30,140 matches
-
s-au destins într-un zâmbet larg, dar scurt. - Ce faci, omule? Ce bine-mi pare că te văd!! L-am invitat entuziast la „una mică” cu gândul că aveam să mă relaxez depănând împreună amintiri din perioada studenției, să râdem împreună de perioada de glorie a vieților noastre. Și când colo, el era atât de trist de-mi era și teamă să-l întreb ce are. E o zi nelucrătoare. E sâmbătă. Nu-mi dau seama ce vrea să spună
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Comemorarea_nebuna_a_lui_ceau_cristea_aurora_1360779174.html [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
de ce vreți să slăbiți, dar eu așa cred că trebuie să arate o doamnă de vârsta dumneavoastră. O să vreți să fiți ca bunicuțele alea din față, cu chipuri de păpuși și rochii de adolescente? Nu vi se pare ... nepotrivit?” Am râs amandoi, în hohote ... Chiar așa. De ce suntem mereu nemulțumiți? Frumusețea are diverse coordonate...uneori, fără o logică anume. Îți place cineva sau ceva...pur și simplu. Ți se pare frumos...ce altuia nu-i place. Și? Care-i problema? Noroc
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_frumusete_corina_lucia_costea_1326646855.html [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reintrupate in cuvinte Graiul ... Cu dansul acesta unic, bărbătesc In care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esența n-a pierit, ea se păstrează sub jurământ, în ritmul triumfal sărbătoresc! Referință Bibliografică: Călușul, dans terapeutic stravechi / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 906
CĂLUŞUL, DANS TERAPEUTIC STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 by http://confluente.ro/Calusul_dans_terapeutic_str_elena_armenescu_1372067233.html [Corola-blog/BlogPost/364021_a_365350]
-
drag am venit aici,în Spania. Dar, pe măsură ce vremea trecea, fratele din România intuia că dorul de țară va fi aliatul său și că Profesorul se va întoarce și, nu în București, ci, chiar la Buzău. De multe ori Profesorul râdea, nu că nu i-ar fi convenit ci, pentru că: - Ce localuri, mai ales din Buzău, ar dori un bucătar, la pregătirea sa, să facă artă din această meserie. Aici, la noi, umple omul burta de mici, friptură, sarmale, ciorbă de
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/dumitru_k_negoita_1459929720.html [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
pe sub unghiile nelăcuite, se prelinge în fibră și urcă în creier ca alcoolul cel bun. O piele nouă-mi crește peste epiderma cea veche, e ca o gutapercă fleșcăită și foarte transparentă. Tremur ilizibil. Am mâini ca de mort... Eu râd, mă amuz de oricine-i prost și suspină, eu sunt puternică, bărbată și sofisticată, am învățat cum să-i facă față situației limită la ședințe yoga, la cursuri de supraviețuire între fiare și colegii de generație.” Ne aflăm pe tărâmul
DANTELA DE BABILON , O POVESTE DESPRE SOLIDARITATE UMANA SI SCHIMBAREA MENTALITATILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 by http://confluente.ro/_dantela_de_babilon_o_poveste_despre_solidaritate_umana_si_schimbarea_mentalitatilor.html [Corola-blog/BlogPost/358471_a_359800]
-
prea normal. Intrară obosiți, amândoi, tată și fiu. - Zi, vorbește odată! spuse Elvira. - Am câștigat de adevăratelea! țipă Mihai. O luă în brațe și o învârti cu toată forța lui de bărbat. Apoi, o așeză pe scaun. Adrian începu să râdă de cei doi, dar participa și el la marea bucurie. N-au adormit decât într-un târziu. Au facut planuri, ce și cum se vor descurca cu mulțimea de bănet. - Hai, să ne culcăm! zise Mihai. Nu trebuie să știe
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1483805001.html [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
și în alte cicluri de viață ale pământului. - Al câtelea este cel de acum ? - Nu știu. Pot spune că e o onoare să vezi trecerea de la o etapă la alta dar și un sacrificiu. - Ce înseamnă defapt acest palat ? - Hah...râse înțeleptul. Palatul de clestari, continuă el, e doar un simbol, la fel ca multe alte referințe din lumea asta. În palatul de cleștari sunt adunate toate mizeriile lumii. Bârfe, invidii, certuri, dorințe, vise deșarte, bătăi, dezamăgiri și alte răutăți.Toate
