1,913 matches
-
Corpul de clădire, unde sunt cazată, se află chiar lângă un canal. La capătul opus este un zid vechi, înalt cam cât două etaje de bloc (ceea ce îmi blochează câmpul vizual), cu cărămida roasă, roșiatică și poalele impregnate cu verdele putred al algelor. Până la jumătatea lui este îmbrăcat și cu o plantă agățătoare, deasă, de culoare verde tomnatic. Un fel de protecție antisolară. Și, desigur, nu poate fi uitat fondul muzical natural. La primele ore ale dimineții, volumul e cam tare
VIA GARIBALDI de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355313_a_356642]
-
trebui să aflăm noi aici, la Congresul Internațional al Femeilor, înainte de a pleca pe planeta Venus, pe Marte sau pe Lună - unde, de altfel, din câte știu eu suntem acolo de vreo 50 de ani. Doamnelor și domnișoarelor, ceva e putred pe planeta Pământ și miroase a crimă și trădare. Și dacă nu ne vom trezi în ultimul ceas din amețeala asta a războiului de epurare genetică, în care am fost aruncate pur și simplu ca niște păpuși de cârpe de
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
mai curând o îndepărtată nostalgie metafizica, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atat de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, paianjeni. / Rază se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe."(Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
ce să-i fi răspuns eu?! Am zîmbit stingherit și l-am rugat pe Cezar Dunăreanu să-și expună părerea, pentru că era interesantă. Prietenii, hă! a pufnit el. Vă spun eu cum stă treaba ... Trăiește în pădure, pe trunchiurile buștenilor putrezi, o ciupercă numită frumos de tot, auzi nume de zînă sau de prințesă din povești, “Armillaria mellea”, să oftezi ca prostul de atîta imaginație cîtă ți se bulucește în minte, dacă pătrunzi în pădure pe la nouă seara ... și să vezi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
lipsea un nasture de la haină și când studentul a venit - după mult timp - cu nasturele cusut, Kant și-a întrerupt prelegerea; i-a fost teamă că nu se va mai putea concentra asupra expunerii. Schiller credea că fără mirosul merelor putrede nu va putea beneficia de forța creatoare și le căuta cu înfrigurare. Doamna de Sta� l ținea în mână un obiect în timp ce vorbea, pe care-l învârtea continuu, de teamă să nu piardă șirul ideilor. Într-o zi, cineva luându
TEAMĂ SAU CURAJ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356901_a_358230]
-
doar pretextul pentru a completa ceea ce lipsește din poveste dar și pentru a sublinia măiestria narativa a autoarei. În rest, pe tot parcursul scrierii, întâmplările au iz de magie. Melania Cuc reînvie în pagini o lume în ruină, o lume putreda, mucegăita, cu sentimente de fațadă, o lume a conveniențelor, a falsului și a reclamelor țipătoare și agresive. O lume în care omul, nemaigăsindu-și locul și rostul, se alienează. O figură cât se poate de pitoreasca este bătrână Olga Sâmbure
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
și explicau lucrurile cu totul pe dos, în interesul ocupanților. Târziu mi-am dat seama că nici ei nu credeau prea mult în ce ne-nvățau, ca dovadă că unii chiar dintre aceia plecau în occidentul pe care îl numiseră „putred” și, după ce ajungeau acolo, spuneau că „au ales libertatea”. Dar eu, care naveam rude sau sprijin acolo, nu mi-o puteam alege; iar sufletul meu rămânea torturat în acel pat procustian în care propagandiștii marxisti ne împingeau îndesând tinerețea celor
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
samavolnic *Dragonii din cer se răzbuna pe arborii nesinchisiți *O casă stinghera ia-n piept vitejește toate stihiile *Ceață pe lac flăcări lichide în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în limba de lac *Cețuri sinilii. în urmă - lacul strălimpezit în azur *Smocuri-smocuri de copaci scânteind - pictură naivă *Orizont vălurit soare nehotărât privind spre munte *Taie lacul în V o gașcă pestrița cu
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
Autor: Ciprian Antoche Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-
ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356101_a_357430]
-
