1,696 matches
-
mai avem un drum greșit... Dar ne-ntoarcem cu ninsoarea, fetele din alte zări, Unde ard atît de triste doar visatele cărări- Floarea dulce mă îmbată, păpădia mea suava, D-aia la apusul zilei sînt femeia cea mai slabă Nu rîvnesc să am imperii de zăpadă grea și rece- Doar în clipele sublime m-aș înscrie si-as petrece Sînt femei ce au în viață doar un ideal morbid: Dar eu cred că doar trufia de a fi le-o fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
cerul minții mai avem un drum greșit...Dar ne-ntoarcem cu ninsoarea, fetele din alte zări,Unde ard atît de triste doar visatele carari-Floarea dulce mă îmbată, păpădia mea suava,D-aia la apusul zilei sînt femeia cea mai slabaNu rîvnesc să am imperii de zăpadă grea și rece-Doar în clipele sublime m-aș înscrie si-as petreceSint femei ce au în viață doar un ideal morbid:Dar eu cred că doar trufia de a fi le-o fi orbit!Ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
ca să facă plajă, să se scalde, să facă foc, să prăjească piept de pui, apoi să mănânce cu poftă, să bea bere, să spună bancuri și să râdă, și pe toate acestea în pielea goală, pipăindu-se între timp sau râvnind la soția altuia. Mă gândeam, îți trebuie o doză de perversiune ca să poți face toate acestea în grup. N-am fost în stare să fac nudism nicăieri, decât odată, m-am furișat și eu la nudiste de la Eforie, la prima
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
am dat Poetului binețe, Cum i se dă unui creștin Și-așa, precum în tinerețe, Am vrut nainte-i să mă-nchin... Venea cu el din depărtare Un cântec trist, cum altul nu-i- „ Țară avem și noi sub soare Și o râvnesc dușmani destui...” Și astăzi tot mai stăm la pândă, Graiul cel vechi să-l apărăm- De grâu e pâinea mai flămândă, Am și uitat să-l măcinăm... Ne plânge Doina în izvoare Și-n clopotele din Râmeți! Eu știu că
PE DRUMUL CE DUCEA LA MOARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357264_a_358593]
-
Cum, unii peste alții, ne cățărăm spre gol, / Și sinelui aducem obol după obol // Sărmană bogație, oricât am aduna / Până în ceasul morții, ne-a mai rămas ceva // De înzestrat copiii, căpătuit nepoții, / De pus în paradisul avutului, cu toții - // Sărmană bogăție, râvnită în ascuns, / Oricât ai fi de mare, nu ești îndeajuns // Aceeași bogație, în imnuri, ne conduce, / În timp ce sărăcia e-a Domnului, pe cruce - 16 iunie 2009“ (Sărmană bogăție). Poezia lui Liviu Jianu are darul de a-ți tăia respirația pentru că
CALIGRAFII PE SUFLETUL INIMII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357403_a_358732]
-
să nu-i obosească gloria celui asemănat cu Tolstoi și cu Gothe, gloria celui despre a cărui opera se spune că "este alcătuită din elemente constitutive care se împletesc într-o orchestră simfonică de anvergură bethoveniană". Desigur, e greu de râvnit la gloria lui Sadoveanu. De aceea, cei care visează la ea fără onestitate, lipsiti de pudoare, i-au dezvelit lui Sadoveanu "călcâiul lui Achile" - poticnirile omului Sadoveanu în fața unor conjucturi ale istoriei -, punând acest loc din biografia omului Sadoveanu, neatins
AZI E 5 NOIEMBRIE. NIMIC DESPRE SADOVEANU? de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357462_a_358791]
-
povesti despre familia sa, dar nu se învoia ; părea o frunză desprinsă din ramura pe care o purtase, de pomul care-o hrănise...” și numai arare dăți : „îmi povestea despre mama sa, de care adesea îi era dor.” Căminarul Eminovici râvnea la ce văzuse la boierii la care slujise și voia ca asemenea condiții să le creeze și băieților și fetelor lui. Om sever, voia ca feciorii lui să iasă oameni adevărați, urmărindu-i și pedepsindu-i necruțător atunci când fugeau de la
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
DE AUR Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 492 din 06 mai 2012 Toate Articolele Autorului LANȚUL DE AUR! Am lanț de aur! La ce-mi folosește? Nu mă mângâie, Nu mă salută Nu mă iubește Doar altcineva Îl râvnește! *** LACRIMI? Lacrimi nu prea sunt de unde, Pentru cel ce nu răspunde. Pentru cel ce te ascultă, Dă-i tu dragoste mai multă! Referință Bibliografică: Lanțul de aur / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06 mai
LANŢUL DE AUR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357906_a_359235]
-
istoriei, pe altă cale. Cum preocupările copilăriei timpurii sunt atăt de diverse, fiul uită cu totul de pretenția sa legată de legenda bourului moldav. Acum, peste ani, și tatăl, și fiul știu bine că legendele arar se dezgroapă. Iar atunci când râvnești la asta, e posibil ca în loc de bour să găsești ... vaca bourului. Referință Bibliografică: VACA BOURULUI ( SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALȚII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENȚINĂ / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 492, Anul II, 06