FĂRÂME DIN PALATUL DE CLEŞTARI de RALUCA SANDU în ediţia nr. 624 din 15 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Farame_din_palatul_de_clestari_raluca_sandu_1347705847.html [Corola-blog/BlogPost/343906_a_345235]
-
dispărea, altele! Atât de la cele dintâi, cât și de la cele din urmă popoare, românii au de preluat exemple, dar nu o vor face, câtă vreme nici propriile exemple nu sunt relevate și fructificate de către ei. Românii, plângând în clocote, ori râzând în hăhieli, trăiesc azi experimentându-și propria disoluție, ca neam. Dacă surâsurile și suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
râzând în hăhieli, trăiesc azi experimentându-și propria disoluție, ca neam. Dacă surâsurile și suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
trăiesc azi experimentându-și propria disoluție, ca neam. Dacă surâsurile și suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
doi îndrăgostiți ce ea credea că erau și el încerca să dea această impresie. Dar el nu o iubea pe ea, Andreea Neagu ci pe Angelica. La vremea aceia, ea nu avea de unde să știe și acest lucru o costă. Râdeau fericiți așa cum puteau fi doi îndrăgostiți când nu le pasă de nimic și nu văd altceva decât unul pe celălalt. Când intrară înăuntru, erau înghețați și plini de zăpadă. Mihai aduse lemne și aprinse focul în șemineul grandios din salon
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
trup și suflet lui Mihai. Când se trezi a doua zi, după o noapte istovitoare plină de plăceri noi, necunoscute până atunci de proaspăta femeie, se simțea fericită, împlinită. O fericire ce o simțea până în străfundul inimii. Îi venea să râdă, să țipe, chiar să plângă de atâta fericire ce i se părea prea mare pentru ea, atât de mare că avea impresia că nu-i încape în corpul ei micuț și firav. Îl privi pe Mihai ce dormea liniștit lîngă
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
în poziția mamei iedului, o penetră. Ea gemu. Un geamăt ce-l scoase și acum din gât, numai gândindu-se cât de învolburată fusese atunci, precum marea acum în zi de martie. 4 „0, râsul! Râsul voluptății, voluptatea râsului: să râzi înseamnă să trăiești atât de profund.” Și întradevăr, toată fericirea, toată trăirea noastră o exprimăm prin râs. Acel rîs ce n-are nimic a face cu gluma. Acel râs ce pornește din însăși ființa noastră. Andreea a experimentat acest fel
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
acest fel de râs în trăirea sa, prin iubirea ei. Își amintea câtă fericire o cuprinse în ziua în care Mihai îi declarase dragoste. Cum tot drumul din parcul acela micuț din vecinătatea școlii și până acasă îi venea să râdă, să danseze să sară într-un picior ca atunci când era doar o fetiță și se bucura când i se întâmpla ceva frumos. Total se întâmplase, sau mai bine spus, începuse într-o după-amiază, pe când Andreea se îndrepta spre poarta liceului
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
O fericire ce un numai că o trăiești fizic și o simți în toți poriii corpului, ci o trăiești ca un adevărat sentiment sufletesc. Un sentiment ce aproape că este dureros și face ca ochiii să verse lacrimi în timp ce tu râzi, inima ta râde. Acea fericire ce parcă te face să cazi într-o transă delicioasă a râsului, culme supremă a desfătării. Într-o astfel de fericire a valsat tânăra până a pășit pragul casei. O casă ce demult ar fi
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
un numai că o trăiești fizic și o simți în toți poriii corpului, ci o trăiești ca un adevărat sentiment sufletesc. Un sentiment ce aproape că este dureros și face ca ochiii să verse lacrimi în timp ce tu râzi, inima ta râde. Acea fericire ce parcă te face să cazi într-o transă delicioasă a râsului, culme supremă a desfătării. Într-o astfel de fericire a valsat tânăra până a pășit pragul casei. O casă ce demult ar fi trebuit să fie
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
