3,728 matches
-
totuși... Am amintit la început de nuvela Mări sub pustiuri. Receptarea atribută în manualele comuniste era abuzivă, narațiunea neavând legătură cu scrierile de propagandă prin care fostul Partid Comunist dorea să-și impună propria interpretare asupra istoriei recente. Mări sub pustiuri este, în realitate, o delicată poveste de dragoste adolescentină, sfârșită în absurd și grotesc: personajul masculin nu se sacrifică pentru o cauză înaltă, ci, după îndeplinirea unei nebunești (și minore) acțiuni împotriva ocupației germane, cade victimă propriului spirit ludic. Ascunzându
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
scriitorilor marcanți din ultimele decenii sunt mai mult decât necesare, chiar și atunci când nivelul lor filologic nu este foarte ridicat, întrucât contribuie la prezervarea unui tablou critic amplu, apropiat, pe cât posibil, de completitudine. În cazul volumului Opere I. Mări sub pustiuri, de Dumitru Radu Popescu, calitatea selecției, prefața remarcabilă a lui Cornel Ungureanu, mica antologie de repere critice și, în general, reproducerea fidelă, fără greșeli, a textului originar produc, împreună, o ediție bună, de la care poate începe o relectură a acestui
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
în catastiful unor minuni de uz local. De pildă, unul îl vede pe Dumnezeu, lucru „ieșit din comună" (vanitatea ia frazeologia pe sus...), fiindcă megieșii lui văzuseră, de când erau, doar pe dracu'. Acela, vizionarul, devine sfânt și pleacă, „înotând prin pustiu și certând omenirea/ Până aproape de Caracal." Un sfânt caraghios și tragic, ca Nastratin al lui Barbu, ca Lelița care, tot așteptând vești de pe front, se îmbolnăvește de pelagră și-și rupe pielea de pe ea. De nerăbdare. Nimeni nu-și află
Feluri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6032_a_7357]
-
face să înțeleagă brusc că în cele din urmă comunismul o să triumfe. Dar nu numai tatăl lui Tatarski era așa - la fel era întreaga generație sovietică a anilor '50 și '60 care dăduse lumii muzica de amatori și trimisese în pustiul negru al cosmosului primul sputnic -spermatozoidul cu patru cozi al viitorului ce nu a început nicicând. Tatarski era foarte jenat de prenumele lui, prezentându-se drept Vova ori de câte ori putea. Apoi a început să-și mintă prietenii că tatăl său îi
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă la Bacovia este pustiul, ipostază a nedeterminării și disoluției reperelor, a abolirii oricărei modalități de orientare: „În universul bacovian, dominante sunt raporturile deschise, chiar atunci când spațiile sunt limitate: Poetul «deschide» - prin plasarea unei oglinzi, de pildă -spațiul închis al unei odăi, deși tocmai deschiderea
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
de utopii materializabile, oameni dincolo de istorie sau cu istoria veche în creier, inimă și în piele, obsedați, fascinați de deșert - acesta devine patria și națiunea lor (geografii renunță benevol la apartenența națională). Este un deșert altfel decât enigmaticul și angoasantul pustiu uscat din proza lui Dino Buzzati. Un deșert luxuriant, beatificat de geografii căutători de teritorii, istorii, urme de regi. Specialiști în oaze, dune de nisip și civilizații pierdute, nu se tem de acest deșert, ci îl amușină cu voluptate, îl
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
în "Omul cu valize" la Teatrul din Turda, și în "Cinci piese scurte" de la Odeon, de pildă, Dabija l-a simțit pe Ionesco. In vibrațiile lui profunde, complexe, extrem de diferite. Mi s-a părut o extravaganță să mergi aproape în pustiu, la un cvasi teatru, și să pui în scenă, să lucrezi o piesă a lui Ionesco, nu mai zic și necunoscută. Pe urmă am înțeles că asta se numește iubire. Să faci o comunitate mică, dintr-un orășel pe care
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
în ochi la volum. Mai întîi, fiind vorba de capitole care odată au fost vorbite, ele nu au monotonia placidă a textelor academice. În genere cursurile universitare sunt de o galimatie compactă, care la lectură îți dau un gust de pustiu spiritual: lespezi inerte sub care informația se tîrăște solemn. Aici, alura seacă a plicticoșeniei de catedră nu există. Coșeriu se exprimă clar, doct și nuanțat, folosind drept șantier de lucru trei limbi: greaca veche, latina și germana, adică tocmai acele
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
L-am călcat în picioare pe Băsescu atunci când s-a urcat aiurea cu picioarele pe el, nu voi ezita să atentez la poleiala statuii când soclul îi va deveni prea mic și o va lua printre noi ca Moise prin pustiu să ne scoată din bezna neștiinței".
