8,125 matches
-
de alte încercări, nu a creat o tradiție semnificativă. Ca și celelalte două scrieri literare importante ale literaturii noastre dinainte de secolul al XlX-lea, semnate de Cantemir și de Budai-Deleanu, Psaltirea în versuri, monument izolat, înconjurat de un vast teren pustiu, poate fi admirată doar în dezolanta ei unicitate. Cînd opera lui Dosoftei a devenit cunoscută în afara bisericii și a început să fie apreciată, spiritul poeziei românești se schimbase radical, iar cultura medievală mai reprezenta doar o vagă amintire. Poezia cultă
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
filmat. De asemenea, în același loc se află câteva luminări care ard în memoria sa, mai multe flori, un microfon și un dispozitiv pe care îl ajuta să surprindă cele mai importante ipostaze ale zilei. "Doamne!... Laur! Știi cât de pustie este redacția fără tine? Nu te vom uita NICIODATĂ, scumpul nostru prieten și coleg! Odihnește-te în pace!", a scris unul dintre colegii săi, Mihai Bunăziua de la TV Buzău. De asemenea, prietenii cameramanului i-au invadat pagina de socializare cu
Emoționant. Ultim omagiu adus omului de televiziune omorât la Buzău () [Corola-journal/Journalistic/43257_a_44582]
-
pare a rătăci printr-o bibliotecă borgesiană, fără strategii de lectură și fără a căuta ceva anume: în pofida diversității deconcertante a cărților și autorilor, însă, autorul jurnalului de lectură din Proximități și mărturisiri, asemeni monahilor care s-au nevoit în pustia bogată a bibliotecilor, caută ceea ce el însuși numește meșteșugul riguros al gîndirii și ceea ce monahii, de felul lui Gavriil Uric de la Neamț, numeau tehnică misterioasă a cititului. Nu știu vreo carte serioasă din actualitatea noastră literară care să cuprindă atîtea
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
elimina „momentele rele” și transcrie valoarea în ordinea ființei interioare a călătoriilor la reuniunea poeților de la Sancerre, pe Valea Loarei, unde reînvață „mersul pe ape”, la Salzburg, cu „duhurile” lui Mozart și Georg Trakl alături, la Esslingen, pe o stradă „pustie, bacoviană”, la Ierusalim, de Rusalii, cu Violeta, privind „înduioșat și «topit» sufletește” satul lui Lazăr, cel înviat a patra zi din morți; dar drumurile esențiale din jurnalul lui Ioan Pîntea sînt în illo tempore, în Runcul copilăriei și la Rohia
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
rafinate, fie, dimpotrivă, unanim delectabile. Ne poate da de gândit și astăzi curajul lui T.S. Eliot de a crede fără echivoc că teama de cultură este nemotivată și de a acționa în consecință. În capodopera sa The Waste Land (Țara pustie sau Tărâmul pustiit), el citează din Dante, din poeții elisabetani ori din mistica Indiei, echivalând, în nota sa, o formulă upanișadică binecunoscută, printr-o sintagmă din Sf. Augustin, dovadă astfel, la modul cel mai pragmatic, a faptului că opera artistică
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
a invidiei și a frustrărilor inavuabile". Aveam de ceva vreme bănuiala că Alina Mungiu și-a pierdut mințile. Greșeam? Văd și articolul de azi din RL. Ce descopăr? Doamna rătăcește însoțită de puseul grafomaniei și nu e deloc un geniu pustiu. De câțiva ani Dr Mungiu exploreaza patologia urii, a invidiei și a frustrărilor inavuabile. A înlocuit reflecția cu agresivitatea anti-feminină (și pe alocuri post-umană). E un fel de Mircea Dinescu turbat, dar fără haz și rimă. Prezumptiva autoare a discursurilor
Mihai Neamţu: Alina Mungiu-Pippidi şi-a pierdut minţile () [Corola-journal/Journalistic/42553_a_43878]
-
