791 matches
-
Noile generații apărute în anii postbelici au preluat doar acele părți din obiceiurile și idealurile înaintașilor care corespundeau cu imperativele timpului vieții lor. Întrucât "omisiunile" țineau de însăși esența viabilă a tradiției prin care se menține continuitatea fiecărui popor, ele răbufneau periodic sub forma crizelor spirituale, politice și culturale, cu participanți de diferite credințe, opțiuni, convingeri. Prima criză a apărut odată cu intenția exprimată de Tito în vara anului 1948 de a crea o mare federație balcanică sub egida sârbilor. Pentru că își
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
copii. Un exemplu concret despre rodul nefast al urii și răutății ni-l dau familiile dezorganizate, pline de patimi de tot felul, fără rugăciune și fără Dumnezeu. Sărăcia, și în special patima beției stăpânesc aceste familii, care de cele mai multe ori răbufnesc în violență. Beția și indiferența stăpânesc aceste familii, dar ele nu lucrează singure la distrugerea familiei, a vieții, ci însoțite de alte păcate, pe care le generează. Familia, cea mai de seamă instituție pusă în slujba vieții, izvor și loc
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
i-a unit — dragostea, ajungând în multe cazuri la violență. în această stare, familia nu-și mai poate îndeplini adevărata menirea de a naște, crește și a-i educa pe copii — „fondul de aur al unui popor”. Neînțelegerile în cadrul familiei răbufnesc în violență și, de aici, la inevitabila înstrăinare de copii, abandon familial, divorț, o adevărată nenorocire pentru familie, dar și pentru societate. Violența fizică, dar și psihică din familie se răsfrânge cel mai brutal asupra copiilor care, rupți de unul
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
fi ele, bune sau rele, ostile sau prietenoase). Eu vorbesc mereu, și de bine și de rău, depinde de situație, cum ar fi, de exemplu, să aflu că "prietenii" m-au bârfit; tac atunci când vorbește soția, și asta întotdeauna; mai răbufnesc câte o dată, dar până la urmă plec din fața ei, lăsând-o vorbind, merg pe balcon sau ies din casă la o țigară, și-mi trece. Casiera de la magazinul alimentar vorbește în special când, pentru produsele cumpărate, îi dau o bancnotă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
măria ta, mi-aș pune și eu un caftan mai bogat, și tânărul se retrase. În caleașca deschisă, zâmbind artificial, cei doi, Constantin Brâncoveanu și Mihai Cantacuzino, afișau un calm de suprafață, sub care tumultul gândurilor și frământărilor nu putea răbufni în nici un fel. Amândoi învățaseră să tacă nedefinit de mult când întrebări vitale își cereau imperios rostirea. Brâncoveanu deprinsese tehnica aceasta de când se simțea copil orfan în casa bunicii sale, doamna Ilinca, unde întotdeauna exista un unchi care să merite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe deplin satisfăcătoare, "iar epidemia holerei de tot au perit de la locurile unde s-au arătat"363. Astfel s-a încheiat primul "val" epidemic care a lovit Moldova în 1853, holera persistând însă sub forma unor focare endemice, care au răbufnit totuși în următorii doi ani, bântuind încă în Țara Românească. * Odată cu pătrunderea trupelor ruse în Principatul muntean s-a trecut la înființarea spitalelor de campanie. La 29 iunie/11 iulie au fost organizate la București și Buzău asemenea instituții sanitare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de obicei, fără memorie, naivă promisiune și vagă. Pânze albe acoperă cele două mari ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte. Un abur greu, în care răbufnesc, ca niște vârtejuri, zgomotele, răgușeala tranzistoarelor, clocotul scăzut al glasurilor, alarma telefoanelor, ușile trântite. Ortansa lipsește primele ore. A.P. se crede favorizat de această absență. Aude, alături, foșnetul mâinilor lui Lucian, care își desface pachetul de mâncare. Aliniază, încă o dată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putu sustrage nici în următoarele săptămâni forței sale gingașe, arzătoare. Prefera să asculte fără a privi chipul. Din când în când, întâlnea zbaterea mâinilor osoase, rapid zigzag, flăcări care tăiau, ca niște lame lungi, aerul. Nerăbdarea sau poate nemulțumirea generală răbufnise printr-o altă voce, groasă și drastică, venind dintre două planșete. „Domnule, dumneata n-ai de gând să vorbești ?“, îl somase Ortansa, pentru a-l avertiza că posedă suficiente date despre nou- venit. Apariția sa fusese precedată poate de informații