Ce îl scoate din minți pe Ciutacu la Raed Arafat () [Corola-journal/Journalistic/48522_a_49847]
-
dedicate acestei sărbători găsim atât la părinții răsăriteni, cât și la cei din Apus. Boboteaza - o manifestare a celor trei elemente ale Treimii Ortodocșii prăznuiesc botezul Mântuitorului în apele Iordanului de către Sfântul Ioan Botezătorul. Potrivit scrierilor, în această perioadă, în pustiul Iordanului își începuse activitatea profetică Ioan Botezătorul. Prin învățătura sa, acesta ajunsese să uimească și să atragă mulți oameni. Deși învățăturile sale erau înscrise în Legea lui Moise, Ioan Botezătorul venea cu ceva nou: curajul să le spună pe față
Bobotează- tradiții și obiceiuri. Certurile în casă sunt interzise și nu se dă nimic de împrumut by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/52376_a_53701]
-
la fix” (permacultura.ro); „Caragiale merge la fix și pe timp de criză” (adevărul.ro) etc. Destul de veche este expresia sărit de pe fix, cu sensul „aiurit, nebun” („părerea mea este că trebuie să fii sărit de pe fix să faci așa ceva”, pustiul.com). În plus, fix - adjectiv și substantiv - a căpătat o mare răspândire în ultimul timp, chiar în limbajul standard, ca termen denotativ, în opoziție cu mobil, pentru a diferenția tipurile de telefonie: „Comunică nelimitat între fix și mobil !” (cosmote.ro
La fix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5320_a_6645]
-
fie talentat, ci doar silitor în a-și exersa mania literelor. Cine n-are talent și totuși face cronică are o dublă justificare: bucuria literaturii și nevoia de feedback fără de care autorii comentați ar trăi cu convingerea că scriu în pustiu. În schimb, cine are talent și face cronică, poate întîrzia așezarea patinei de uitare peste textele lui, caz în care într-o zi va putea să facă antologie din cronicile proprii. Cu acest tabel de defecte și calități ne putem
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
pîrghie de împlinire. Pe fiecare le-a atins pentru a le abandona, în timp ce, sub unghi biografic, Dab Iacob a absolvit Politehnica bucureșteană în 1985, supliciul de a îndura o atmosferă neumanistă insuflîndu-i o repulsie cronică față de domeniul ingineresc. Fastidiul față de pustiul tehnic și l-a domolit mergînd în 1984 la Noica, Păltinișul prilejuindu-i scrierea unui jurnal filosofic, după tiparul consacrat al dialogurilor speculative, dar scurta ședere în stațiunea montană nu l-a putut scăpa de marasmul travaliului în industria comunistă
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
există început și sfîrșit, există întuneric și lumină, există cald și rece, există umed și uscat, există jubilație și prăbușire, cer și pămînt, viață și moarte, iubire și ură, armonii și conflicte, infern, paradis, aer, foc, sînge, clorofilă, vitalitate și pustiu, există întemeietori, șamani, magi, iluminați, există Goethe și Newton, există tot ceea ce se poate atinge și tot ceea ce se poate imagina. Culoarea este Universul, în toată indeterminarea sa, este explozia și coagularea, incandescența și stingerea, este gaura neagră, pitica albă
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
dimineața. Cine și-a pierdut o zi cît o viață,/ S-o caute repede. Se înnoptează. Se lasă ceață." (O zi) nu e un îndemn la grabă, cît unul la regăsire. A mirosurilor împrăștiate în lume (să fie ele, în pustiul unui Bărăgan în care timpul se rupe în vînt, acele anathymiasis ale lui Heraclit?), a sufletelor vîndute pentru "o umbră de umbră." Iluzia iluziilor, toate sînt iluzie... Ceață, amăgindu-ne privirea neputincioasă cu siluetele unei lumi care se mută. "Neputincioase
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
Felicia Antip Insula" „drumul", „pustiul", orice loc din care un grup de oameni nu poate iesi, sunt eprubete răsfolosite în ficțiune pentru experiențe în vid sau macar într-o atmosfera rarefiata cu scopul de a pune în evidența hibe si eventualele virtuți ale firii omului
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
monitoricească, care se apucă să încropească cărți, după pilda lui Paul Doru Mugur. Primul e lipsa de atmosferă sufletească. Un autor monitoricesc are un scris clorotic, uscat și lapidar, cu fraze aducînd cu coastele descărnate ale scheletelor presărate în deșert. Pustiu sufletesc umplut cu gînduri formulate după clișeele în vogă, dar cu aerul solemn că oficiază un ritual inițiatic, cuvenit numai spiritelor cu ștaif. Căci lipsa de talent e cronic vanitoasă. Al doilea semn este incoerența. Autorul monitoricesc adună fragmente fără