MOMULOAIA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 554 din 07 iulie 2012 Toate Articolele Autorului CARAGIALE Și MOȘTENIREA MOMULOAIEI Capitolul cel mai fabulos din viața lui Caragiale este celebra moștenire de la Momuloaia, care l-a lăsat pe dramaturg putred de bogat. Cine a fost Momuloaia? Numele ei se leagă de trecutul teatrului românesc și de italianul Momulo. Acest Momulo( Girolamo Cardini) un italian, supus austriac, s-a stabilit la București și, norocos în speculațiuni, stăpânea la 1830 terenul cuprins
CARAGIALE ŞI MOŞTENIREA DE LA MOMULOAIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356210_a_357539]
-
G. Călinescu-Istoria...) Deși în conflict cu Tudor Arghezi, merge pe linia „Fătălăului”, continuând tradiția lui Anton Pann, a poeziei muntenești balcanice și bufone, înrudită cu Mateiu Caragiale. Imaginea lui Nastratin Hogea, văzut ca un argonaut murdar pe un biet caiac putred, în mijlocul unui Orient mirific, ne pare o poveste ruptă din „O mie și una de nopți”. Cetatea turcească e văzută în partitură dublă: „Dată-n alb, ca o raia, Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
ori se inundă de vis și poezie, au și un bun folos caritabil, deoarece o parte din câștigurile obținute prin vânzare se distribuie la FundațiaPrincipesaMargareta a României. Vinurile „Principesa Margareta”sunt unice, cu personalitate, vinuri cu aromă discretă de cireașă putredă, corpolente și armonice, catifelate la învechire. Sunt vinuri nobile cu originea sevei la sânii pământului Domeniului Coroanei Segarcea, unul dintre cele douăsprezece centre de excelență în agricultură, înființate de Regele Carol I, în anul 1884, pe o suprafață de 132
VINURILE „PRINCIPESA MARGARETA”, VINURILE POEZIEI. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371002_a_372331]
-
mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus. Doar licăr de siliciu mai dormita pe mal, Pierdut printre ruina luminii ce-nsera, Veghind ca urnă rece, sub spuma unui val, Cât timp o adiere, un bocet murmura. *** Referință Bibliografică: Pe plaja fără nume ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe
PE PLAJA FĂRĂ NUME … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369818_a_371147]
-
și unde poliția franceză intervine doar sprijinită de armată. Cartiere similare există și în Anglia, Belgia, Suedia, etc. În Franța, toleranța etnică și religioasă este cea mai extinsă. Dar tot în Franța, deși există și în alte țări occidentale, arabii putrezi de bogați din Emirate, cumpăra (nu conteaza prețul) bunuri imobiliare și teren pentru construcții. Astfel, numai Emirul din Dubai a cumpărat 10 hoteluri mari din Paris, mari magazine și aproximativ altele pe Coasta de Azur, dar și 34.000 m.p.
FRANTA ...INCOTRO ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369903_a_371232]
-
în care s-a născut deși a trăit ani buni în splendorile reclamei comerciale din orașe în care și fetele sunt o marfă. Sta acum goală în fața lui și nu vedea nici o reacție că ar dori-o. Era totuși ceva putred prin Danemarca cum a constatat și Hamlet. Dar ce? - În păduricea de nuci m-ai vrut cu adevărat sau te jucai doar cu sentimentele mele? - Te-am vrut dintotdeauna, Dar dacă acceptai aș fi lut-o în glumă. Fără binecuvântarea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
rușine. Nu îți este. Așa că nu te întreb. Știu că e inutil să te întreb și dacă nu ți-e silă când rămâi de unul singur, tu cu tine, și te vezi cât de mic, cât de gol, cât de putred și de slab ești pe interior [...] Ți-ar trebui puțin bun-simț, puțină conștiință. Și nu le ai... Mai știu și că ar fi degeaba să te întreb dacă nu ți-e milă de poporul acesta pe care l-ai mințit
DESPRE LUCRUL DREPT ȘI NERUȘINAREA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370602_a_371931]
-
închinat. Se uită scurt către mogâldeața de om care respira liniștit la căldura celor trei și zâmbi. - Amore, a supraviețuit. Îl vom numi Josémaria. De jos se auzi scârțâitul porții grele din fier. Cineva intrase și scările vechi din lemn putred începură să geamă sub greutatea celui care le călca. Pașii se opriră în dreptul ușii și un ciocănit ușor se auzi în toată încăperea. Dolores dădu pătura la o parte cu grijă, se ridică și apăsă clanța. - La ce oră a
JOSÉMARIA ŞI ÎNCEPUTUL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368110_a_369439]
-
