1,121 matches
-
Nimic din ce a însemnat cîndva intimitatea unui asemenea lăcaș al lascivităților orientale n-a mai rămas. Ba nu, în incinta de la intrare, cassa încă fanat colorată, ca o sudică moschee. În cîteva locuri, inscripțiile vechi, într-o limbă cu puzderie de semiluni dănțuind cînd deasupra, cînd dedesubtul cuvintelor. Ziduri și iar ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe. Un trup de femeie, prins în lene de serai, dar, dar aici... aici... alături, era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecinginea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog emerit care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și educației socialiste, vulgarele mozaicuri, mastodonții supraponderali, decurgînd din Vera Muhina and Jdanov, și plantați adînc în pămîntul patriei, ne taie și acum calea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ruptă bucățică cu veteranii cozilor din epoca de aur (de n-or fi chiar aceiași). Pe ușa cu pricina stă scris: pîine la vatră. Aha, deci împătimiților cozii nu le place pîinea care, slavă domnului, se găsește sortiment impresionant în puzderia de centre de pîine de peste tot, ei vor neapărat pîine de aici, din locul ăsta, care mană cerească! le dă iar posibilitatea să stea la coadă. Și nu oricum. Să pună țara la cale, să facă politică, să facă (de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dictaturii, începe să se cuibărească în noi un soi de amnezie periculoasă. Amețiți de "hărmălaia publică" vorba lui Pavese uităm rădăcina răului. Uităm că dacă România se află acum în situația în care se află, asta se datorește nu puzderiei de "soluții" decorative propuse de administrația criptocomunistă, ci înseși existenței în vîrful acesteia a personajului care poartă în cîrca-i întreaga povară totalitară. Fie și una ambalată în staniol social-democrat. Fără ea/ fără anturajul aferent, forțele autentic democrate atît de explicabil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altfel, de neevitat într-o lume ieșită bine din normele tradiționale dar chiar expresiile ei pictura, grafica, sculptura își consumă experiențele, multe din ele excepționale, într-o devălmășie stupefiantă, suficientă parcă sieși tocmai prin asta. Bombardamentul informațional de toate felurile puzderia de expoziții, proiecte, tabere, simpozioane nu face decît să neantizeze energiile, în ultimă instanță, să le anonimizeze fără scăpare. Numiți-mi doar un singur personaj care, pe plan mondial, să singularizeze exemplar un anume demers! Acum cîțiva ani, mai exista
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am rămas cantonat în preconceputa idee. Pînă în seara vernisajului. Ce frumos arăta expoziția noastră în fasta seară! Cele două mari holuri, permițînd o adevărată promenadă pe șerpuitoarele lor extinderi, se bucurau de spoturile calde ale plafoanelor, relevînd spectaculos lucrările. Puzderia de lucrări, prezentate juriului, și de data aceasta exigent (cu măsură), tolerant (cu aceeași măsură). Prefer să mă mențin doar în ambianța absolut încîntătoare a vernisajului și să-i argumentez puterea de seducție. Asupra unui public de o ținută eclatantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tîrziu, la primarul din Tours, aflăm că există în Touraine cîteva mii (!) de asociații cu pictori și scriitori (suportînd, obligatoriu, ghilimelele de rigoare), foind continuu și solicitînd permanent fonduri. Dacă scriitori n-am întîlnit în serele de la Savonnière (poate erau), puzderia de pictori de-aici îi recomandă, implicit, și pe primii. Personal, îi prefer pe cei ce expun, la fel de neinhibat (și permanent), pe esplanada ieșeană dintre Teatru și Mitropolie. La tot cîteva minute, cerul e sfîșiat de supersonice negre, în tandem