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
Gheo Alertă, dinamică, tensionată și redată într-un stil care îl individualizează pe Cormac McCarthy în spațiul literar american, acțiunea romanului Nu există țară pentru bătrîni pornește de la o tranzacție cu stupefiante care a mers prost. Llewelyn Moss descoperă în pustiu cîteva mașini ciuruite de gloanțe, din care una încărcată cu droguri, mai multe cadavre și o geantă cu două milioane de dolari. Nu rezistă tentației: ia geanta cu banii, iar din acel moment devine el însuși ținta unei vînători. Astfel intră
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
ultimul vers/ și este mereu altul, potrivit oamenilor" (Alt poem al darurilor). Lectura, inefabil act de existențiere și de creație, este comună oamenilor și divinității, iar complicitatea cititorului se dovedește a fi indispensabilă: „Cel care doarme este toți oamenii./ În pustiu am văzut apărând Sfinxul, pe care chiar atunci îl terminaseră./ Nimic nu e atât de vechi sub soare./ Totul se întâmplă pentru prima oară, dar într-un chip veșnic./ Cine citește cuvintele mele le inventează" (Fericirea); „Isaac Luria declară că
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
existau doar două case: casa lui și o alta, două sute de pași mai încolo. Jur-împrejur locul era deluros, acoperit ici-colo de tufișuri și de iarbă. Câteva stânci și niște bolovani, rostogoliți cine știe de unde printre tufișurile rare, sporeau impresia de pustiu. Cartierul acesta făcea parte din periferia orașului, sortită unei dispariții lente. Nu era întâmplător faptul că străzile și străduțele purtau pecetea vremelniciei, ca și când nu s-ar fi îndurat să dispară definitiv. Și nu era întâmplător nici faptul că mărăcinii erau
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
și la figurat, vorbește o altă limbă decât a lui - îl îndepărtează de toate năzuințele din tinerețe, Apostol simte că în lipsa lui „i s-ar istovi inima și viața însăși și-ar pierde orice rost, iar lumea ar deveni un pustiu fără margini.” Jocul seducției obligă la un salt în gol, de la mare înălțime și fără nicio garanție de reușită - întocmai ca o operațiune fulger în teritoriu inamic: „Nicio clipă nu s-a gândit unde îl va duce iubirea Ilonei, ca
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
le putea citi fără lacrimi. „Minunate, filozofice, profunde scrisori -, își amintea Anna. - Le citeam prima dată cu dicționarul, iar după zece citiri le știam pe dinafară.” Aceste scrisori au devenit pentru ea o trebuință, ca o înghițitură de apă în pustiu, dar ea nici nu se căznea să înțeleagă de ce. Singurătatea? Nostalgia după anii tinereții? Sau o scânteie în iadul războiului aprinsă, ca un foc bengalez, după douăzeci de ani? Se invitau unul pe altul în vizită, se convingeau reciproc cine
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
evidentă. Nimeni nu vede în vîrstnici o sursă de virtuți, seniorii fiind senio confectus, adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de iluzii de care ești înconjurat, căci simți cum în jurul tău se face un pustiu pe care nu-l mai umplu decît gesturile grijulii ale apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu au tactul de a părăsi mai repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
III ale seriei de Opere), din care deocamdată a apărut numai primul. Volumul conține, astfel, toate culegerile de publicistică tipărite în timpul vieții autorului: O seamă de cuvinte (1908), Ce e „Tribuna” zilelor noastre? (1911), Însemnările unui trecător (1911), Strigăte în pustiu (1915), Mustul care fierbe (1927), Precursori (1930), ... Aceeași luptă: Budapesta - București (1930). Urmează ca articolele neincluse în volume, discursurile trase în broșuri, precum și volumul postum de Discursuri (1942) să constituie materia volumului următor. Vom avea, astfel, de-abia atunci, întregul
Goga și Publicistica radicală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5521_a_6846]
-
Bacovia, G.Călinescu... Eroarea semnalată de d-l Vârgolici - pentru că există una - este parțial adevărată. În ultimii ani, elevi, studenți, profesori, publiciști lipsiți de practica literaturii scriu constant „George” Călinescu. Aceasta este adevărata greșeală! Strigătul d-lui Vârgolici rămâne „în pustiu”, așa cum se va risipi în eter și ecoul acestei note.
Strigăt în pustiu by Ion Bălu () [Corola-journal/Journalistic/5692_a_7017]