orice curs de scriere creativă: „L-am rugat pe înger să-mi arate puterea acelor monștri, cum au fost făcuți într-o singură zi și au fost aruncați după aceea, unul în adâncurile mării, iar celălalt pe pământul uscat al pustiei. Iar el mi-a zis: Tu, fiu al omului, cauți să cunoști ce este ascuns” (1 Enoh, LX, 9-10). Text apocrif controversat, nerecunoscut de Biserică din cauza evidentelor trimiteri angelologice și a unor posibile devieri dogmatice, Cartea lui Enoh era, din
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
ar suna o posibilă încheiere și o intrigă nesfârșită a textului. În roman se insistă, tocmai de aceea, uneori excesiv, pe dedublare și oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă de plonjări onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
părelnică stăpînire de sine, încearcă a acoperi simțămîntul dureros prin mimica unei jovialități gen „rîsu-plînsu”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubitele mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu o plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Un interes al autorului e cel de a-și lărgi alonja discursului pentru a testa „rezistența
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
Cu Stacy Martin, Charlotte Gainsbourg, Shia LaBeouf. Dramă. 118 min. IM-18. 20:45 Nymphomaniac: Volume 2 de Lars von Trier. 2013. Cu Stellan Skarsgard, Stacy Martin, Charlotte Gainsbourg, Shia LaBeouf. Dramă. 124 min. IM-18. Duminică, 23 februarie 14:00 În mijlocul pustiului alb/ Into the White de Petter Næss. Norvegia. Cu Florian Lukas, David Kross, Stig Henrik Hoff, Rupert Grint, Lachlan Nieboer, 2012. 100 min. Gen: acțiune, dramă, istoric. 16:00 Copiii noștri/ A perdre la raison de Joachim Lafosse, 2012, 114
Așa tată, așa fiu, la Noul Cinematograf al Regizorului Român () [Corola-journal/Journalistic/44650_a_45975]
-
piatra lustruită de sacrificii/ ca lemnul geluit al unui sicriu// Stau cu o pușcă la tîmplă/ cu o floare de mac între buze/ cu degetele de scrum și scriu și scriu// Și se face deodată seară/ și se face deodată pustiu/ să înviem acum dragostea mea/ e mult prea tîrziu” (Tîrziu). Dezvoltîndu-și zeflemeaua, poetul declară că-și duce pe brațe melancolia aidoma unui copil handicapat care „vrea la oliță”, pe cînd viața „geme în jur neștiută”, asemenea unei galere cu vîslași
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
pîlcul acesta de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități, gen „rîs printre lacrimi”: „sînt seri în care tramvaiul trece cu toți prietenii decedați/ cu toate iubirile mele moarte/ și toți îmi fac veseli semne cu mîna// pe peronul pustiu al gării o fetiță cu plasă de fluturi/ ne anunță că vaporul cu aburi va porni imediat la drum” ( Cînd tocmai te pregăteai). Dar Ion Cristofor înțelege a-și lungi alonja discursului, a-și testa astfel „rezistența” singurătății urmărindo în
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Capitolul 1 Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite de un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători,împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de Timișoara. În rest, nimeni și nimic; doar o noapte de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
du-te acasă la copii... * * * Două zile mai stătu Gheorghe la rude. Plecă tot noaptea, cu același tren. Îl conduse numai Petrache, Lucica rămânând cu cei mici, care adormiseră de mult. Orașul era în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
primar, la televizor e prăpăd mare! În București, l-au tihoit pe Ceaușescu... a fugit cu un avion, de pe palat !”. Mam prostit, am dat să intru, apoi m-am răzgândit și am plecat acasă. Pe jos m-am dus. Satul, pustiu. Oamenii deja aflaseră; nu s-au mai desprins de televizoare... Acasă, mi-a povestit tot ce-a fost Sonia, fiică-mea, este în ultimul an la drept, voiam să o fac judecătoare... acum, Dumnezeu mai știe... Am fost trădați, Gheorghe