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Poate prin cineva, prin vreun om de încredere, pe urmă, când se va ivi ocazia... Fața preotului se umflase de groază, și câteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. Apoi deodată, ca după o sforțare crâncenă, răbufni cu glas lăcrimat, ridicând brațul drept într-o protestare fricoasă: ― De ce vrei să mă nenorocești, Apostole?... Eu... abia azi-dimineață am sosit acasă din internare... știi bine, doar ți-am spus în tren... Am fost nevinovat, și totuși am ispășit... Cum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
om care le știe pe toate, apoi duce paharul la gură. Soarbe... Soarbe... Îl termină și Îl umple din nou. Iar soarbe... Gore și Gicu uită să mai bea din halbe și Îl privesc consternați. Primul nu mai rezistă și răbufnește: Da, Întotdeauna am spus că ești talentat la capitolul șpriț. Poți să participi și la concurs, dacă vrei, nu te bate nimeni. Sandule, dacă ai de gând să termini toată sticla, eu plec acasă. Nu de alta, dar Îmi faci
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
care era și mai frumos, și mai bogat. Nu mai știu dacă ți-am spus că J.P.-ul era ca materialul. Dar pentru fetele astea, orice șansă e bună, așa ci s-a mulțumit și cu locul doi. I A răbufnit într-o dimineață, Eram în cart, adormit, cu Veto spânzurată de gâtul meu. Eram morți de oboseală. Toată noaptea povestisem. Mai mult eu. Îți tot repet că nu am atins-o pe toată perioada cât am stat pe barcă, ca să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să fiu, nu mă așteptam să fie atât de hotărâtă, pentru că știi ce i-a răspuns: Dacă pleacă el, plec și eu." Asta l-a amuțit și iritat la culme: Atunci, luați-vă boarfele și dispăreți amîndoi", am auzit eu răbufnind din cală, "diseară sîntem în Madagascar, n-aveți decât să coborâți împreună". Am înlemnit, mai ales că nu știam ce să mă fac cu ea, mi se părea o responsabilitate prea mare pentru mine, să am grijă de mai mult
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și m-am împăcat cu Traian de nu mai știu câte ori. Niciodată, însă, n-am putut avea pentru el vreo urmă de resentiment. întotdeauna Traian mi s-a părut un copil răsfățat, de cele mai multe ori extraordinar de amuzant, dar răbufnind brusc în accese colerice insuportabile. A fost cel mai bun prieten al meu timp de vreo doi-trei ani, când ne-am văzut aproape zilnic. Ne unea, cred, în primul rând singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
e teamă de vătămări corporale - deși nu se știe niciodată -, ci de mutilări ale imaginii mele în fața publicului și a colegilor de profesie. Aceeași ură, aceeași frustrare, aceeași furie se revarsă și aici, trec intensificate din gură-n gură și răbufnesc în revistele 170 171 literare. Imaginea ta, acea entitate difuză care cuprinde tot ce ești și tot ce-ai făcut, cărțile scrise, moralitatea ta ca persoană, reputația ta, trecutul ("n-a făcut nimic ca lumea") și viitorul ("e terminat, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
totuși, dacă existau, aceștia erau torturați până la moarte în disprețul oricărei convenții umanitare ca și cea de la Geneva. A fost un război de uzură, în care românii au apărat granița estică a civilizației contra barbariei comuniste roșii ce încerca să răbufnească spre vest. Nimeni nu ne-a mulțumit că timp de douăzeci și cinci de ani am apărat singuri frontiera civilizației occidentale, mai mult, ne-au blamat când nu am mai reușit să o facem. în 1812 cetatea și orașul au trecut în
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
ne neliniștesc cu potențialul de război acumulat, alții cu discursuri despre creșterea riscurilor de război 24. În timp ce unii vorbesc de binefacerile "procesului de civilizare" (Norbert Elias), alții aduc în discuție "procesul de barbarizare". Este drept că brutalitatea și inumanitatea au răbufnit din oamenii secolului XX, și am învățat să trăim într-o lume în care masacrele, torturile, atentatele teroriste, migrația în masă au devenit experiențe cotidiene, pe care aproape că nu le mai remarcăm, dar aspectul tragic mai mare este cel