neplăcute. Inima îmi bate grozav. Parcă săvârșesc o infracțiune. Tac. Îmi simt gura pecetluită. Nu realizez ce-aș vrea mai degrabă: să mă îndepărteze ori să m-accepte?! -Poți să repeți? Fiind puțin hipoacuzică, vorbele tale n-au percutat! Și râse degajată, continuând să-și rotească frumosu-i cap dinspre stânga spre dreapta. -Aș fi vrut să-mi exprim toată admirația pentru cum arăți, pentru... Dar ea, mai nerăbdătoare decât mi-aș fi putut imagina, îmi retează fantezista îndrăzneală cu același surâs
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1427615148.html [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
ca pe-o lavă, când tot ce zice vorbe goale par. I-a spus lui Agamemnon ca în Micena sa să nu se ducă orice-ar fi să fie, că-l va ucide-acolo chiar propria soție, dar el a râs și-a luat-o și pe ea. Degeaba Clitemnestrei îi zise mai târziu că va-nfrunta mânia lui Oreste. Ea i-a înfipt pumnalul în piept, fără de veste, fiind ucisă-apoi de propriu-i fiu. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427481758.html [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
lasă deoparte, o-ngroapă în uitare... „Ridică-te și mergi!” Și darul mângâierii Să-ți fie-ntreaga Viață, Eterna alinare! „Ridică-te și mergi!” Iubește ca și mine Și Viața ta în Pace Divină, o redă! „Ridică-te și mergi!” râzând printre suspine Dar armele Dreptății, nicicând nu le predă! 10.08.2009 ........................................... ȘI MI-AȘ DORI... Nu mi-aș dori să știu de m-ați trădat Ci cât de liniștită este marea, Să stau pe țărm privind ceru-nstelat Și
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Inger_si_suflet_versuri_maria_ciumberica_1327663500.html [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
2014 Toate Articolele Autorului Neșterse așchii de speranță apoi un rând fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1412933497.html [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1379, Anul IV
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1412933497.html [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
face niciodată primul pas dacă nu e sigură de atracția celuilalt. Este ca o sirenă care se pierde în spuma albă a mării ce îți surâde periculos și astfel ajungi să te temi de chemarea ei uneori difuză, alteori limpede. Râde cu dinții ei mici și zâmbește cu inima, ochii îi strălucesc precum o licoare fermecată pe care ești gata să o guști pentru a ajunge pe un tărâm magic alături de ea, chiar și dincolo de nemurire. Îi plac cocorii și trandafirii
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Alma_roman.html [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
țară, ca să fim printre străini. Și pe urmă, măi tataie, tu vorbești cu mine ca la țară. Tataie a închis un ochi mai mult ca de obicei, și-a împins pălăria arsă de soare spre ceafă și a început să râdă. Râdea și își ștergea lacrimile. Nu știu dacă râsul nu era un pretext să-și poată da drumul lacrimilor sau într-adevăr era emoționat ca de fiecare dată în fața năzdrăvăniilor mele, considerându-le cele mai inteligente răspunsuri pe care le
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ca să fim printre străini. Și pe urmă, măi tataie, tu vorbești cu mine ca la țară. Tataie a închis un ochi mai mult ca de obicei, și-a împins pălăria arsă de soare spre ceafă și a început să râdă. Râdea și își ștergea lacrimile. Nu știu dacă râsul nu era un pretext să-și poată da drumul lacrimilor sau într-adevăr era emoționat ca de fiecare dată în fața năzdrăvăniilor mele, considerându-le cele mai inteligente răspunsuri pe care le auzise
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
fac și tot el era acela care mă tachina, așa cum făceam eu cu tataie Gogu. Erau aproape de aceeași vârstă, numai că tata-mare era scund și drept, nu ca tataie înalt și adus de spate. Tata-mare avea ochii mici și când râdea i se închideau apărând o linie oblică umbrită de sprâncenele stufoase. O claie de păr alb îi cădea pe frunte de sub care îi ieșea nasul turtit de boxer, pe care mă punea să îl mișc, de câte ori vroia să mă impresioneze
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_v_mihaela_arbid_stoica_1335189476.html [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]