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
coroanele și pomenile, iar mașina lui Petrache au umplut-o cu băutură. La intrarea în sat, porniră girofarele și sirenele. Câinii, ca la o comandă, începură să urle , iar cei slobozi să o ia la deal, spre pădure.... Curtea era pustie, poarta larg deschisă, iar deasupra ușii de la intrare flutura o pânză neagră. Frații se opriră lângă poartă, parcă fiindu-le frică să mai înainteze. Elena intră plângând direct în casă, iar imediat ieșiră copiii lui Petrache, Mihai și Alina. Se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nimic?! Dar miile de dolari, banii de buzunar, cum spunea Anghel... Alo! Alo!! A închis porcul! Și tu ce stai ca un tâmpit, îmbracă-te imediat și hai să vedem ce mai putem face! Epilog Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite cu un strat subțire de zăpadă cenușie. Doar câțiva călători, împrăștiați de-a lungul căii ferate, parcă pentru a părea mai mulți, așteptau sosirea acceleratului de București. În rest, nimeni și nimic. Doar o noapte de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
așa că n-a ripostat. A crezut-o pe cuvânt - ca și mine de altfel. Și în ziua de azi îmi aduc aminte imaginea casei de pe lozul ăla. Mi s-a fixat pe retină. Adriana Necula Departe de carte Librăria era pustie. Nici țipenie de om. Doar o angajată blondă, strident fardată, cu o figură plictisită își omora timpul vorbind de zor la mobil. N-am îndrăznit s-o deranjez, așa că am început să caut cartea scrisă de Silviu, amicul meu cinefil
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau preselecția. Pe tine să nu te descurajeze eșecul, problema ta e că nu știi ce vrei. Dacă ai avea mai multă încredere în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte sunt mai abrupte decât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zăcea într-o baltă. Poate că trebuia să-l schimbăm. Juju a deliberat: Tata rămâne pișat până ajungem la azil. Cine știe, a continuat el, poate mergem direct la morgă. Degetele se încordează pe volan. Transferam furia automobilului. Șoseaua era pustie. Îmi vedeam de drum privindu-mi unghiile netăiate. Pe ascuns, îmi atingeam barba de vedetă rock. Juju zâmbea florilor galbene și verzi de pe capotă. Cu două mâini țineam vo la nul, întinsesem o alta după joint, iar cu ultima îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Atât am de făcut? — Da. Poftim anii. Poftim vinul. Stai să iau o înghițitură. Poftim și pâinea. — Ești nebună. — Bine că nu sunt surdă. Hai să mergem. Pornim spre faleză. Toamna marea e mai agitată, dar mai frumoasă. Plaja e pustie, iar pescărușii nu fac atâta gălăgie. Scot din ghiozdan lopata și încep să sap. În cincizeci de minute, sap o groapă de un metru jumate. Intru în ea. — Acum acoperă-mă și pleacă. Nu da înapoi. Din momentul în care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
veșnică și frumoasă activitate culturală : rulau filme, veneau trupe de teatru și ansambluri din toată țara, se făceau repetiții pentru corul, soliștii și dansatorii locali, se frecventa biblioteca zilnic. Și era frumos. Foarte frumos. De la revoluție Încoace totul e mort, pustiu. Și vara asta am văzut că se renovează clădirea. M-am bucurat, crezând că este vorba de revigorare culturală, ca să aflu cu stupoare că s-a vândut unui particular care are de gând să facă un en-gros, deci comerț. De la
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
apuca de-o treabă și rămânea cu ochii în gol, uitând ce face. Un gol fierbinte îi alunecă prin coapsei. Să fi vrut, ar fi avut unde, și tot n-ar fi putut pleca nicăieri. Unde să plece? Lumea era pustie fără bărbați. Vântul întărâtat al verii, zburlit de arșiță, neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]