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
relația dintre Polixeni și Băiatu. Persistența qui-pro-quo-ului (rezultat din suprapunerea între motivele care au dus la crima pasională și cele din situația nou-descoperită în casa domnului Bănică Nisipoiu) prelungește intervalul comic prin echivocul replicilor și îi oferă încornoratului ocazia să răbufnească în injurii à la Titircă Inimă-Rea ("Pentru un fârțăgău, pentru un pomădat, pentru o haimana și-un porc fără rușine, care nu merită decât să-i sucești gâtul ca la un pui de găină"109), iar aventurierului, redutabil spadasin verbal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
impresia de dezgust, de greață și dezamăgire, de eșec final resimțit de personajele urmuziene, ipostaze larvare sau degenerate, ale umanității condamnate la existență vană și iluzorie. Dacă eroul urmuzian, asemenea "clovnului supralucid care ia în derâdere propria sa tragedie"152, răbufnește orgolios împotriva sorții, dar nu izbutește să transforme gestul în act, stadiul latent, provizoriu, de "cadavru viu"153 este depășit chiar de creatorul lui. Paradoxal, acesta continuă să trăiască, deci să înfrunte absurdul, prin opera sa, devenind, astfel, el însuși
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurd și al "moralității aproape revoltătoare" (dacă pe moment impulsionase vânzările de bandă desenată, pe durată lungă, însă, a făcut rău acestei industrii, umplând-o de ridicol).659 Tot în anii '60, nemulțumirile unora dintre artiștii implicați în industria comics răbufnesc în contextul tulburărilor sociale și politice care au bulversat Occidentul. Artiști precum Robert Crumb, Victor Moscoso, Gilbert Shelton, Clay Wilson, Robert Williams, "Spain" Rodriguez sau Harvey Kurtzman consideră că mass-media oficială erau blocate în reflexe și clișee care sufocă imaginația
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu substanța sa de simbol, ritm și metaforă plasează o punte între om și necunoscut, prin "impunerea unor structuri dramatice asupra fluxului și haosului naturii." ibidem, p. 28 respectiv p. 8. 410 Ibidem, p. 10. Iar când acest sine "natural" răbufnește, apare criza de identitate, și datorită temerilor de a renunța la ceea ce știe, omul se atașează de "un mit mort", constată autorul. 411 Jean Chevalier, Alan Gheerbrant, Dicționar de simboluri, p. 21. 412 Ibidem, p. 19. 413 Michel Pastoureau, op. cit
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde pe sub ghivece cu mușcate după fiecare colț mă pălmuiau priviri curioase ascunse în spatele unor perdele albe cu flori mari dizarmonice nu știu dacă am ajuns undeva în ziua aceea
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Asigurări de casă, asigurări de gând, Obscurantiști vremelnici au îndrăznit să spere Că ne vom face țăndări, prin vremuri alergând. Când le dădeam cu tifla stăteau ascunși prin case Sau ne loveau, anemic, cu vorbe fără rost, Reumatismul firii le răbufnea din oase, Iar noi trăgeam din bârfe puterea de-a fi fost. Cristian Lisandru Ca o femeie despletită, neliniștea... 74 Ne-am încontrat, iubito, cu toți alienații, Cu decepționații, cu triștii secondanți, În ciuda mizanscenei, nu ne-au intrat în grații
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
unei stânci. Cei doi flăcăi încercară să urnească bucata de piatră, dar nu izbutiră nicicum. Văzând aceasta, bătrânul fluieră o dată din fluier și, pe loc, apăru Sfarmă Piatră. Ce primejdie, fraților? Ia, ne-o rupt spatele haramu” ista de chiatră! răbufni, ciudos, Vasilică. De ne-om opinti toți deodată, om slăbi-o! îndemnă Sfarmă Piatră. Se căzniră, se suciră, și, după oarecare vreme, reușiră să urnească piatra doar trei pași. Moșul intră prin nișa îngustă, dar cei doi frați, vânjoși, rămaseră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Hrize, în casa unui pândar de la viile Domnului de la Cotnari. Se căznea bietul domn să iasă din beleaua asta! „Să vină la mine vistiernicul, ș-apoi să-i spui cum mă îndemna să l pun în domnie pe preacinstitul Ilie!” răbufni Vodă, poruncind să se arate boierilor: Cinstite fețe boierești, începu el molcom, acoperindu și mânia ce-i stăpânea întregul suflet. Am hotărât, la ruga clucerului Iordache, să fie pus în slujbă ruda lui Ilie. Bună alegere, Măria Ta! râse hatmanul
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]