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
AM CERȘIT VIAȚA ... (POEMEI) Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului N-AM CERȘIT VIAȚA N-am cerșit Viața, ea mi-a fost dată Cu tot adevărul cuvintelor mele, Nu am râvnit nimănuia vreodată Locul acela vremelnic din stele! N-am cerșit Viața, poezia, la fel, Ce mi se spune mă-ncumet și scriu, Știu cât de mult să m-apropiu de el, De Soarele sub care cuget: sunt viu! N-am știut
N-AM CERŞIT VIAŢA ... (POEMEI) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357966_a_359295]
-
LILA POEZIA CRITICII 29 avril 201229 , avril 2012 Am descoperit, dragi cultivatori de poezie și proza pe ogoarele literaturii române, un scriitor disimulat în spatele textelor lui pseudo-critice (vezi Odobescu !), care sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție
NONEPOEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358273_a_359602]
-
să întâlnesc multe conștiințe ale neamului care iau atitudine certă împotriva multor aspecte năruitoare ale acestui popor care lăsând la o parte cele amintite, (de dragul de a le îndrepta!) are realmente multe calități înscrise în codul lui genetic, conștientizate și râvnite de altii care în cunoștință de cauză vin să cumpere ovule și spermatozoizi de la autohtoni (nu vorbesc de copiii cumpărați care se zice că ar putea fi folosiți că “sursă” de organe pentru transplant și nu contează cărei nații aparțin
BLESTEMUL TRACILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 543 din 26 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358355_a_359684]
-
Am descoperit, dragi cultivatori de poezie și proza pe ogoarele literaturii române, un scriitor disimulat în spatele textelor lui pseudo-critice (vezi Odobescu!), care sînt, mai degrabă, poetice. Un text critic este indigest, autorul-critic rîvnind să aibă el ultimul cuvînt și să prindă cu un bold firavul fluture în panoplia cu molii! Dar literatura este viața clocotitoare, nu o pojghița de gheață pe care alunecă balerinele ieșite la pensie! Texte critice sînt greoaie că definiție
POEZIA CRITICII de IOAN LILĂ în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358377_a_359706]
-
se prefăcea că mai are de lucru iar el, garantul liniștii ei salarizate, se întorcea să-și ia ceva de la birou. Lupta era cu atît mai dură cu cît alea tinere, angajate de curînd, aveau și mai mult tupeu și rîvneau la fotoliile călduțe, scaunele erau prea dure pentru dodolețele lor, aveau ifose de mimoze, graseiau cuvintele, se lingeau șmecherește cu limbuțele pe buze, tocurile pantofilor lor parcă le băteau cuie în suflete bărbaților, nu trecea mult și le vedeai șefe
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
de mai Și grâul plesnea în pâinea coaptă în spuză. Aici Dumnezeu a vrut să facă un rai, Dar păgânii călcau hotarul prea des Și vreme puțină era de iubire; Noi n-am călcat în afară hotarul Și n-am râvnit de la alții nimic, Aici ne-am făcut cuibarul, Ne-a fost vara cald și iarna frig, Nu l-am vândut pe Dumnezeu, Nici pe arginți, nici pe dolari, Ne-am dus greul în spinare, Căci crucea nu e de vânzare
LA MULŢI ANI, SĂRMANĂ ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357995_a_359324]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOR DE ROMÂNIA MARE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 542 din 25 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Eu nu mi-am mai văzut pământul Râvnit de lacomii dușmani, Blestem să-i ardă, ardă-i sfântul Cu lacrimi clocotite de țărani! Eu nu mi-am mai cerut pământul Lăsat drept moștenire peste ani De moșii mei cu legământul De-a nu-l înstrăina pe bani... Eu
DOR DE ROMÂNIA MARE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358039_a_359368]
-
Și în această nouă apariție editorială autorul adună fiorul romantic în poeme care încântă prin muzicalitate și cumințenie orânduită în ineditul și spontaneitatea metaforelor, prin esențializare, prin har, rigoare, concentrare, disciplină, simboluri fundamentale ale prozodiei - daruri poetice la care ar râvni orice truditor al cuvântului în care susură versul tăinuit în adâncuri. Sunt poezii scurte, ca niște bijuterii delicate, dar încărcate cu puterea de va crea emoții și trăiri revelatoare. Actul creației nefiind ușor, putem spune că prin efortul său, autorul
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