lumii, prin rânduieli nescrise, Se-ascut cuțite dure pe umeri de copii Și în sentințe strâmbe sunt multe vieți proscrise Iar morți de suflet umblă prin lumea celor vii. Se poartă aroganța, această vechitură Ce lasă-n urmă aburi de putred și otravă, În inimi mult prea pline de patimă și ură Dă-n clocot răutatea și se revarsă-n lavă. E-atâta tulburare între pereți de ceară Că geamandura vieții stă-n umbre ancorată, Amestecate-s toate și dau pe
PĂPUŞARII LUMII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368256_a_369585]
-
ani este o consecință a faptului că și-au dat seama cu mult timp înainte de putreziciunea sistemului și s-au hotărât să ia în mâinile lor soarta planetei, privatizând-o și încercând în acest fel să pună altceva în locul sistemului putred, să schimbe în această manieră sistemul ! Ei, o mână de oameni „deștepți” au vrut ca în acest fel să preia responsabilitatea administrării, a managementului planetei, pentru a instaura o nouă ordine mondială. Poate că nu sunt rău intenționați ... Greu de
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
pare nedrept, Să îl car și eu, în spate. Nu sunt Dumnezeu să-ți dau, Șansă după șansă, iară, Zilnic, din pahar să beau, Aceiași lacrimă-amară. Nu sunt Dumnezeu să-ți cred, Nici regretul, nici căința, Habar n-ai, suflet putred, Câte ploi mi-au secat ființa. Nu sunt Dumnezeu, sunt om, Nu mai căuta...iertare. Da! Iubesc nebun, lacom, Dar lăcomia asta doare... Citește mai mult Nu sunt Dumnezeu să-ți iert,"Geamantanul" de păcate,Și mi se pare nedrept
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
pare nedrept,Să îl car și eu, în spate.Nu sunt Dumnezeu să-ți dau,Șansă după șansă, iară,Zilnic, din pahar să beau,Aceiași lacrimă-amară.Nu sunt Dumnezeu să-ți cred,Nici regretul, nici căința,Habar n-ai, suflet putred,Câte ploi mi-au secat ființa.Nu sunt Dumnezeu, sunt om,Nu mai căuta...iertare.Da! Iubesc nebun, lacom,Dar lăcomia asta doare...... V. VIAȚĂ, NU PLECA!, de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2346 din 03 iunie 2017. Viață
ANDREEA VĂDUVA [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
să vină Ca să ne dea un coif la fiecare. Isus a rebegit în piețe Uitat, lovit, cu față mută. Între borfași, naivi și precupețe Nimeni durerea nu-i sărută. Vrednic în sparta lui ogivă Ca să primească trei sodoame, Burgul e putred deopotrivă De bogăție și de foame. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 17, din 25 aprilie 1942 ROȘIORII DE VEDE E-o viață, mai vânătă, mai stinsă În burgul vechi de care îmi legai Adolescența mea trudită și învinsă
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
CÎNTECUL DIN URMĂ Am obosit umblînd alandala Prin hîrburi, dudaie și gloate. Demult mi-e tocită sandala Și moarte iubirile toate. Acuma, la actul final, Numai strigoii-amintirii Dănțuie crud, rătăcind, infernal În jur, în meandrele firii. Cerul e și el putred, lălîu, Nicio salvare nu-i țipă în creștet. Nicio minune în ciute, în grîu Și Domnul e veșted. Meschin se dărîmă, rece coboară Visul în cripta bolnavă. Rîme băloase, neguri omoară Fruntea suavă. O! naiv jucător în azur, Flamura, slava
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
loc la prima porțiune de șosea mai lungă. Când a trecut ca un fulger în noapte prin dreptul ferestrei sale, a observat ca pe o nălucă, o tânără îmbrăcată în alb ce conducea un Maserati Gran Coupe de culoarea vișinei putrede. - “Oare la ce-i trebuia unei fete o mașină așa de nervoasă și de puternică?” se întrebă el, conducându-și atent Jeep-ul mai departe. Era nedumerit de ce alerga nebunește cu o asemenea viteză în condiții de trafic neprielnice, o
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
semnătura lui Sterian Vicol amintim: Harfele grâului, apărută în 1976, Corabia seminței, 1978, Edena, 1981, Vânătoare nocturnă, 1981, Sigiliul grădinii, 1983, Lacrima învingătorului, 1984, Repausul focului, 1985, Vindecare în păcat, 1991, Daimonia, 1995, Corabia - labirintul celălalt, ediție bilingvă, 1996, Sunt putred de tine, 1998, Domnișoara Cucută, 2001, Clipa tăind subțire hohotul zăpezii, 2003. A debutat și în proză cu microromanul autobiografic Memoria lui Femios, apărut la Editura Timpul, Iași, 2011, pe care l-a semnat: Sterian Dumitru Vicol. - Mi-am propus
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]