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Beaux Arts. Local generos-modern. Sîntem conduși în cîteva... clase, iar nerăbdarea-mi, tot amînată în a descoperi măcar un... studiu de atelier, rămîne doar nerăbdare, pentru că așa ceva nu există, cei cîțiva studenți întîlniți ocupîndu-se de cu totul altceva, de nimic. Puzderia de desene agățate pe pereți are ceva de grădiniță, grupa mică. Singura reacție: stupefacția. Pandant (congener), în notă macabră însă: expoziție semnată Orlan, la promiscuul Centru de Creație Contemporană: autoarea se supune, clinic, unor intervenții chirurgicale, doar părînd plastice, pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
absolut întîmplătoare), în care mama, încercînd să înțeleagă de ce-i plînge copilul plimbat totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să-i lege șiretul desfăcut și, astfel, să vadă de la înălțimea copilului: puzderia de picioare și de funduri. Îl ia în brațe. Mă urc pe cataligele iluziei și nu mă mai plîng. O singură (și neperimată) revelație: Parisul, de-aici, de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îndemîna oricărui condeier să spună: "tu te întinzi pe jos și noi călcăm pe tine pînă cînd, orbi, îți învățăm trupul pe de rost, să îl dansăm mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau: "aș vrea un năvod să-i prind pe toți și să-i cioplesc cu răsăritul soarelui", sau: "am trecut pe aici întîmplător, n-aveți niște cai?", sau: "cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
subțire al... profesionistului față cu amatorul îngăduit politicos la aceeași masă. Aceeași masă... Aceeași lume... Una total diferită, dacă refacem numai și în fugă istoria românească modernă. Cea care a consemnat închegarea incredibilă a unui întins stat național dintr-o puzderie de forțe atît de centrifuge. Diferită, așadar, de acea lume românească de bună calitate, din mediul căreia s-au ridicat marii diplomați de carieră, numai și prin ținuta lor rasat elegantă impunînd înaltelor cancelarii. Cu care alții ar fi putut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de firea omenească, monstruos, Bărbat fără pereche femeiasca, vrăjmaș urlînd Căzut din Rai și-ostil chipurilor vieții, Si totusi tăinuind femeia-ntunecată, Vala, ca într-un chivot și între Perdele, Urît și blestemat, pururi murind o moarte Veșnică, 255 Fiind puzderii de Tirani uniți în blasfemie În contra chipului Divin, cîrduri de ticăloși ce laolaltă se-Adunară. Los zise către Enitharmon, "Fiindu-mi Milă am văzut." Fiindu-i milă, Mielul Domnului prin porțile Ierusalimului se pogori Că Taină să o lepede vreme
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în nemărginire. Apoi sămînță începu s-o semene; pîntecele își încinse Cu-o luminoasă cingătoare, și-a să pulpana se umplu de suflete nemuritoare. Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna, Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele 325 În locurile hotărîte, minate înapoi de vînturi. Războinicii cei goi buiesc spre malurile mării jos, laolaltă: Făcutu-s-au ca niște turme-n timp de iarnă, ca niște codri desfrunziți; Regii și Principii Pămîntului strigă cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Nord: "Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte/ Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire./ Apoi sămînță începu s-o semene; [...]/ Urlînd și Văitîndu-se zboară sufletele din a lui Urizen zdravăna mîna,/ Fiindcă din mină lui Urizen puzderiile cad că stele/ În locurile hotărîte [...]." În acest sens, este semnificativ că alchimia este cunoscută și ca o "agricultură celesta", de aceea cei patru Zoa au rolul unor astfel de alchimiști ai simțurilor fizice și psihice. Scopul acestei agriculturi celeste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se chivernisesc pe rupte, se încotroțopenesc, își fac mendrele fără să le pese. Nu rareori, cu binecuvîntarea onctuoasă a unor clerici care nu și-au mărturisit toate păcatele. Demagogie, corupție, nevoi. În
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
