1,494 matches
-
în urma lui, tunelul de un alb imaculat șerpuia leneș sub întinderea cu sclipiri de stele. Totul era alb, totul era desprins parcă dintr-un basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim, să mânuim săniile, pregătite și nerăbdătoare ca niște cai sălbatici. Ne rostogoleam pe toboganele albe, pe bucăți de celofan, sau pe câte un lighean vechi de plastic, din
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
greu de dus. Lacrimi, flori și dureri ... Neputincioși și înlăcrimați stăm pierduți în timp, nemișcați! Clipa e fără sfârșit și fără început... Rugăm să apără gând cald de împrumut! El este, îl avem clar, trecutul frumos, VIU și de nezdruncinat! Râset, bucurie, nestăvilite momente trăite în armonie! Comorile acestea încă le avem, ne susțin, întăresc, ocrotesc! Deci, să facem noi, ceea ce și-ar dori omul drag, ... Citește mai mult Se duc,se odihneasc puțin,tineri, frumoșisau înțelepți.Golul neumplutde nimicpare imens
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
Golul neumplutde nimicpare imens,greu de dus.Lacrimi, flori și dureri ...Neputincioși și înlăcrimațistăm pierduți în timp,nemișcați!Clipa e fără sfârșitși fără început...Rugăm să apărăgând cald de împrumut!El este, îl avem clar,trecutul frumos, VIUși de nezdruncinat!Râset, bucurie,nestăvilite momente trăiteîn armonie! Comorile acestea încă le avem,ne susțin, întăresc, ocrotesc! Deci, să facem noi,ceea ce și-ar dori omul drag,... XIV. SCÂNTEI, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017. Se răscolește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
DRAGOBETE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE Soarele și-arată fața, Bolta cerului, senină, Strălucește și se-nclină, Dându-mi: Bună dimineața! Pe drumeaguri spre pădure Râsete se-aud. Copile Fug, sprințare și agile, De băieți ce-ar vrea să fure Un sărut, pe negândite, Chiar în văzul tuturora... Și-uite-așa se-adună hora De mirese logodite. Ghiocei și tămâioasă Și albastre viorele Se adună-n buchețele Și
ÎNTR-O ZI DE DRAGOBETE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381149_a_382478]
-
ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
le au, alții le caută mereu și se-ntreabă... oare cine-s eu și cel de lângă mine? Bătrâni, mai văd, acoperind, cu-a anilor povară, băncuțe din lemn, murdare, făcute parcă de ei, odinioară, birje trase de cai, nechezând, acoperind râset de marinari, plini cu spume de bere, la gurile arse de sete și de soarele mării, găsindu-și fericirea, pe uscat, e alta, în brațe firave, sau țări, de femei iubarețe, purtând pălării de vară, cu boruri, ce se ondulează
ESPLANADA AMINTIRILOR MELE de COSTI POP în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381339_a_382668]
-
Lacrimile ploilor adunate-n noi. Căutăm iarba ce gleznele sărută Atingerea fierbinte a razelor de soare Curcubeul genelor cu lucire mută Căutăm lumea scăldată în visare. Căutăm amintiri, visuri și speranțe Chiar dacă iubirea moare-n deziluzii Căutăm sălbatic printre discrepanțe Râsetul de frunze , norul de iluzii. Căutăm fericirea dragostei sublime Gonind spre soarele incandescent Căutăm avizi un colț de albăstrime Un dans al trupurilor recrudescent. Căutăm, căutăm și iarăși căutăm Teluricul fior pierdut în eternitate Cuibul unor brațe în care ne-
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei. Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
ocazia, se bucura acum de hăinuța nouă de nea, ca de un veșmânt neprețuit. O liniște de piatră plana ca o regină peste întinderea albă și pufoasă, neîntinată de picior omenesc, liniște tulburată, din când în când, de țipete și râsete de copii, care se auzeau din interiorul casei.Deodată, ușa de la intrare se deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
lichidul gălbui. Nu aud poantele colegilor cu care am venit. De fapt mă aduseseră ei. Nu știu ce voi face astăzi. O durere neînțeleasă mă sâcâie și mă împinge să fac lucruri pe care altfel nici nu le-aș gândi. Tresar în fața râsetelor amicilor mei. -Uite mă, nu-ți place tipa? Îmi țipă unul în ureche. Mă obosește răsul lor amestecat cu muzica lălăită ce vine dintr-un colț. Îl privesc pe cel care țipase. Pesemne că supărarea mea îl enervează fiindcă devine
