată, de ce n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
știe cu absolută certitudine că nu era prima oară când trăia. Sau să stea la o crâșmă dintr-un sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
paltonul, reușind de astă dată să evite cu abilitate capcana mânecii, mestecă o pastilă contra arsurilor și coborî În stradă debordând de bucuria responsabilității, sărind scările două câte două. Vioi, sprinten, energic, indiferent la răcoarea nopții, amețit de liniște și pustietate, Fima Începu să mărșăluiască În josul străzii, parcă În sunetele unei fanfare militare. Nu Întâlni nici țipenie de om pe străzile ude. Ierusalimul Îi fusese predat lui, ca să-l apere de sine Însuși. Blocurile de locuințe se Înălțau greoaie și masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de la Chișinău 1 și până la Auschwitz. Am să-ți povestesc o istorioară edificatoare despre un cantor care a fost părăsit - Doamne ferește să ni se Întâmple și nouă așa ceva! - pe o insulă pustie, tocmai În Zilele Cumplite. Stătea bietul evreu În mijlocul pustietății lumii și a timpului și se Întreba... Stai o clipă, izbucni Fima, tu cu toți cantorii tăi care se Întrebau. Cam În felul În care India e țară arabă, tot așa civilizația europeană e Hmelnițki și Hitler. Ce idee ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și spuse: Bravo, amice, amintindu-și că oricum n-avea la el nici o fisă. Mâine se va trezi devreme și le va povesti totul iubitelor sale. Sau se va trezi și va pleca de-aici. Foșnetul coroanelor ude, frigul cumplit, pustietatea străzilor, toate astea Îi făceau plăcere lui Fima. Continua să se plimbe În direcția pantei și a câmpurilor. Mama sa avusese un obicei ciudat - să sufle Întotdeauna În orice fel de mâncare, chiar dacă se răcise de mult, chiar dacă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi un cartier dintr-un mare oraș, ci o tabără de vânători de balene care s-au așezat la capătul lumii, pe malul uitat de Dumnezeu al Alaskăi, și-au ridicat niște clădiri șubrede și un gard instabil În pustietatea nemărginită, printre triburi de nomazi Însetați de sânge omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
omenesc, și iată că s-au ridicat cu toții și au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
drum. Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici solitar. Absurd. Locul său nu l-a cunoscut. Și totuși lumina aceasta prețioasă. Pe care ai obligația s-o Întreții cât mai mult posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Jina a văzut cum încordarea din umeri i s-a înmuiat. Ce se-ntâmplă dac-o iau prin stânga ? l-a întrebat Zach. Ellis și-a îndesat mâinile în buzunare. A, a răspuns el. Nu vrei să faci asta. În mijlocul pustietății, un blocaj rutier. O caravană de rulote, autobuze, microbuze cu geamuri lipicioase, copii plângăcioși, bețivi, câini. Bărbații cu ochii căscați, care visau să nu se mai plece niciodată și femei palide care habar n-aveau de ce veniseră până acolo. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fost primul lucru pe care i-au căzut privirile. Mike a început să fumege când a văzut numărul de telefon notat în grabă de Jina și post script-ul în care îl anunța că rareori telefonul prin satelit funcționa în mijlocul pustietății. Femeia își lăsase brățara de aur în farfuriuța cu bomboane, împreună cu cerceii cu rubine, cadoul lui de la Crăciunul precedent. Atunci când probabil că Jina sperase să primească un inel de logodnă. Poate că râul Salmon nu era un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
până la toaleta exterioară, dar Pearl n-a vrut să schimbe nimic. Ducea dorul petrecerilor, dar nu și-al celorlalte lucruri din trecut. Își făcea singură berea, își împușca singură animalele pentru mâncare și și-a găsit și un bărbat în mijlocul pustietății. Tot ceea ce-i lipsise stătuse ascuns în fundul Pământului. Pearl a stins lampa cu propan și s-a strecurat în pat. Andy a adormit, iar ea a început să îngâne o melodie; nu voia să audă nimic altceva. Pearl putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-l facă din nou om. Zach dormea cu abdomenul lipit de spatele ei, lipit de căldura trupului ei, astfel încât Pearl nu era sigură dacă el rămăsese cu ea din dragoste sau din nevoie. Pearl a început să fixeze tavanul. În pustietate, bărbații devin ciudați, dar femeile devin puternice. Ea și Helena nu numai că-și spărgeau singure lemnele de foc, dar supraviețuiau fără probleme atunci când bărbații plecau de lângă ele. Într-o zi din decembrie, când afară era zăpadă, Ellis a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]