dincolo de ei, îl așteaptă cultura..., spiritul... filosofia... Nu-i așa, Groparule? Groparul: Păi...! Octav: De fapt, domnu' gropar este partenerul meu... El vinde vorbe... Groparul: Da nonprofit... Octav: Adevărat... El a scăpat de teroarea eficienței... Și vine lumea la el puzderie... tineri, bătrîni, săraci, bogați... Încep prin a vrea să cumpere o Coca sau o lumînare, și după ce le livrează o groază de cuvinte, toți se întreabă dacă n-ar fi bine să se sinucidă... Înțelegi? Mona: Da, sigur... înțeleg. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
copilăria - culbec”, pe care A. o invocă mereu cu nostalgia unui tărâm pierdut. Spațiul și timpul ocrotitor de odinioară, din care nu lipsesc prezențe și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru lăptos și galben ca paiul” -, toate cufundate în abur, ceață, colb, rotocoale de fum, căci nu sunt altceva decât tablouri evanescente ale aducerii-aminte: „tot mai stins opal e
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
Acest proteism derutează deoarece el se joacă nu doar pe scena reală, ci și pe cea imaginară, mai exact pe scena literaturii. Ca și cum nu ar fi fost suficientă oscilația dandylogilor Între realitate și mit, deruta e sporită de apariția unei puzderii de personaje dandy, ba chiar a unei scriituri dandy În romanele, povestirile, memoriile, jurnalele a numeroși autori, din primele decenii ale secolului al XIX-lea până În zilele noastre. În consecință, alte nuanțări ale tipului și stilului dandy, alte aproximări (prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
parcurile și bulevardele șic, Împânzind cafenele și cluburi, indiferent de numele pe care Îl poartă, dandy-i gustă toate deliciile a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mijloc de veac. Așa cum o vor face și după 1900, până să izbucnească primul război mondial. Studii impresionante prin anvergură și documentare Îi consacră măcar câteva pagini dandysmului vienez sau celui din Imperiul Austro-Ungar1. Sunt puse astfel În circulație o puzderie de nume, parte foarte cunoscute, altele familiare doar specialiștilor. Hugo von Hofmannsthal, Arthur Schnitzler, Leopold von Andrian sau Hermann Bahr au o mare notorietate și pentru că se propulsează pe scena publică printr-o solidaritate de grup - „Jung-Wien” („Tânăra Vienă”) care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Dandysmul, care În secolul al XIX-lea este un fel de stare durabilă sau provizorie, În secolul XX explodează; el reapare transferat unor comportamente, trăsături de caracter, fără a mai defini În totalitate un personaj.”3 Să Încercăm ca, din puzderia fragmentelor „explodate”, să recompunem un tablou cât de cât sistematic al dandysmului european de până la primul război mondial. O facem Împotriva naturii Înseși a dandysmului. Și, mai ales, Împotriva felului de a se constitui al modernității, care se sustrage cu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
inconfundabil, de o eleganță fără seamăn a veșmintelor și gesturilor, dar și arogant, Încărcat de sarcasm, ba chiar de brutalitate când trebuie să Își apere cariera, Îi atrage nu atât prieteni (Swinburne, Dante Gabriel Rossetti, Oscar Wilde), cât dușmani. O puzderie de episoade picante (polemici, scandaluri, procese) Îl trec În prim-planul atenției ca persoană, În timp ce opera sa de pictor și gravor se retrage În fundal, taxată drept minoră, din cauza originalității ei sfidătoare. Rămâne ca un moment antologic În istoria proceselor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există nimeni care să ghideze pașii viitorului bărbat, nimeni care să-i dea răspuns pentru puzderia de dorințe, neliniști sau chiar spaime. Decât oglinda. Dar aceasta, crede Françoise Dolto, Îi returnează un chip străin, pe care, de cele mai multe ori, Îl detestă. Narcisul modern e Abel și, exact În aceeași clipă, Cain. Cu el Însuși are de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen Nikita, care oferă spre consum marelui public cohorte de războinice adevărate. Rareori Însă acestea din urmă stau față În față cu dandy-i modernismului târziu. Are loc, În schimb, o altă Întâlnire, la fel de ciudată
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]