DEPRESIE de MARIA BURCĂ în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381518_a_382847]
-
greu de dus. Lacrimi, flori și dureri ... Neputincioși și înlăcrimați stăm pierduți în timp, nemișcați! Clipa e fără sfârșit și fără început... Rugăm să apără gând cald de împrumut! El este, îl avem clar, trecutul frumos, VIU și de nezdruncinat! Râset, bucurie, nestăvilite momente trăite în armonie! Comorile acestea încă le avem, ne susțin, întăresc, ocrotesc! Deci, să facem noi, ceea ce și-ar dori omul drag, S A T R A I M ! Cu sete, cu patimă, cu disperare, într o
MAI DEPARTE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380968_a_382297]
-
o vorbă de laudă ceva, dar mama era prea ocupată, așa că ieși din nou în zăpada ispititoare și își stăpâni cu greu impulsul de a răspunde chemării săniuței ce zăcea dezolată pe pârtia dinspre drum, de unde se auzeau chiote și râsete voioase. Lasă că văd ei când Moșul le va umple ghetuțele cu cenușă și cărbuni! Atunci să vedem cine va râde mai bine!" Răsplata fu pe măsura așteptărilor în dimineața de Sf. Nicolae când, cu inima bătând să-i sară
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
mai tulburătoare dragoste a lumii, dragostea de fii. În această dragoste se sting oricare dintre griji și oricare necaz. Nimic nu e mai dulce-nfiorător ca primul sărut pe inelul unei mirese și pe mânuța unui copil! O simfonie de râsete, spirite, gingășie și superbitate luăm din inima copiilor dacă le dăruim dragoste, iar dragostea o reprim cu îngeri în ea! Cei mai mulți artiști au izbucnit incendii de spectacole cu fiii mirării și voioșiei, copiii talentați ce n-au nevoie decât de
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră șerpuită în urmă. Își află salvarea în Lina, care-l ogoi în ograda ei săracă, omenindu-l cu o strachină de lapte și-
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie, ninsori de-odinioară. Eram senini, doar zâmbet, fără nicio povară. Purtam pe umeri jocuri, mirare și-ncântare, Și râsetele noastre se conturau în zare.. Și nu știam ce-i dorul, de-oftat eram străini, Credeam că totu-i floare, că nu există spini. Că viață-i numai cântec, că ceru-i doar senin, Și dacă ai nectarul, de ce să
ADUCERI AMINTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371642_a_372971]
-
sense, I must confess, But life is too intense To press The infinite Into a tidy mess. Open the universe, Let loose the quest! ÎN TIMPUL NOPȚII Rătăcesc pentru totdeauna în blestemul meu nefericit, Adeseori șovăind Adeseori clătinăndu-mă Dar auzind veșnic râsetul cobei. Merg înainte alături de luna rec, Adeseori ghidată Adeseori împiedecata Și niciodată că un hoinar fără griji. Dar, voi pleca curând din acest iad dulce. DURING THE NIGHT I am roaming forever în the cold doom Often staggering Often swaying
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
în sus și ‘n jos, Numărăndu-și piesele care mișcă? Judecătorul, sau mai exact judecatul, Preocupat de adevăr în fiecare căutare!? Balanța nu este stricată - ba este! Când viața este grea, trebuie să mă rog. Este câte o zi în care râsetele se opresc, O lacrima apare; iese fără să vreau. Dar cine sunt eu să stau tot îmbufnata? Poate va veni o zi, așa de plină de fericire că am să mă scufund. Cea ce are valoare sunt sunetele de bucurie
VISE NEÎMPLINITE (POEME)2 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375030_a_376359]
-
copacilor încă în floare, cât și prin munții natali ori în murmur de izvoare, în miile de culori ale fluturilor jucăuși dar și-n zborul lin de pescăruși... Mă regăsesc diminețile în trilurile canarilor, când din vis mă trezesc, în râsetele copiilor care pe stradă voioși se zbenguiesc. Mă văd prin valurile Dunării „valsând”, prin salutul trimis spre orașul natal, drum croindu-și printre valurile-nspumate. În nori și-n culorile curcubeului, în noaptea cu lună, contemplând măreția cerulului. Mă regăsesc