mea. La sânul lui Zalmoxis, mândrii suntem cu toți. Strămoșilor lui Burebista le suntem nepoți. 18 Vom arăta trufașului imperator Că dacii sunt liberi ca pasărea în zbor. Au mulți zei romanii. Unul au dacii, dar mulți ne sunt dușmanii! Râvnesc la țara noastră iubită Că e bogată și -o vor înrobită. Va urma. Referință Bibliografică: Florile Sarmisegetusei, dramă istorică, în trei acte, tabloul I / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 325, Anul I, 21 noiembrie 2011. Drepturi
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ, ÎN TREI ACTE, TABLOUL I de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358021_a_359350]
-
Țară, românii ți-i strânge Și mână-i în lupta cea sfântă și dreaptă! Trezește-ți eroii cu patria-n sânge, Semnalul din bucium și clopote bată! * La luptă prieteni cu cei neprieteni Ce aur și brazdă și munți ne râvnesc, Și râul și ramul și codrii cu cetini Și graiul și portul străbun românesc. * Iubirea de glie în noi se coboară Și patriei-i crește pe veci rădăcină Din doine și lacrimi de dulce vioară Și crezul ni-e sevă
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
fii azi, urmă să vii. timpul tău să-mi mângâie fața arămie, slăbită de căldura depărtărilor. îți aud pașii sărind peste violetul serii, adulmecând buzele aburinde. marginea zâmbetului tău însetat atârnă povești pe lobul urechii. sărutul pășește tot mai aproape, râvnind prospețimea bujorilor din obraji. în depărtări, nechezatul cailor sălbatici trece tremurul cu fața spre lună. ziua aceea mă-nvelește să dorm diafană. Referință Bibliografică: în seara aceea / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16
ÎN SEARA ACEEA de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357675_a_359004]
-
m-animă PSALMUL 36 Prin veac pe cei ce viclenesc nu-i urma Ca iarba verde curând se vor usca Prin ger de cer nu bâzâie nici musca Cei ce fac fărădelegea pierd turma Descoperă Domnului calea ta grea Nu râvni după cel ce sporește-n gând Să nu viclenești pe ei din jur plângând Si cei blânzi vor moștenii chiar de n-ar vrea Iar cei ce viclenesc de tot vor pieri Mult mai bun este puținul celui drept Decât
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
precum sunt al tău! Pe drumul vieții, prăpăstii străine Întind mâini hulpave să mi te fure. Tu să-mi rămâi cetatea zidită în mine, Granitul cel pur ce știe să-ndure! Mi-e teamă, frumoaso, de-aceste flori Căci sunt râvnite la orice pas De zeii cei răi și de muritori Dar dintre ele doar tu mi-ai rămas! Trăiește cu mine o alta soartă, Secundele pline de-nalt și sublim! Deschide în suflet singura poartă Spre raiul cel veșnic pe
POEZIE, SCUMPĂ DOAMNĂ de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358593_a_359922]
-
a individualismului, care cântă prohodul absolutismului. „Critica rațiunii” facilitează apariția celor două curente: mișcarea liberală și mișcarea socialistă, ambele punând umărul la ivirea marxismului, respectiv a ateismului. Revoluția industrială și tehnică întronizează rațiunea sintetică, care subordonează totul rațiunii. Revolta eului râvnește la hegemonia globalizării. Rațiunea științifică preconizează ideea progresului continuu. Istoria devine pur și simplu o manifestare a Rațiunii. Dacă până la Marx, ceilalți filosofi au gândit doar cum să interpreteze lumea, Marx încearcă schimbarea ei: „Filosofii nu au făcut decât să
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
singuri. [...] Ei nu-L pot primi decât cu ură (pe Dumnezeu) și ar dori ca Dumnezeul cel viu să piară, nimicindu-Se și pe Sine și toată zidirea izvodită de El. Aceștia vor arde în veci în vâltoarea mâniei lor, râvnind cu nesaț moartea și neființa. Dar pururi moartea se va depărta de ei...”( Dostoievski, F.M., Frații Karamazov, 2 vol., trad. Ovidiu Constantinescu, Isabela Dumbravă, Ed. Victoria, București, 1993, p. 554). Acest ultim stadiu al nihilismului „dictatura proletariatului”,a parcurs grăbită
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]
-
mulțumește numai cu necredința sa, ci vrea necredința tuturora- nu va avea astâmpăr decât în ziua când ar izbuti să ucidă pe Dumnezeu și să-L azvârle din inima și mintea celui din urmă credincios rămas pe pământ; și nu râvnește, nebunul la o mândrie mai mare, decât aceea de a termina o dată cu Dumnezeu, iar în locul Lui să-și împlânte în sufletul omului, ca pe o sabie a iadului, chipul său de fiară. Chinurile cele de pe urmă, cele de la Antihrist, în
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 490 din 04 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358594_a_359923]