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
alt Antonel! Și cum tocmai se turna berea, ridică paharul către cel vizat: -Salut, sărbătoritule! Salutați-l deasemenea și voi! -Putere Unității! i se adresară la unison pe un ton acceptabil de... tare, după care într-o cascadă prelungită de râsete închinară, sorbind nesățioși din berea germană Spaten. -Excelent prilej! Excelentă bere! murmură cineva pe loc ușor aplaudat de restul, după care începură festinul, căci masa le fusese teribil garnisită cu bunătăți. Ca într-o simeză, atrăgeau ochiul tot felul de
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
cred că vorbisem. Dindărătul arbuștilor se auzeau voci. Hai să ne întoarcem! am șoptit. Stai așa! s-a stropșit printre dinți Martin, rămas nemișcat, cu mâna în aer. Cred că sunt de-ai noștri. Se auzeau din ce în ce mai distinct voci și râsete. Hai s-o întindem, am insistat. Dacă se leagă de noi? Chiar de-ai noștri fiind! Schmidt a spus că... Ia mai slăbește-mă cu Schmidt, mi-a tăiat-o Martin. Sunt soldați, n-auzi? Ca mine, ca tine... Poate
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > NECROLOGUL PERSONAL... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ești frumoasă ca un buchet de zâmbete, Grațioasă precum însoritele sâmbete, Cum râsetele ce din inima-ți valsează, Și-n culorile-ți vi chipul îți desenează. Dar zâmbetul tău îmi trezește regretul, Că n-am iubit cu patimă eu marafetul, Că-ntre nimicniciile judecaților strâmbe, Mi-am nimicit între nimicurile cutume, Izvorul vieții
NECROLOGUL PERSONAL... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371989_a_373318]
-
omul tău și mai spune-i să aducă niște vin. Și mai spune-mi ce mai pune la cale Tiberius... magnificul și atotputernicul, să-l ocrotească zeii! spuse Caligula sorbind vinul de pe fundul cupei. -Să-l ocrotească zeii, răspunse Macro printre râsete. Când Macro se mai potoli Caligula chemă cu un fluierat pe stăpânul vilei unde petreceau și mai ceru vin, mâncare și niște muzicanți. Îndată slujitorii veniră cu alte arome pe care aceștia le turnară în mai multe pocalele de argint
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
a întâmplat nimic. Ceasul era cinci după amiază. Toropeală de iunie. Birourile primăriei, goale. Doar din biroul casieriei se auzeau niște chicoteli subțirele. Mărășteanu se enervase tot bătând în ușile încuiate. Își încercă norocul și la casierie, de unde se auzeau râsetele. Ciocăni o dată, de două ori și pentru că hazul nu se întrerupea, deschise ușa: --Ce intri, bă, ca la tine-acasă? îl repezi viceprimarul Mitică Dolofanu, enervat că fusese întrerupt de la siesta cu bancuri porcoase, pe care le degusta cu duduia Anișoara
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
tot acolo unde se ascunde sfârșitul, cosciugul și scheletul). Pe plan sonor, spectacolul e alcătuit din șoapte și tăceri, coruri vorbite, foșnete, scârțâituri și pocnete ca din case bântuite de fantome, tunete și armonii celeste, muzică intensificat răscolitoare (Vasile Șirli), râsete, pași, voci neutre, sau subit nuanțate, uneori amplificate prin difuzoare, cântece de cocoși „cucurigu-gagu” marcând o nouă dimineață și implicit amintind trecerea ireversibilă a timpului. Desfătarea ochiului și urechii e susținută de jocul luminilor și umbrelor, de sublime imagini în
BRAINSTORMING, ÎN REGIA LUI SILVIU PURCĂRETE LA FESTIVALUL SHAKESPEARE DIN TEL AVIV de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372842_a_374171]
-
avut o mare surpriză, am găsit zăpadă. Ceva neobișnuit pentru niște copii din București: zăpadă la jumătatea lui iunie! Ce altceva putea să urmeze, decât o bătaie în toată regula cu bulgări? În liniștea din acele locuri, văzduhul răsuna de râsetele și chiotele noastre. Tocmai când mă pregăteam să arunc cu un bulgăre de zăpadă, am auzit-o pe mama că mă strigă. Nu prea mi-a convenit că îmi întrerupea distracția, dar m-am dus la ea. - Ai observat ce
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]